Ambalaj…

… pentru cele 12 cuvinte lansate de aici în spaţiul virtual

 

Prea rar mai poţi traduce câte ceva în cheie optimistă, nimic nu te mai amuză şi nu te mai încântă, totul te râcâie, te doare? Şi de-asta ţi-ai închis fereastra sufletului?!

Te-ai grăbit să tragi obloanele, cu dispreţ celest, fără să aduci mulţumire pentru fiecare provocare ce ţi l-a încrâncenat sau ţi l-a sfâşiat?! Pentru acea relaxare în care te abandonezi după durere?! Pentru lumină, pentru aer, pentru atingere?! Pentru viaţă?

Erai beat, omule?

Atât de beat încât n-a mai putut pătrunde luna printre reflexiile neizbânzilor tale?

Anunțuri
Publicat în elucubraţii | Etichetat , | 14 comentarii

Minunea de a fi… (compilaţie)


  • titlul – de aici
  • imaginea – de aici
  • versurile – de aici
Publicat în de pe blogurile mele | Etichetat , , | 11 comentarii

Bostani

Am văzut bostani şi mi-am adus aminte de povestea mea cu bostani. 🙂

Cine doreşte, o poate citi pe Ficţiuni.ro sau mai jos.

Publicat în de-ale mele, elucubraţii, amintiri | Etichetat , , , , | 14 comentarii

10?!!! 1000?!!!

31.10.2017

 

23.10.2017

 

Blogăritul ăsta e o boală, nu? O fi incurabilă? 😈

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , , , | 10 comentarii

Tot de-ale mele – arhivele lunii octombrie 2017

Zitzura şi Grishuna Mătă-san – sau Mâtză-san (sau Cutia cu mâţe mătăsoase)

paznicul nucilor cumnatului

alţi reprezentanţi ai faunei din gospodăria cumnatului

Mănăstirea Caşin (jud. Bacău)

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, Traduceri | Etichetat , , , , , , | 8 comentarii

Nu mai sunt singur…

Mustăţi lungi, gheare lungi

Adică nu mai sunt singura lor pisică!  Bipezii mi-au adus pe cap o belea!

“Pe cap” e un fel de a spune, un mod de exprimare jalnic de necorespunzător! De fapt o interesează coada mea! O crede jucăria ei!

Mai crede şi că eu dau lapte!

Şi-şi face de cap în cutia mea

… pe biblioteca mea

… pe traducerile mele!

Vezi articol original

Publicat în de-ale mele, reblog | Etichetat , | 13 comentarii

Din nou acasă

Drumul de întoarcere a fost interesant… O experienţă nouă, plăcută mai ales în ultima parte, cu el după ceafă şi cu ea pe genunchi. Nu, n-am nicio fotografie din acel răstimp; dacă m-aş fi mişcat, i-aş fi deranjat. L-aş fi deranjat pe el, pe Grişka, zis Grishuna, care, când nu stă aşa:

…preferă să stea lungit pe umeri mei, împănat între ceafa mea şi spătarul scaunului.

Şi aş fi deranjat-o pe ea, pe Ziţa, zisă Zitzura, care, aflată la primul ei drum cu maşina, s-a foit, ce s-a foit, a mieunit – pardon, a chiţăit cât a chiţăit (mai ales la trecerea peste hârtoape), apoi a cam aţipit.

Descinderea în noua sa locuinţă nu a speriat-o pe domnişoara chiţătoare (în vârstă de aproape 5 luni); nici măcar n-a intimidat-o. A trecut, cu mare curaj, ca să nu zic cu tupeu, la explorarea noului domeniu. Şi a găsit în ce cotloane inaccesibile lui Grişka să se strecoare ca să scape de el, când în venerabilul domn s-a încins tărâţa şi a vrut s-o prindă, înamorat, de ceafă. Sau, în lipsă de cotlon, a preferat să se trântească cu burtica-n sus şi să-l dea lui câteva lăbuţe delicate peste bot. (Dacă-i fac cont pe FB, o să fie şi ea activă în campania #metoo. 😛 )

În dimineaţa asta, don’şoara a ocupat postul de observaţie al venerabilului.

El s-a mulţumit cu hashtagul #înnumeletrandafirului – japonez, că nu degeaba sunt ei Grishuna şi Zitzura, sau cuplul mătă-san. (Până acum vreo lună, mângâiam cu încântare blăniţa lui mătăsoasă; acum, pe lângă a ei, a lui mi se pare aspră. 😀 )

Ceva mai târziu, ea a trecut la explorarea bibliotecii. Pentru că… Grişka. Adică o să vedeţi imediat unde era Grişka.

Iată şi cum s-a terminat:

    

Grişka a protestat de vreo trei ori consecutiv, miorlăind scurt, indignat de invadarea ermitajului său. Pe urmă, dincolo de zidul de cărţi s-a lăsat liniştea. Pentru vreo 10 minute, după care au coborât. Mai întâi ea, urmată la scurt timp de el.

De-atunci şi până acum, au mai urcat acolo de două ori. Mai întâi ea, urmată la scurt timp de el.

Presupun că, pentru Ziţa, locul e similar cu podul din casa natală. Nu-i lipseşte decât scara mâţelor.

Apropo de casa natală, Ziţa nu e cea mai frumoasă din gaşca băştinaşă. După standardele mele, “Miss Podul” e pisicuţa Tomiţa.

Dar am ales-o pe Ziţa în pentru că era cea mai firavă şi, nu în ultimul rând, fiindcă acceptat-o Grişka.

La prima înfăţişare, venerabilul motan a părut să le accepte pe amândouă. Însă Ziţa a ştiut cum să se lipească de el. Încă de la a doua ei intrare în camerele revendicate de oaspete, s-a apropiat săltăreaţă şi l-a mirosit în bot. Un alt mod de a spune: “A, ce bine că eşti încă aici, tataie!”

Tomiţa n-a fost la fel de lipicioasă. (Nu cu el; cu noi, bipezii, ea e cea mai prietenoasă din colecţia de iniţial 11 felis catus.) Ca urmare, venerabilul s-a deprins să mârâie la micuţa alba-neagra.

Mă opresc aici, silită de împrejurări – ca să n-o trezesc din somn pe protagonista Zitzura, care doarme [şi visează] pe pervaz, lângă iarba galbenă din noua ei casă.

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , , , | 36 comentarii

Avanpremieră

                         

Publicat în Traduceri | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Ultima strigare

Pentru Mănăstirea Caşin, Caşin, Oneşti, Bacău, Braşov, Adjud, Mărăşeşti, Focşani, Râmnicu Sărat, Buzău, Urziceni, Bucureşti şi toate localităţile de pe traseul dintre Oneşti şi oraşele/comunele de mai sus.

Pufăciosu are ochi verzi şi ştie să bată-n geamuri; Scorpiuţa are ochi oblici şi blăniţă de mătase; Punctuleţ îşi poartă cu mândrie punctuleţele de pe fiecare ureche, chiar şi la cules de vie; Zorro pare fioros, dar ţi se urcă-n cap doar ca să-ţi spele părul cu limbuţa lui aspră, torcând fericit; Naomi, pisicuţa cu ochi mari şi rotunzi, e cea mai mămoasă fetiţă cu codiţă din sud-estul Europei; Buric are o mică hernie ombilicală, care nu-l împiedică să zburde vesel şi să mănânce cu mare poftă (şi de care va scăpa printr-o operaţie simplă, după ce mai creşte puţintel).

DACĂ VREŢI SĂ ADOPTAŢI (săptămâna asta – 16-22 octombrie) UNUL DINTRE CELE ŞASE SUFLEŢELE ÎMBLĂNITE, lăsaţi aici un comentariu.

Clipul de mai jos vă spune, pe scurt, povestea lor.

Publicat în de-ale mele | Etichetat | Lasă un comentariu

Tot pisicească

Prima vedetă e un specialist într-ale culesului de struguri, pe numele său actual Punctuleţ, un motănel încă aflat pe lista pisicilor (din dotarea familiei) pe care ne dorim să le vedem la casa lor.

 

A doua vedetă e zgâtia de Ziţa Zgămâiţa (zisă şi Chiţa, fiindcă meiunatul ei e chiţăit 😛 ), adoptată de Grişka al nostru drept parteneră permanentă de joacă.

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , | 9 comentarii