Uneori mă gândesc că, dacă ar fi fost român, Murphy ar fi formulat probabil şi o lege dedicată traducătorilor (celor care traduc în limba română).
De ce spun asta?
Fiindcă am impresia că numele majorităţii personajelor din romanele şi povestirile pe care le traduc încep cu C sau K, urmate de câte o vocală (aceasta fiind destul de des chiar a) – adică reprezintă o sursă suplimentară de cacofonii, care trebuie, bineînţeles, evitate! 😈
Ia te uită !
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Ești mereu pe fază ? 😆
ApreciazăApreciază
Să nu exagerăm! 😆
ApreciazăApreciază
În artă exagerarea este și permisă și recomandată. 😆
ApreciazăApreciază
😆
Aş zice că da, în general, dar pe tema asta ar fi, cred, multe de spus… Rămân pe altă dată… 😀
ApreciazăApreciază
Eram adormită și lipsită de idei. 😆 Dar mi-a plăcut descoperirea ta.
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ţi-a plăcut… 😀
ApreciazăApreciază
🙂 Total de acord! Si ai avut-o pe Katniss in trei carti! 😀
ApreciazăApreciază
O, da!!! Noroc că povestea a fost spusă de ea, motiv pentru care nu i-a apărut de foarte multe ori numele! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Încă o lege a lui Murphy? (2) | VERONICISME