Elucubraţie cu 12…

ELUCUBRAŢIE CU 12 ZOMBI ŞI 12 CUVINTE IMPUSE

1 – Un bob zăbavă

Cuvintele impuse: acareturi, acum, aiurea, america, atunci, ciclu, greşesc, încăpăţânaţi, meteoriţi, palpabile, povestea, schiţele

Aş fi vrut să vă spun acum povestea, ştiţi, povestea aia despre America, din care sunt inspirate schiţele lui Xavier, ultimele lui schiţe în cărbune. Doamne, ce tip, Xavier ăsta! Unul dintre cei mai încăpăţânaţi oameni pe care i-am întâlnit vreodată, aici sau aiurea. Poate-o să spuneţi că greşesc amânând istorisirea, dar, ştiţi, necazurile sunt uneori atât de palpabile încât ne-mpiedică să facem ceea ce ne-ar fi pe plac. Cum aş putea rămâne la gura sobei, spunându-vă cum a fost atunci, în zilele ploii de meteoriţi din New Orleans, când sunt prins într-un afurisit de ciclu al belelelor?! Trebuie scap întâi de rele! Aşa că un bob zăbavă, copii, până-mpuşc duzina aia de zombi, ticăloşii de zombi urduroşi care-au dat buzna să-mi fure tot ce am prin acareturi!

2 – Păsărica cu noroc

Cuvintele impuse: dejucat, pasarica, guvern, flescait, greutate, targa, nisip, corvoada, trogloditi, muieri, soarta, rateuri

Ce vă uitaţi aşa la mine? Credeţi că m-am întors să vă spun povestea? Păi de asta-mi arde mie – după ce-am dat numai rateuri? Dintr-o duzină de zombi, n-am reuşit să-mpuşc nici măcar unu. Vorba aia: tragi cu puşca, nu ia foc, păsărica cu noroc! Ca să nu mai spun că numai cu mare greutate am reuşit să mă-ntorc în casă, de parc-aş fi tras o targă cu bolovani pe nisip! Da nu asta mi-a fost corvoada, că de tras, am tras-o pe soacră-mea! Ea conduce haita de zombi, vă vine să credeţi? Doisprezece troglodiţi cu ochii goi, dintre care opt muieri şi numai patru bărbaţi, repetând într-una, ca nişte mori stricate: „Nema guvern, i-am dejucat planurile!” Asta-i tot de sunt în stare să spună, indiferent ce i-ai întreba! Iar hoaşca din fruntea lor arată la fel de bine – sau, he, he, la fel de rău – ca-n ziua când am dus-o la groapă. Şi s-a agăţat de mine, am venit încoace cu ea târâş! Noroc c-a vrut soarta să intru prin bucătărie, şi ea s-a dus imediat să-şi aşeze hoitu’ fleşcăit chiar pe scaunu’ ăla unde şi-a dat duhu’! Duceţi-vă s-o vedeţi dacă nu mă credeţi!

3 – Nemernicul de Cloaţă

Cuvintele impuse: accesibila, evident, seniori, muta, prejudecati, pace, tuberculoza, rupt, caramida, statutul, probabil, intensitate

Bravos! Care va să zică a trecut o zi şi noi tot nu putem intra intra-n bucătăria aia! Nu putem şi pace! Propria noastră bucătărie nu ne mai e accesibilă! Fiindcă soacră-mea nu se dă dusă de pe scaunul ăla, iar toată gaşca de zombi s-a dus, evident, să i se alăture – şi s-au baricadat înăuntru, încă de aseară! Şi voi, nepurceilor, vă credeţi probabil mari seniori, că nu catadixiţi să vă mişcaţi fundurile, să ieşiţi în curte, să luaţi câte-o cărămidă şi s-o aruncaţi în fereastră! Eu mă tot strofoc degeaba de unul singur, că ăia mă mută din loc când exact când azvârl, şi nu mai nimeresc în geam, nimeresc în perete! Da dac-aţi veni şi voi, n-ar fi în stare să ne clintească pe toţi, înţelegeţi? Fiindcă şmecheria asta o face numa unu dintre ei, Neagu Cloaţă, colegul meu de bancă din şcoala primară, ăla de-a murit acu opt ani, de tuberculoză. Că şi când trăia se ţinea de chestii d-astea, mă sălta şi-atunci din loc! Mai ales când dansam cu câte-o fată, de cădeam grămadă peste ea şi mă făceam de râsu’ lumii. Ca să nu mai zic c-odată mi-am rupt şi-o mână! Da a mai urâtă figură mi-a făcut-o la o şedinţă de partid – Partidul fără Prejudecăţi, în care ne înscriseserăm amândoi, cu trei zile înainte. Ăia tocmai citeau statutul şi io adormisem… Şi sforăiam discret, nu cu intensitate, Doamne fereşte! Barosanii din prezidiu habar n-ar fi avut – dacă nemernicul de Cloaţă nu m-ar fi mutat chiar pe masa lor, acolo, sus, pe podium!

4 – Soacra altoită

Cuvintele impuse: absolute, categorie, defect, dibacie, elocventa, franceza, masca, mucoasa, neg, salariu, servita, utopie

Am altoit-o pe soacră-mea, nepurceilor! Am reuşit! Am bătut în geamul bucătăriei şi-am strigat: „Coana mare e servită!” Că, pe când trăia, aşa o pofteam la masă. Şi ea-ncepea imediat să saliveze, vorbele astea îi umezeau mucoasa bucală!

Ei, ş-acuma, când m-a auzit, hoaşca s-a sculat de pe scaun şi-a venit repede la geam, da nu l-a deschis, şi-a lipit doar de sticlă faţa aia ca o mască. Şi ăilalţi zombi s-au bulucit după ea – şi am avut un noroc de vis, a fost ca în cea mai frumoasă utopie! Vreau să zic că nemernicul de Cloaţă a rămas tocmai în coada grămezii, aşa că nu s-a prins când am scos a mai mare cheie franceză, de-o ţinusem ascunsă la spate. Şi pe urmă, poc! o cheie-n geam, cu dibăcie, de l-am făcut ţăndări! Şi încă una-n capu’ soacră-mii! Că şi pe când trăia o convingeam mai degrabă cu bătaia decât grăindu-i cu elocvenţă! Făcea parte dintr-o categorie de oameni afurisiţi, care nu-nţeleg de vorbă bună, da cu băţu’ le bagi repede-n cap orice, chiar şi teoria relativităţii absolute!

Numa că nici n-a murit, nici n-a fugit! Că zombii ăştia au un defect, nu dau ortu’ popii! Nici n-au cum să mai moară, fiindcă deja sunt morţi ca toţi morţii! Da s-au înfuriat toţi doişpe, nenorociţii, de parcă i-aş fi pus la muncă fără salariu! Iar ea s-a mâniat mai tare decât toţi – şi s-a apucat să meşterească la soba de gătit! Cred că vrea să dea foc casei! Şi nu neg că mi-e frică! Am venit să vă spun că, gata, e vremea s-o tulim de-aici, să ne cătăm alt adăpost prin sat. S-a zis cu gluma!

5 – Despre utilitatea călătoriilor

Cuvintele impuse: negrii,  farsa, decoruri, bijuterii, minusuri, anosta, smoching, predominanta, patetic, defileze, inutile, insorita

He, he, ce le mai place unora să defileze! Adică vouă, nepurceilor! Hai, mişcaţi-vă mai repede, că nu suntem la paradă pe uliţă, într-o zi însorită de vară! Ori oţi fi crezând că istoria asta cu zombii e vreo farsă! Mda, oţi fi crezând, că v-aţi ferit să daţi ochii cu ei! Şi-acum vă uitaţi la mine de parc-aş mulge vaca în smoching! Ce să zic… patetic! Băh, nevoia noastră predominantă

… Ce-ai zis, Prâsleo?  Nu pricepi de unde ştiu io atâtea cuvinte „savante”? Păi i-o am făcut o singură călătorie în străinătate, da una şi bună, instructivă, nu m-am ţinut, ca alţii, de plimbări inutile!

… Ei, da…, sigur, Neluţule, tu faci excepţie, incursiunea ta prin tot soiu’ de decoruri urbane apusene a fost cu folos, că te-ai întors, slavă Domnului, cu o droaie de bijuterii!

… Şi ce dacă le-a furat, Prâsleo? Asta nu se socoteşte la minusuri! Ce-ai fi vrut să facă, să pună osu’ la treabă ca negrii, pe vremea când îi ţineau ăia-n sclavie?! Mai bine termin-o cu pălăvrăgeala asta anostă, şi uită-te-n urmă – că ochii îi ai buni – să vezi dacă soacră-mea şi zombii ei nu s-au luat cumva după noi!

6 – La poarta vrăjitoarei

Cuvintele impuse: stop, concedii, sugestiva, cazuri, latitudinea, profund, urma, viata, devastat, avantajos,  micute,  urechi

Gherghino! Babă Gherghină! Iar ai surzit, babo, iar ai rezerve de ceară-n urechi? Vino, fă, la poartă, nu lăsa la latitudinea dulăului să hotărască dacă muşcă – şi pe cine muşcă! Hai, c-a venit vremea să ne lămurim cât e de-avantajos s-avem în sat o vrăjitoare ca tine!

… Cum de ce urlu aşa? Păi tu n-ai urla dacă ţi-ar fi luat urma doişpe zombi, cu soacră-ta-n frunte?

… Ce face, nu ştii ce-s ăia zombi?! Mă dezamăgeşti profund… Da presupun că nu eşti singura cotoroanţă incultă, au mai fost şi alte cazuri în istoria omenirii… Hai să-ţi explic: zombii îs nişte ăia de-au terminat-o cu viaţa, numai că s-au sculat din morţi cu tărtăcuţele alea micuţe goale, au minţile plecate prin concedii…  Ai priceput? Ţi-am făcut o descriere destul de sugestivă ca să-ţi iasă o vrajă ca lumea?

… Cum ce fel de vrajă? Păi una care să-i oprească, să-i gonească, să căsăpească… Sau vreun descântec, ceva… Uite, hai să-ţi dau un exemplu: Ţop, ţop, ţop – stop, stop, stop! Creier devastat, zombi blestemat, şterge-o imediat!

7 – Necurat şi etic

Cuvintele impuse: film, liniste, majora, camasa, psihopat, necurat, laudabila, salvamontisti, pericol, etic, solutiona, inexacta

Aşa că, babă Gherghină, ia zi, cât vrei pentru-un descântec etic? Da nu-mi lua şi cămaşa de pe mine, că incompetenţii ăia de salvamontişti nu mi-au găsit încă portofelul de mi-a picat în prăpastie când m-am speriat de urs – m-am speriat ca prostu’, l-am crezut un pericol, atunci nu ştiam cum e când te fugăreşte soacra, în fruntea unui cârd de zombi…

… Da, ai dreptate, Prâsleo, exprimarea mea a fost inexactă, zombii nu umblă în cârduri, umblă în haite… sau în hoarde?

… Şi tu ce zici, babo?… Nu ştii ce-i ăla descântec etic? Mda, nu e decât o altă carenţă majoră a pregătirii tale, nu eşti ceea se înţelege printr-un solomonar profesionist, dar nu putem soluţiona acum această problemă, nu se rezolvă prin simpla vizionare a unui film horror… Însă recunosc că eficienţa vrăjilor tale e îndeobşte lăudabilă!

… Nu, babo, nu sunt nu sunt psihopat şi nu vorbesc dodii. Ştiu că descântecul e lucru necurat, dar ce-are-a face, trebuie să existe o etică în toate… Numa lasă-ne dracului odată să intrăm în casă, până nu se prinde soacră-mea unde suntem, şi pe urmă-ţi povestesc şi-ţi explic totul în linişte!

8 -Vraja lipicioasă

Cuvintele impuse: adevar, bombardament,  posibil, imensa, minoritar, lipicioasa, adversarii, incompetent, morcovul, international, plasa, hamletian

Da ce-ai, babă Gherghină, ce te uiţi aşa la mine, cu aeru’ ăsta hamletian? Na, că iar mi-a venit pe limbă un cuvânt de nu-l ştii tu! Şi poate nici nu e cuvântu’ potrivit, că de fapt arăţi de parc-ai avea ditamai morcovul în tuhăs – vârât cu frunze cu tot!

… Cum?

… Crezi că nu e posibil să intrăm în casă?…

Fiindcă acolo e soacră-ta?! Păi soacră-ta e moartă, fă, a crăpat – ăhăăă! – acu’ nu-ş câţi ani, în ultimu’ bombardament din Bucureşti, când s-a dus să vândă pepeni!

…A fost moartă, da nu mai e?!

… Ai înviat-o tu, în imensa ta prostie?! Şi ai făcut o vrajă lipicioasă?! Adic-au înviat toate soacrele de nu s-au avut bine cu ginerele ori cu nora? Şi s-au lipit de ele alţi morţi din cimitir? Fiecare şi-a-ntins plasa şi-a cules câte unşpe vecini putregăiţi? Ăsta e tristu’ adevăr?! De-aia am ajuns minoritar la mine-n casă – de-aia mi-au venit plocon preacinstiţii zombi, doişpe cu tot cu soacră-mea, de-aia au dat buzna peste mine şi peste ăştia cinci nepurcei ai mei?

… Auzi, da parcă nu ştiai ce-s ăia zombi? Ha?

… A, numa nu ştiai c-aşa le zice!!!… Şi nu-s adversarii noştri?! Auzi, io cred că tu nu ştii nici ce e aia adversar! Da nu mai stau să-ţi explic, nu mai pierd vremea ca un incompetent, mă duc peste deal, la baba Marghioala lu’ Făsui, că aia cică e vrăjitoare mai bună decât tine, e de renume internaţional!

9 – La poalele dealului

Cuvintele impuse: spate, deranjaza, singur, nimeni, barfa, taios,  vecini, caviarul, benevol,  divulga,  figurativ,  aspect

Hai, hai, nepurceilor, nu mai pierdeţi vremea holbându-vă cu jale la poteca aia, că oricum nu vă ia nimeni în spate să vă treacă peste deal!

Şi tu, babă Gherghină, dacă tot mergi cu noi şi-ai luat, benevol, şi-o traistă cu de-ale gurii, pune mâna şi fă-ne câte-un sandviş cu caviarul ăla de zici că-ţi intră singur în borcan – când nu greşeşti vraja!

… Tu ce spui, Prâsleo?

… De ce-a venit de fapt hodoroaga asta cu noi? Păi, deh, poate ne divulgă ea secretul…

… Cum?

… Ai întrebat-o deja şi ţi-a răspuns tăios, aşa, cum şade bine între vecini? Şi ţi-a făcut şi-un semn, ăă, figurativ? Ăla cu degetu’ ăl mare scos printre alte deşte? Păi, ce să zic, băiete, e un aspect interesant…

… Cum? Să nu zic nimica, da s-o gonesc? Fiindcă te deranjează?! Păi cum s-o gonesc, Prâsleo, nu vezi ce bunătăţuri scoate din traista aia fără fund?! Şi se pricepe şi la bârfă, cu ea n-o să mă plictisesc cât trecem dealu’, că altminteri, în nădejdea voastră, o s-adorm mergând!

10 – Plutind gol

Cuvintele impuse: plutind, calea,  ascunde, vint,  palme,  gara, oricum, gol, trenul, sters, nascut, vapai

Ce-a fost asta, babă Gherghină? Cum care asta? Mâţa asta neagră, cu ochii ca două văpăi, de ţi-a sărit pe umăr şi-a părut să-ţi şoptească oarece la ureche?

… Chiar ţi-a şoptit? Şi n-au fost vorbe-n vânt? Au fost vorbe trimise de baba Marghioala? Şi aduse de mâţa ailaltă, de se-ascunde colo, printre copaci? Asta-i calea pe care vă trimiteţi voi ştirile? Mâţa ei i le spune mâţei tale, şi viceversa?

… Şi baba Marghioala a zis să nu trecem dealul? Să fugim în pădure? Fiindcă pe-aici o să fie puhoi de zombi? A făcut ea o vrajă ca să-i trimită la gară? Da oricum n-or să plece cu trenul? Or să se ia la palme? Şi ce, numai în gară se pot pălmui?

… Cum? În gară vine plutind gol? Hai că vorbeşti în dodii, babo, te-ai tâmpit!

… Ce face? Aşa îl cheamă pe ăla de vine, Plutind Gol? Şi e cel mai puternic zombi din univers, ăl de-a murit înainte de a se fi născut? Vine cu mărfarul, c-aşa călătoreşte el? Şi dacă vede alţi zombi pălmuindu-se crapă? Şi dacă o să crape el, crapă şi ăilalţi zombi, toţi? Şi-o să le fie neamul şters de pe faţa pământului?!!!

Hm! Voi, nepurceilor, duceţi-vă cu baba în pădure. Eu unul mă duc la gară, că nu cred fantasmagoria asta până nu o văd!

11 – De vorbă cu mâţa

Cuvintele impuse: aramiu, cale, direct, inima, labirint, nisip, ochi, noi, oglinda, punte, singur, timp

Na, c-am adormit sub punte! Şi tu, Doamne apără şi păzeşte – piei, drace! – ce arătare mai eşti? Neagră tuci, cu ochi ca două văpăi, cu coadă şi mustăţi?

Coadă şi mustăţi… Da coarne n-ai!!! Slavă ţie, Doamne – slavă ţie că m-am speriat singur, ca un prost, mi-a sărit inima degeaba! Eşti mâţa babei Gherghina, nu mi-a ieşit în cale Ucigă-l Toaca! Nu, nu, nu!

Miorlăi, ai? Ăi fi zicând ceva, da, deh, noi doi nu suntem făcuţi să ne-nţelegem, io nu pricep limba asta, a ta, cum o pricepe baba!

Da poate oi fi pricepând-o tu pe-a mea! Dacă-nţelegi, scurmă cu laba stângă aici, pe malu’ gârlei, în nisip!

Hopa, na, c-ai scurmat! O văzui şi p’asta! Da pe nepurcei şi pe babă nu i-am mai văzut de-atâta timp! Să tot fie vreo lună, aşa cred…

Mda… Mi-aduc aminte că m-am dus la gară, să-l văd pe ăla, pe tartorul zombilor, pe Plutind Gol. Şi îmi aduc aminte că l-am văzut, că era un cap mare – un cap şi-atât – un cap arămiu, da transparent! Puteai să te holbezi în el – şi înăuntru n-avea nimic! Adică era gol. Gol – şi plutea! Plutind Gol, de-aia îi zice Plutind Gol, mâţo, pricepi?

Pricepi, că ai scurmat din nou… Aşa că, uite, pe urmă ştii ce am păţit? Mi-nchipui că nu ştii, fiindcă nu ştiu nici eu! Nu-mi mai aduc aminte ce s-a-ntâmplat la gară, da îmi aduc aminte că după aia am umblat prin sat. Pe toate uliţele, de bezmetic, şi nu ştiam unde mă duc, şi încotro s-o iau… M-am rătăcit, de parcă satul ar fi fost un labirint… Şi-mi mai aduc aminte că am ajuns într-un târziu la mine-acasă, că m-am uitat pe geam, să văd dacă mai e vreun zombi din ăla prin bucătărie – da-n geam nu m-am zărit decât pe mine, parcă m-aş fi uitat într-o oglindă! Da asta numai până când s-a deschis! L-a deschis soacră-mea – chiar ea! A scos limba la mine – şi-n spatele ei ţopăiau zombii ăilalţi, toţi ăilalţi unşpe, gaşca ei! Îmi dădeau toţi cu tifla, iar deasupra mesei plana chiar ăla – Plutind Gol!

Aşa că am fugit, am alergat într-una, câteva ceasuri bune, până am nimerit să ies din sat şi să m-ascund aci…

Da tot e bine că m-ai găsit, pisico… Hai, ia-o înainte, du-mă direct la cotoroanţă, la Gherghina, ori la ailaltă, la Marghioala, înţelegi? Că poate-o ştii vreuna dintre ele să facă vreun descântec, ca să-mi aduc aminte tot ce s-a-ntâmplat!

12- De vorbă cu Prâslea

Cuvintele impuse: acele, concrete, desert, duzina, figura, fin, fura, haina, lumina, mare, mobila, sare

Ehei, pisico, era cât pe ce să zic că umblăm de trei ore în deşert, da, ia te uită! Păi ăla de doarme colo, la umbră, cu haina mototol la căpătâi e chiar Prâslea al meu!

Scoală, băh, nepurcele, scoală, băăăh!

… Văleu, da nu ţipa aşa, că-mi sare inima! Sunt eu, ce, nu mă mai cunoşti?

… Cum? Mă cunoşti – adică-mi recunoşti figura, da nu ştii dacă-s eu?

… Ce face?! Crezi că-s zombi?! Fiindcă v-aţi întâlnit cu-un fin de-al babei Gherghina şi ăla v-a povestit că am murit?! A zis că m-a văzut el, mort ca toţi morţii, ziua-n amiaza mare, pe lumină?!

Păi baba n-are decât un singur fin, pe Arvinte-malacu’ – mare şi nebun! Zurliul care fură roţi ca să-şi facă o vilă mobilă!

… Ce zici? O fi zurliu, da nu e chior? Şi m-a văzut, şi eram mort? Şi tu acuma vrei dovezi concrete că sunt viu?!

Păi, băh, isteţule, tu crezi că, dacă eram zombi, mâţa babei mă mai aducea la tine?

… Cum? Mâţa se ţine de prostii? A mai adus încoace o duzină de zombi până-acum?! Şi baba Marghioala le-a venit de hac la toţi? Cu acele?! Cu care ace, băh?

13 – Testul

Cuvintele impuse: adanc, soapta, delir, emergent, anafura, viorea, cascade, sarut, palisandru, vene, destinatie, clopotei

Auuu! Aoleeeu! Ce m-a săgetat? Ce-i asta, Prâsleo, obiectul ăsta emergent, de mi s-a-împlântat adânc în buca stângă?

… Cum? E-un ac de-al babei Marghioala?! Ajuns la destinaţie?!

Văleeeu! Da asta ce mai e?!

… Mi-a tras şi-n dreapta?! Trage de trei ori?!!! Da cu ce moaşă-sa le trage, băh, nemernica de babă? Şi ea unde e?

Auuu!

… Ăsta de m-a nimerit în pulpă e a-l treilea?! Şi gata, am trecut testul?! Că, dacă eram zombi, explodam?! Da nu dintr-o dată, întâi mi se preschimbau toate firele de păr în clopoţei?! Toate, băh, chiar toate, zău? Şi-mi creştea în vârful nasului o viorea?! Şi intram în delir, spuneam că văd zburând spre mine sicrie mari, din lemn de palisandru?! Şi la urmă adăugam, în şoaptă, de trei ori, că vreau să iau anafură, fiindcă prin vene-mi curg cascade de agheasmă?!

Of, fi v-ar testu-al dracului! Şi-acuma, dacă zici l-am trecut, cum îmi smulg acele astea? Că văd că trag de ele degeaba – şi mă ustură de nici nu te mai văd!

… Cum? Să nu le mai ating? Nu ies din carnea mea până nu sărut mâţa a neagră de trei ori în bot?! Câte o dată pentru fiecare ac?!

14 – Penurie de Whiskas

Cuvintele impuse: cocostarc, castravete, miraj, gheare, whiskas, adulmecata, eunuc, cadana, intunecare, singur, roma, amor

Păi bine, băh, Prâsleo, eşti sigur că mâţei o să-i placă s-o sărut? Că nu mai sunt ca acum patruş’ de ani, când pentru mine toate drumurile nu duceau la Roma, ci la curve, şi când vedeam în fiecare femeie frumoasă marele meu amor… Timpul e un satrap nemilos, m-a făcut să mă preschimb singur în eunuc! Până şi Profira, toanta satului, cu care-mi mai îndulceam uneori bătrâneţele, nu-mi mai spune moş Cocostârc

… Cum? Păi de unde să ştiu io de ce-mi spunea aşa? În mintea aia a ei totul e întunecare, sau poate că trăieşte într-un miraj fără sfârşit…

… Ce face?… Îmi place să bat câmpii?… Porecla mi se potriveşte, că am picioare lungi şi subţiri?

Păi bine, măi, nepurcele, dacă ştii răspunsu’, la ce mă mai întrebi?!

Oricum, voiam să spun că, de la o vreme, până şi Profira, când mă dau pe lângă ea şi se simte adulmecată din priviri, mă îmbrânceşte şi, dacă nu mă-njură, îmi zice „castravete bleg” cu o privire acră în ochii ei frumoşi, de cadână dusă cu pluta…

De-aia mă tem că şi mâţa, în loc să mă scape de ace, m-o procopsi cu oarece urme de gheare… Aşa că poate-ar fi mai bine…

… Cum? Evident că i-ar plăcea mai mult niscai Whiskas? Numai că aşa ceva nu se mai găseşte prin părţile noastre?! Că zombii, şi mai cu seamă soacră-mea, îl halesc pe rudă pe sămânţă?!

15 – Metamorfoza

Cuvintele impuse: amar, acru, sarat, dulce, mieriu, acid, mirodenii, intepator, buruieni, caustic, efervescent, balsamic

Eh, atunci, draga mea dragă – de trei ori dragă! – vino să-ţi dea nenea un sărut dulce şi efervescent, adică mai degrabă trei, toate cu efect balsamic – pentru mine, dac-or să mă scape de acest calvar înţepător! Vorbesc de cele trei ace care mă-nţeapă, îmi perforează carnea ca un acid caustic şi-mi tulbură mintea, de mi se pare că-n creştetul lui Prâslea al meu cresc buruieni şi că vârful nasului îi e tot mai mieriu

… Aşa, aşa , pisico, apropie-te, vino să vedem ce gust are boticul tău…

… Of! Un prim sărut amar! Ia să-l gustăm pe-al doilea…

… Brr! Ăsta a fost sărat! Potroacă! Ca bucatele soacră-mii! De ziceai că turna sare-n ele cu pumnul! Ei, da uite că mi-au căzut acele din buci, a mai rămas doar ăla din picior! Aşa că, haide, al treilea sărut!

… Doamne, da ştiu că ăsta a fost acru!… Soacră, soacră, poamă acră…

… Văleu! Ce-mi făcuşi, Prâsleo?! M-ai pus să sărut mâţa – şi drept e c-am scăpat de ace, uite, a picat şi-al treilea – da asta nu mai e mâţă, s-a me-ta-mor-fo-zat! Fugi, Prâsleo, nu mai căsca gura! Nu vezi c-am preschimbat pisica?! Nu vezi că se uită la noi de parc-ar vrea să ne mănânce, cu sau fără mirodenii?! Şi nu vezi că e soacră-mea?!

16 – Prizonieri

Cuvintele impuse: undita, soare, nisip, inceput, tacere, smochin, cuvant, aripi, tentat, inalt, ganduri, ape

Văleu! Iote că ştiu de ce nu fugi, măi Prâsleo, deşi nu mă-ndoiesc că eşti tentat! Nu fugi fiindcă nu poţi! Şi ţie ţi se pare că ai picioarele-ngropate în nisip pân’ la genunchi? Eu aş jura că am prins rădăcini, ca un smochin

… De ce tocmai ca un smochin? Fiindcă din gânduri îmi piere orice alt cuvânt când se holbează la mine baba asta smochinită…, soacră-mea, deh, zombioaica, brr!… Bag de seamă că, de când a ieşit din groapă, a început să se stafidească într-un an câţi alţi-n  şapte… Şi uite ce ochi are, ca nişte ape tulburi, mocirloase, în care nu pătrunde nici o rază de soare şi lângă care stai degeaba cu undiţa, fiindcă-n adâncuri nu e decât  tăcere – tăcerea morţii, nepurcelule!

Şi hodoroagele alelalte, vrăjitoarele, Gherghina şi Marghioala, unde sunt? De ce n-aruncă-n soacră-mea cu ace, cum au aruncat în mine? De ce nu face nici una nici o vrajă, ca să ne crească aripi, să scăpăm de-aci…

… Cum? Zici c-ar fi degeaba, că eu tot n-aş putea să mă înalţ? Păi de ce, băh, de ce?!

17 – Răspunsul lui Prâslea

Cuvintele impuse: tesut, sezut, crescut, dus, apus, caus, murg, sarg, targ, blana, pana, cana

Zi, Prâsleo, zi, de ce adică n-aş putea io să mă înalţ, să zbor precum un murg înaripat, de care se lasă călăreţul dus către un vis ţesut cu sârg de când era de-o şchioapă? Zi, Prâsleo, nu mi te mai hlizi ca prostu-n târg!

Hai, măi băiete, hai, nu vezi că mi-am făcut urechile căuş, aşteptând să-ţi torni vorbele cu cana-n ele? Ori ai rămas în pană de cuvinte? Ori ţi-o fi crescut blană-n cerul gurii şi ţi se-ncurcă limba-n ea?

… Cum? Îţi vine greu să-mi zici că, gata, mi-a apus steaua când mi-au intrat acele alea în şezut? Ei, da uite că pân’ la urmă-ai zis – şi-acu o să faci bine să mă şi lămureşti ce-ai vrut să zici!

18 – De trei ori peste cap

Cuvintele impuse: cuptor, paine, iulie, miez, amurg, soapta, carte, lustra, unicorn, padure, cenusa, cristal

… Cum?! Sunt ca o pâine arsă până-n miezcenuşă în cuptor? Ca o lustră cu becurile sparte? Ca o pădure cu frunzele spulberate de crivăţ? Vrei să zici că acele alea m-au adus cu un picior în groapă?

… Cum?! Am ghicit?! Şi încă fără să mă holbez în vreun glob de cristal?!

… Hopa, da mai bine ia te uită cum se dă soacră-mea peste cap! De trei ori, ca la carte! Aş zice că vrea să se preschimbe în altceva! Ei, coană mare, ce-ar fi să intri-n pielea unui unicorn? Şi să-l transformi pe Prâslea-ntr-o fecioară, gingaşă ca şoapta adierii calde dintr-un amurg de iulie?

19 – Liliacul şi imprimanta

Cuvintele impuse: castana, colac, hop, vartej, imprimanta, penurie, liliac, cosmelie, picaj, siaj, licoare, manej

Ah, ţi-ai găsit! Nici vorbă să se transforme coana mare-n unicorn! Şi ce frumos ar fi putut fi! Ar fi putut s-alerge într-un manej!

Nu, vezi tu, Prâsleo, zombioaica nu ştie că e penurie de inorogi! Ea crede că e penurie de cocioabe, fiindcă, uite, în locul ei a apărut o coşmelie! Şi, hop! din coşmelie cine iese? Ce iese? Un liliac! Cu o castană-n bot, cu un colac în gheare!

Prinde colacul, Prâsleo, nu vezi că l-a scăpat! Nu vezi că e-n picaj? Întinde mâna şi înşfacă-l, mototolule!  Vreau să-l mănânc, că poate în colac e soacră-mea, şi scap de ea! Prinde şi sticla aia de pluteşte în siaj, adică în urma liliacului – pricepi? Că trebuie să beau şi o licoare, ca să nu-mi rămână-n gât colacul, deh! Fiindcă, dacă-i de vârsta soacră-mii, se cheamă că-i uscat!

… Ce face? Tu nu te-atingi de lucruri de-astea diavoleşti?

Deh, poate ai dreptate, că uite, licoarea se varsă sigură peste colac, sticla cade în gaura colacului şi se ciobeşte, cade şi castana şi – ei, hai că asta-i prea de tot! Castana dărâmă coşmelia! Şi liliacul plonjează între dărâmături!

Şi totul se amestecă, se-adună într-un vârtej… şi se preschimbă iar…

Doamne apără şi păzeşte, Prâsleo, vezi şi tu ce văd eu? În loc de toate care-au fost avem acum o… imprimantă?

20 – Mesajul imprimantei

Cuvintele impuse: prieten, început, litiera, papadie, cais, iasomie, nisipos, amar, scranciob, tubulatura, misandra, smirna

Prâsleo, să fiu al naibii! Ia te uită! Din imprimantă iese o hârtie, şi pe hârtie scrie ceva! Trebuie s-o citesc!

Gata, am înhăţat-o! Ia să vedem care-i mesajul:

„La început, când te-ai însurat cu fata mea, cu mezina mea delicată ca un puf de păpădie, am sperat c-o să găsesc în tine un prieten. Dar te-ai purtat atât de urât încât am devenit misandră peste noapte! Distrugi tot ce atingi! În urma ta e vai şi-amar, se scutură toate florile de cais, cele de iasomie capătă miros de litieră abia stropită de pisică şi smirna duhneşte a scârnă!! Firavul scrânciob al viselor se smulge din solul nisipos, tubulatura orgii se înfundă…”

Ei hai, coană mare, acu, când eşti zombioaică şi imprimantă, baţi câmpii mai rău ca oricând! Păi spune şi tu, Prâsleo, merit eu să mi se vorbească aşa?!

21 – Mixtura de scorneli

Cuvintele impuse: aliaj, coloratura, intunecare, opus,  ipoteza, mixtura, nesat, disc, pata, eleganta, ros, sarut

… Cum? Nu ştii ce să spui?! Pentru tine asta nu e decât o ipoteză?! N-ai de unde să ştii dacă imprimanta m-a învinuit cu nesaţ fiindcă i s-a pus pata pe mine sau dacă n-are cumva dreptate, dacă nu cumva în tinereţe n-oi fi fost la fel de nemernic ca împăratul roş?! Şi, oricum, ai auzit vorbindu-se că până şi socru-meu, care era atât de blajin încât oricine îl putea învârti de deget ca pe un disc găurit, şi-a pierdut coloratura din obrajii când a aflat că i-am căzut eu fiică-sii cu tronc?! Şi s-a opus căsătoriei, zicând că alianţa noastră avea să fie un aliaj nociv şi urmarea primului nostru sărut fusese o întunecare a minţii şi a privirii fetei lui?!

Haida-de, Prâsleo, şi tu chiar crezi într-o asemenea mixtură de scorneli? Mai bine vezi că din imprimantă iese altă hârtie. Hai s-o citim, că poate-şi cere scuze! Pe când trăia, soacră-mea ştia s-o facă – e drept că numai uneori – cu eleganţă!

22 – Rugăciunea soacrei

Cuvintele impuse: capcana, mers, uscat, aprins, ceas, asasin, sacre, tufis, roaba, pitit, albastru, cenusa

Ei, ia să vedem ce zice coana mare, ce cuvinte sacre a mai scornit ea de-un ceas încoace, de când şi-a pitit hoitul uscat în imprimanta asta, care clipeşte tot timpul din beculeţul ăla albastru… Poate fiindcă, la viaţa ei, zombioaica a avut ochi albaştri…

Cică la tinereţe a fost frumoasă… şi rea de muscă, fapt pentru care am auzit-o cu urechile mele punându-şi cenuşă în cap la bătrâneţe, în singura zi când mi s-a-ntâmplat s-ajung acasă atât de beat încât să nu mai nimeresc uşa. M-a furat somnul într-un tufiş, chiar sub fereastra ei, şi m-am trezit pe înnoptate, când îşi făcea rugăciunea cu geamurile deschise: „Şi iartă-mă, Doamne, pe mine, roaba ta netrebnică, fiindcă mi s-au aprins atât de des călcâiele, purtându-mă în capcana preacurviei…”

… Cum?… Ce zici, Prâsleo? Să nu mai trăncănesc şi să citesc odată ce s-a imprimat pe hârtia aia, că azi mai avem de mers o grămadă?! Şi pentru-atâta lucru mă săgetezi cu priviri de asasin?… Şi unde trebuie să mergem? Ce ştii tu şi nu ştiu eu?

23 – Alte preschimbări

Cuvintele impuse: mat, alunecos, dresaj, canistra, impietrit, colaps, accent, bacterie, decis, elefantin, pios, suflu

Ei, iaca, citesc:

„Trag nădejde c-o să-nţelegi de ce te-am trecut printr-un test ciudat şi îndelungat. Beleaua e că-ţi place să te sclifoseşti vorbind cu accent franţuzesc, întocmai ca tartorul zombilor, ca Plutind Gol! Şi trăncăneşti la fel de mult ca el, eşti tot atât de alunecos…”

Ei, ce mai e şi asta, toată lumea a decis să mă testeze? Prâsleo, tu pricepi ceva?

Hopa, iar face imprimanta tumbe, ca la un număr de dresaj! În ce te mai preschimbi, coană mare? Poate în vreo canistră? Ori iarăşi în vreun mâţ? Ori în vreo bacterie  din soiul elefantin? Ori în…în… în baba Marghioala?!!!

Tu nu zici nimic, Prâsleo? Taci şi te dai şi tu peste cap? Şi, Doamne păzeşte, te transformi şi tu…în… în baba Gherghina?!!!

…Adică voi două v-aţi jucat cu mine tot timpul, cotoroanţelor? Ce test a mai fost şi ăsta? Of, trebuie să stau jos, că m-aţi adus în prag de colaps,iaca abia mai suflu! Doamne, pe lângă voi două, până şi soacră-mea e-un suflet pios! Că voi n-aveţi suflet… şi creierul vi s-a împietrit! Asta după ce v-aţi… sclerozat! De ce-a fost nevoie să mă zăpăciţi şi să mă suciţi în halul ăsta? Şi nepurceii mei unde-s? Ha? Unde mi-s nepurceii?!

24 – Despre nămol

Cuvintele impuse: dezosat, alpina, onoare, calandru, pauper, cald, spectaculos, marginas, copii, perisabil, adanc, marca

… Ce zici, babă Marghioală? Nepurceii mei îs la tine acasă?! Ei, iaca, ce onoare! I-ai primit în bordeiul tău pauper, ăla cu două etaje?

… Cum? De când nu te-am mai vizitat eu, l-ai făcut şi pe al treilea? Şi ei chiar acolo stau, că li se pare aeru’ mai curat, ca într-o staţiune alpină? Şi peisajul văzut de sus e mai spectaculos?

Şi ce fac nepurceii mei la tine, fă?

… Se uită la iazul din dos şi socotesc cât e de adânc? Şi se întreabă dacă nămolul de pe fund e cald, dacă e perisabil şi dacă e de marcă? Fiindcă aceşti cinci copii geniali – ce copii, babo, că au sărit cu toţii de douăş’ de ani! – s-au gândit să construiască pe malul iazului un sanatoriu, după ce scăpăm de zombi? Sau un sanatoriu pentru zombi, dacă nu scăpăm de ei?!!!

… Şi tu ştii un descântec mărginaş, adică unul care se spune pe marginea iazului, numai şi numai după ce mănânci o friptură bună, musai din piept de cioară dezosat?? Ca să se-ngroaşe mâlul şi să fie bun de leac?

Auzi, da dac-am îngropa-o pe soacră-mea în el, cu tot cu ăilalţi zombi, n-ar ieşi un nămol şi mai de soi?

… Nu? Fiindcă de ăştia toţi o să scăpăm după ce fac nepurceii un… calandru?!!! Păi ce, vreţi să-i presaţi?! Să-i satinaţi?!

25 – Început de poveste

Cuvintele impuse: marmelada, tango, secret, defrisat, calcan, imberb, sapun, necunoscut, dor, creion, lipit, mesager

… Cum? N-ai zis calandru, ai zis policandru?!

… Zombii crapă dacă mănâncă marmeladă de calcan?!!! Sub un policandru vrăjit, spălat de trei ori cu săpun lichid, din ăla cu glicerină, dizolvat în apă ne-ncepută?!!!

Auzi, babo, hai să-ţi spun un secret! Cred că tu habar n-ai ce e calcanu! Oi fi crezând că e vreun soi de prun de import…

… Cum?! Să tac dracului şi s-ascult ce-am de făcut, acu, după ce mi-aţi defrişat creierul cu testul ăla al vostru? Adică mi l-aţi curăţat de seminţele morţii-vii, care mi s-au lipit de el cât am lipsit dintre voi şi-am dansat tango în gară, cu zombii, şi toţi ăia cu care-am dansat n-au crăpat, aşa cum ar fi trebuit?!

Vrei să zici c-am dansat şi cu soacră-mea?!!!

… Da?! Chiar aşa?! Şi ea a zis c-am fost un mesager al vieţii, şi m-a pupat, şi io m-am înroşit ca un puţoi imberb, şi după aia m-a scuipat, şi-atunci m-a pocnit amnezia?!

… Şi dacă vreau să-mi aduc aminte de tot ce s-a-ntâmplat e musai să merg la tine şi să le spun nepurceilor povestea, cât meşteresc ei la policandru?

Care poveste, fă? Aia de le-am promis-o înainte de-a-ncerca să pun zombii pe goană?

… Nu?!!! Nu aiureala aia despre America, că nu de americani le e lor dor acuma?! Povestea ailaltă, scrisă de Xavier – după ce s-a plictisit să tot facă schiţe în cărbune – cu un creion dermatograf, singurul lucru de-al Ralucăi care i-a rămas în casă după ce l-a părăsit ea?

Păi ştiu io dac-o mai ţin minte?

… Nu-i bai, c-aţi făcut voi o vrajă şi-aţi recuperat caietul pe care-a-nşirat-o? Şi io nu trebuie decât s-o citesc, şi…

… Hei, dar asta ce mai e? Cum de-am şi ajuns aci, în mijlocu’ nepurceilor?

… A, aţi vrut să-mi demonstraţi puterea vrăjilor voastre?

… Şi tu ce zici, Prâsleo? Să m-apuc imediat să citesc, că numai io înţeleg scrisul ţicnitului ăluia?

Bine, bine, fie, gata, căscaţi urechile:

Întoarcerea Vrăjitorului

De obicei nu poftesc în casă niciun necunoscut.

Dar trecuseră cinci zile de când mă părăsise Raluca. Aşa că voiam să mă-mbăt. Şi nu voiam să mă-mbăt de unu’ singur. Îmi doream s-aud soneria, să vină cineva, oricine…

Povestea Întoarcerea Vrăjitorului, inclusă în episoadele următoare, poate fi citită în antologia Cele 1001 de Scorneli ale Moşului SF, publicată de Millennium Books.

9 răspunsuri la Elucubraţie cu 12…

  1. Pingback: Soacra darnică « Link-Ping

  2. Excelent! Oare de ce te-am găsit atât de târziu ?

    Apreciază

  3. Bon! Deci, aici este colecţia!
    Cred că are dreptate psi : ori o publici, ori înghiţi masrmeladă de calcan!😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s