Mostră de delir

Scuze pentru repetiţie şi pisălogeală*, dar cică azi e ziua poeziei**, aşa că mi s-a năzărit să vă [re]ofer o mostră de delir*** veronicesc versificat.

clic pe poezie pentru mărire


* Am mai pus pe-aici cel puţin un link către locul de baştină al rândurilor sunătoare din coadă de mai sus.

** Mă rog, văd că-n fiecare zi e câte-o zi din asta – oare o fi şi a prostiei (internaţionale, fireşte)?

*** Am început să scriu de nebună şi am fost surprinsă & încântată fiindcă delirul mi-a ieşit… relativ coerent. 😛

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, elucubraţii | Etichetat , , | 4 comentarii

Eşec

Am încercat de multe ori să traduc cu muzică de operă în fundal.  Nu ţine, sunt mereu tentată să casc şi ochii la spectacol! 😦

Publicat în de-ale mele, traducatori | Etichetat , , | 16 comentarii

Traducere pentru Editura Trei – BARIERA

A doua traducere care mi-a apărut anul ăsta:

Câmpul alb, oile negre...

BarieraBARIERA (THE LINE)
de J. D. Horn
primul roman din seria Vrăji din Savannah (Witching Savannah)
colecţia Young Fiction
Format: 130 x 200 mm, paperback
360 pagini
martie 2017

Redactor: …
Corectură: …
Coperta: …

Fragment (neredactat) din roman:

Un singur lucru era sigur: mă aflam într-un loc potrivit pentru cei care nu mai aveau nimic de pierdut. Cu gândul la cât de multe aveam eu de pierdut, mergeam încet, cu grijă, ciulindu-mi urechile ca s-aud orice mişcare. Când am ajuns aproape de punctul unde speram s-o găsesc pe Mama Jilo, n-am auzit, ci mai degrabă am simţit o prezenţă. Se mişca odată cu mine, oprindu-se când mă opream eu. Părea inteligentă şi sălbatică deopotrivă. Azvârlită brusc de nicăieri, o sticlă goală mi s-a făcut ţăndări la picioare. A fost nevoie de toată stăpânirea mea de sine ca să nu ţip ca o puştoaică şi să n-o iau la fugă, dar am reuşit să…

Vezi articol original 2.448 de cuvinte mai mult

Publicat în reblog, Traduceri | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Traducere pentru editura Paladin (Art) – Preludiul Fundaţiei

Această galerie conține 5 fotografii.

Inițial publicat pe Câmpul alb, oile negre…:
Preludiul Fundaţiei (Prelude to Foundation) al şaselea roman din ciclul Fundaţia (Foundation) de Isaac Asimov Domeniu: Science-fiction Colecţie: Serie de autor Isaac Asimov Format: hardcover, 576 pagini ianuarie 2017 Redactor: Iulia Pomagă, Ela‑Evelina Jianu…

Galerie | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Oficializare

   – zice cineva pe facebook.

Numai la unul?! Eu lucrez la vreo 8 sau 9, de vreo 20 de ani – neoficial până acum şi oficial de-acu întru mulţi ani!


Mi-am „răpit” avatarul creator  ( 😛 ) de aici.

Publicat în de-ale mele, elucubraţii | Etichetat | 10 comentarii

Fiindc-aflase dintr-o carte… (3)

Pentru ediţia de azi a jocului iniţiat de Zina vă ofer un citat gata spicuit de altcineva:

Iată…

Publicat în despre lume şi viaţă :P, lumea cărţilor | Etichetat , , , , | 13 comentarii

Tot de-ale mele – arhivele lunii februarie 2017

 

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele | Etichetat , | Lasă un comentariu

Fiindc-aflase dintr-o carte… (2)

Fiindcă atunci când a început jocul cu citate favorite, iniţiat de Zina, psi a spus că se aştepta la ceva din Words of Radiance (al doilea tom din seria „Arhiva Luminii de Furtună”, semnată de Bandon Sanderson), vă ofer, cu ocazia unei noi reprize a jocului mai sus amintit, un fragmenţel pe placul meu din acest roman al cărui titlu în limba română nu s-a stabilit încă, fiindcă nici traducerea nu e încă terminată.

PALADIN (ART)

Să trăieşti însemna să fii un crâmpei din cosmer* care se experimenta pe sine însuşi.

— Chiar ai de gând să-mi dai o pereche de pantofi! zise vagabondul. Degeaba?

— Nu degeaba, mi-ai spus povestea ta, îl contrazise Ym, punându-i în picior un alt pantof pentru probă.

Renunţase să-ncerce să-i deprindă pe micii vagabonzi să poarte ciorapi.

— De ce?

— Pentru că tu şi cu mine suntem Una, răspunse Ym.

— O ce?

— O făptură, spuse cizmarul. Puse pantoful deoparte şi scoase altul din raft. Cu multă vreme în urmă, nu era decât Una. Una care ştia totul, dar nu experimentase nimic. Aşa că Una a devenit mai mulţi – noi, oamenii. Una, care e, în acelaşi timp, bărbat şi femeie, a făcut asta ca să experimenteze toate lucrurile.

— Una.  Adică Zeul?

— Dacă vrei să-i spui aşa. Dar nu e întru totul adevărat. Nu accept existenţa zeilor. Noi suntem irali şi o parte din Lunga Cale, din care acesta e Al Patrulea Tărâm.

— Vorbeşti ca un preot.

— Nu-i accept nici pe preoţi, zise Ym. Sunt de pe alte tărâmuri şi vin să ne predice nouă. Iralii n-au nevoie de predici, numai de experienţe. Fiecare experienţă e altfel, duce către întregire. În cele din urmă, totul va fi pus înapoi, laolaltă – când se va dobândi al Șaptelea Tărâm – şi vom redeveni Una.

— Adică tu şi io…, spuse vagabondul. Noi doi suntem acelaşi lucru?

— Da. Două minţi ale unei singure făpturi, trăind vieţi diferite.

— Asta-i o prostie.

— E pur şi simplu vorba doar de perspectivă, sublinie Ym, pudrând picioarele băiatului punându-i din nou o pereche de pantofi de probă. Mergi puţin cu ăştia, te rog.

Băiatul îi aruncă o privire stranie, dar se supuse, făcu câţiva paşi. Nu mai şchiopăta.

— Perspectivă, repetă Ym, ridicând o mână şi mişcându-şi degetele. Privite de foarte aproape, degetele unei mâini par diferite şi despărţite unele de altele. Într-adevăr, degetul mare nu pare să aibă mare lucru în comun cu cel mic. Dar, când te uiţi din perspectiva potrivită, îţi dai seama că degetele fac parte din ceva mult mai mare. Că sunt într-adevăr Una.

Băiatul se încruntă. Ceva din toate astea îi depăşea probabil puterea de înţelegere.

„Trebuie să vorbesc mai simplu şi…”

— De ce trebuie să fii tu degetul cu inel scump, zise vagabondul, făcând câţiva paşi în altă direcţie, iar eu cel mic, cu unghia ruptă?

Ym zâmbi.

— Ştiu că pare nedrept, dar nedreptatea n-are cum să existe, fiindcă, la sfârşit, suntem toţi la fel. În plus, eu n-am avut întotdeauna atelierul ăsta.

— Nu?

— Nu. Ai fi surprins dacă ai afla de unde am venit. Aşază-te din nou, te rog.

Copilul se aşeză.

— Leacul ăla lucrează într-adevăr bine. Da, cu adevărat bine.

Ym îi scoase pantofii şi se folosi de pudră, care se ştersese pe alocuri, ca să-şi dea seama cât de bine i se potriveau. Apoi alese o pereche de pantofi gata făcuţi şi se concentră asupra lor câteva clipe, îndoindu-i în mâini. Ar fi vrut să pună un soi de branţ moale pe talpa celui pentru piciorul rănit, ceva care să se poată scoate peste câteva săptămâni, după vindecare…

— Lucrurile astea despre care vorbeşti, spuse băiatul. Mie mi se par tâmpenii. Adică, dacă am fi cu toţii aceeaşi persoană, n-ar trebui s-o ştim deja?

— Când eram Una, am ştiut adevărul, dar acum, fiind mai mulţi, ignoranţa e necesară. Există o atât de mare diversitate de vieţi ca să poată fi experimentate tot felul de gânduri. Asta înseamnă că unii dintre noi ştiu, iar alţii nu trebuie să ştie – aşa cum unii trebuie să fie bogaţi şi alţii trebuie să fie săraci. Ym mai meşteri puţin la pantof. Cândva chiar au ştiut-o mulţi. Nu se vorbeşte despre toate astea atât de mult cât ar trebui. Uite, hai să vedem cum îţi vin ăştia.

Îi întinse pantofii băiatului, care îi încălţă şi le legă şireturile.

— Viaţa ta ar putea fi neplăcută acum…, începu Ym.

— Neplăcută?

— Bine. De-a dreptul groaznică. Dar o să-ţi fie mai bine, tinere. Ţi-o garantez.

— Credeam, spuse copilul, bătând cu piciorul sănătos în podea ca să încerce pantoful, c-o să-mi zici că viaţa asta e groaznică, dar în cele din urmă nu contează, pen’ că mergem în acelaşi loc.

— E adevărat, încuviinţă cizmarul, dar, în clipa asta, nu e un gând prea încurajator, nu?

—Nu e.

Ym se întoarse la masa lui de lucru.

— Încearcă să nu te sprijini prea tare pe piciorul rănit, dacă poţi.

Vagabondul o porni spre uşă cu paşi mari, dintr-odată grăbit, ca şi cum ar fi fost nerăbdător să plece înainte să se răzgândească Ym şi să-i ia pantofii înapoi. Dar se opri totuşi în prag.

— Dacă suntem cu toţi doar aceeaşi persoană care încearcă tot soiul de vieţi, spuse, nu e nevoie să le dai altora pantofi. Pen’ că nu contează.

— Nu ţi-ai trage singur un pumn în nas, nu-i aşa? Dacă fac viaţa ta mai bună, o fac mai bună pe a mea.

— Asta-i o aiureală, răspunse băiatul. Io cred că eşti, pur şi simplu, un om bun.


* Universul fictiv în care se derulează poveştile istorisite de Brandon Sanderson în romanele sale (Elantis, Născuţi din Ceaţă, Arhiva Luminii de Furtună şi altele).

Publicat în despre lume şi viaţă :P, lumea cărţilor, Traduceri | Etichetat , , , , , | 37 comentarii

Avanpremieră – prima pe anul ăsta

avanpremiera           

Publicat în Traduceri | Etichetat , , | 6 comentarii

แม่ค้าใจดีหน้าหมวย

Sunt mie-n sută convinsă că voi savura acest blog! Daaa! 😛 Cu nepreţuitul ajutor al minunatului translator Google, bun cunoscător al limbii thailandeze:

  • แม่ค้าใจดีหน้าหมวย = Lucru bun pentru pagina de box
  • สมุนไพรสลายไขมัน (สูตรเข้มข้นพิเศษ) มี 2 สูตรค่ะ สูตรต้นตำรับเข้มข้น และสูตรแรงและเข้มข้นพิเศษ สูตรเร่งรัด เพื่อคนดื้อยา ลดยาก รีวิวล้นเลยค่ะ เยอะมากๆค่ะ = Slăbire pe bază de plante (Formula speciala) sunt doua concentrație retete reteta originala. Formula concentrată și formula și pentru a accelera reducerea dur rezistent la medicamente pentru ea se revarsă foarte mult
  • เกี่ยวกับ =despre

:mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

Publicat în ciudăţenii, de pe blogurile mele, despre lume şi viaţă :P, Traduceri | Etichetat , | 10 comentarii