Eu despre mine

După trei povestiri în catchy.ro, un scurt interviu în Chic-Elite:

„Blogger, scriitor si traducator, am cunoscut-o pe Ana Veronica Mircea prin intermediul surprinzatoarelor ei povestiri fantastice publicate in revista online catchy.ro. Azi mi-am propus sa o cunosc mai bine, asa ca am luat-o la intrebari. …”

Interviul e aici.

 

Reclame
Publicat în de-ale mele, reblog | Etichetat | 6 comentarii

Raftul cu de toate

– pentru miercurea fără cuvinte
(clic pe poze pentru mărire)

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , | 13 comentarii

Tot de-ale mele – arhivele lunii septembrie 2019

Coada s-a înfoiat fiindcă se apropia Grişka, probabil exprimându-se nu tocmai prietenos în limbaj telepatic (însă s-a retras fără să acţioneze)

– clic pe poze pentru mărire –

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele | Etichetat , , | 2 comentarii

Guest post: Dialog cu toamna

Un dialog cu toamna a mai purtat, cândva, cineva: un greier. Sau un greiere?

Greier, greiere, creier, creiere.

Greier, greieri, creier, creieri.

Nu sună a melodie, este?

Normal că nu sună a ce nu este.

Nu e melodie, e acces de pandalie.

De pandalie, nu de poezie.

Hai, gata, nu plecaţi, că-mi trece. Accesul. Accesul da, pandalia ba. Fiindcă mă cheamă Pandalie. Este, doamnă Toamnă?

Hai, zi şi tu ceva, Toamno! Conform titlului, trebuie să fie dialog – ca la teatru. Nu monolog – ca la teatru.

Sigur, dacă ai vorbi, m-aş speria – nu doar în  forul meu interior.

Şi totuşi… Ai zis cumva să-l pun pe jupân Google să caute temperare spaimă”? Sau vrei să te pictez cu tempera? Da’ şi de pictat te-a mai pictat câte cineva. O dată, şi încă o dată, şi…

Şi cică să laşi pomii verzi. Da’ nici să nu-ţi treacă prin gând! Nici în cele mai negre vise nu te vreau fără culorile tale!

Ştii, aş putea să bat câmpii aşa pe mai multe pagini. Muuulte. Îndeajuns ca să pavez cu ele un tunel. Tunelul dintre răsărit…

…şi asfinţit.

Tunelul căruia i se spune zi. Celui dintre asfinţit şi răsărit i se spune noapte.
Ţi-aş arăta Bucureştiul noaptea, dar n-am la-ndemână decât o fotografie dintr-o urbe provincială. Şi din faptul serii.

Ai întrebat ceva despre răsărit? Cine răsare? Păi nu ştii? Ia zi, chiar nu ştii cine răsare în fiecare zi?

Nu, nu iarba mâţei…

… nici trandafirul motanului.

Soarele.

Te-a colorat frumos în ziua echinocţiului, Toamno! Mă crezi pe cuvânt, sau vrei să-ţi trimit, într-un plic, poza asta?

Ţi-o trimit când vrei, prin curier, fără ramburs. Da’ dă-mi adresa. Şi numărul de mobil.

Dacă nu mi le dai, te alegi doar cu linkul din tabelul Jocului Cuvintelor cu numărul 225.

Am scris acestea eu, motanul Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (deschideţi volumul Floarea de Loldilal la pagina 316 şi gata, sunteţi în vizită la mine!)
Din când în când, scriu şi cugetări, ţin şi un jurnal… Îmi găsiţi însemnările aici, înşiruite şi linkuite – nu linchite! 😛 )

Publicat în reblog | 6 comentarii

Tot de-ale mele – arhivele lunii august 2019

– clic pe poze pentru mărire –

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , , | 15 comentarii

Colaje

– pentru miercurea fără cuvinte

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , , , | 20 comentarii

Tot de-ale mele – arhivele lunii iulie 2019

Găsiţi cartea aici, aici, aici şi aici


Fosta biserică a Mănăstirii Caşin, actualmente biserica comunei cu acelaşi nume:

Versurile unchiului meu despre Gheorghe Ştefan, ctitorul Mănăstirii Caşin:



Clic pe poze pentru mărire.

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , , | 7 comentarii

Avanpremieră

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 6 comentarii

Tot de-ale mele – cu întârziere, arhivele lunii iunie 2019

dimineaţa, pe răcoare

Ziţa/Chiţa/Chiţurina la păşune

Grişka pe măsuţa din sufragerie

 

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele | Etichetat , , | 14 comentarii

Tot o avanpremieră

clic pe imaginea de mai sus pentru comenzi

Cartea asta n-a fost nici scrisă, nici tradusă pe măsuţa din sufragerie. 🙃

Jumătatea mea conjugală a pus monopol pe o mare parte a altei mesei din apartament, aşa că acolo s-au născut şi cuvintele, şi toate ilustraţiile din micul volum.

Pisicile din dotare nu şi-au adus contribuţia, dar Ziţa/Chiţa/Chiţurina a tras din când în când cu ochiul sau a dormit/visat pe un scaun, la o distanţă respectuoasă – că ştie şi ea ce-i ăla „Spaţiu”. Şi de „Mine” a auzit – vine de la „alintă-mă pe Mine, acum!” Cât despre „Cel de Sus” – e convinsă că aici s-a făcut o imensă eroare! După părerea ei, nu poate fi vorba decât de Cea de Sus, adică de ea însăşi, când ne priveşte de la ultimul etaj al bibliotecii! 🐈

Încep o foarte, foarte scurtă prezentare a cărţii prin a cita (sub formă de captură de ecran*) un fragment din „Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal„**:

Ei  bine, ideea la care m-am referit mai sus reprezintă, ca să zic aşa, doar un aspect al teoriei descrise în cartea jumătăţii mele conjugale. Nu e o carte SF. Bărbatul alături de care stau, oficial, de 36 de ani***, nu-şi doreşte să scrie nici SF, nici beletristică. Îl pasionează studiul religiilor şi filozofia şi îi place să-şi aştearnă pe hârtie propriile speculaţii. Dacă veţi cumpăra şi veţi citi volumul scos în lume de editura Pavcon, o veţi descoperi pe una dintre ele.



* Mie „captură de ecran” îmi sună mult mai bine decât „print screen” sau „screenshot”. „Captură” face toţi banii. 😀

** Adică din volumul Floarea de loldilal.

*** S-au împlinit ieri. 🙂 Poze de la evenimentul de acum 36 de ani (căsătoria civilă şi cea religioasă, desfăşurate în aceeaşi zi) am pus deja pe blogul ăsta, aici.

Publicat în lumea cărţilor, surprize plăcute | Etichetat , , , | 4 comentarii