De la o traducătoare către cititori

Dragi cititori înamoraţi de o serie de romane sau alta, dacă vreţi să aflaţi când apare următoarea carte din seria în cauză, nu întrebaţi traducătorul precedentelor cărţi, că individul ăsta e doar colaborator temporar al editurii, nu-i cunoaşte planurile. În plus, nu e obligat nici să traducă restul seriei, nici să vă raporteze la ce lucrează şi în ce stadiu se află lucrarea.
Editurile au pagini de FB, au bloguri, au site-uri. Intraţi acolo şi întrebaţi, spuneţi după ce roman vă plânge sufleţelul… Vă garantez că n-o să vă muşte nimeni; nici măcar n-o să vă înjure!
Cât despre mine, în acest context:
Mi-s o tânără pensionară 🤪, care poate renunţa oricând la traduceri, mulţumindu-se să trăiască din pensioara ei şi lăsând seriile începute pe seama unor traducători mai tineri. Aşadar şi prin urmare, scutiţi-mă vă rog de întrebări despre viitor – în acest domeniu. Şi în altele, că nu-mi place amestecul în afacerile mele interne. 😁
Mulţam de înţelegere – căci sper că există.

Publicat în traducatori, Traduceri | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Citate interesante

Dacă doriţi, puteţi comenta pe blogul de baştină al articolului.

Idei Înghesuite

„Domnia-ta trebuie să ştii, fiindcă ai trecut prin viaţă, că lumea asta a noastră e supusă vremurilor, şi când vine o vreme care aduce vărsatul, când vine una a ciumei dătătoare de moarte, după cum vine vremea când se prăpădesc toate viile, când se omoară oamenii, sau când nu se mai face dreptate nimănui, şi aşa vine când o vreme, când alta. Prin urmare, întorcându-ne de unde am pornit, vreau să spun că împotriva rânduielii acesteia nimic nu se poate face.”

… … …

„Şi să nu vă vină a râde când am să vă spun că, dacă aţi lua mai bine seama, aţi vedea că de atâta amar de ani se pare că lumea e supusă la tot felul de vremuri, numai la aceea de a face bine, nu; ba, dimpotrivă, se supune altor vremuri, cu totul potrivnice, care ţin de nu se mai isprăvesc.”

„Povestea a treizeci şi…

Vezi articolul original 36 de cuvinte mai mult

Publicat în de-ale altora, lumea cărţilor, reblog | Etichetat , | Lasă un comentariu

Comemorare

verojurnal

Ne continuăm viaţa lăsându-ne morţii în urmă – în timp. Iar cei dragi nouă se sting lăsându-ne aici, pe Pământ, în urma lor.
În urmă cu patruzeci de ani, într-o zi de 10 octombrie, eu şi bunica mea, maia mea, ne-am lăsat una pe alta în urmă…*

maia – 29 iunie 1895 – 10 octombrie 1981

I-am pus poezia asta în sicriu. Şi chiar i-am sărutat mâna, înainte de a-mi atinge de buzele ei reci fruntea şi amândoi obrajii, fiindcă aşa mă săruta ea de fiecare dată când plecam de-acasă.

Până atunci nu mai atinsem niciodată un mort. Mi-era frică de morţi, o frică atavică, ilogică. Atunci am înţeles că de morţii tăi, de cei pe care i-ai iubit cu adevărat, nu ţi-e frică.

Pe urmă am tot spus ultimele două strofe ale poeziei, în gând, în fiecare seară, înainte de a adormi, până când, după multă vreme (mai…

Vezi articolul original 171 de cuvinte mai mult

Publicat în amintiri, de-ale mele, reblog | Etichetat , | Lasă un comentariu

Noapte bună!

– pentru miercurea fără cuvinte

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , , , | 6 comentarii

Dâre în zori, printre nori

– pentru miercurea fără cuvinte

13 septembrie 2021

13 septembrie 2021

25 septembrie 2021

 

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

De la motanul Grişka cetire – preluare din pagina lui de Facebook

Pentru comentarii intraţi pe blogul de baştină al articolului.

Mustăţi lungi, gheare lungi

– adică de aici.

Zgămâie, cea mai firavå pisicuță din haită

Iat-o pe Labe-albe, acum fix patru ani, în ziua când ne-am cunoscut.

Pe-atunci nu i se spunea Chiţurina. Nu i se mai spunea nici Zgămâie, fiindcă bipedul, care o ştie de când a făcut ea ochi, se prinsese între timp că e pisică, nu motan, cum crezuse el, judecând după firea ei zvăpăiată şi aventuroasă – a fost prima care, odată plecată în explorarea întregului domeniu, a sărit din pod direct în curte; iar bipedului i-a sărit inima din piept când a văzut micul ghemotoc de blană lansându-se în gol.

Numele zgâtiei fusese aşadar deja feminizat, i se spunea Zgămâiţa – prea lung, a decretat bipeda. Şi a extras ceva litere, reducând ID-ul jivinuţei la mult mai scurtul Ziţa.

După o foarte scurtă vreme, aceeaşi bipedă a constatat că noua ei febleţe miaună de parcă ar chiţăi, aşa…

Vezi articolul original 536 de cuvinte mai mult

Publicat în amintiri, de pe blogurile mele, reblog | Etichetat , | Lasă un comentariu

Oglindire, contopire, decupare

– pentru miercurea fără cuvinte


Publicat în de-ale mele | Etichetat , , | 2 comentarii

„În fiecare zi ne batem joc…”

„În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare…”
… şi nu numai.

A mai rămas ceva de care să nu ne batem joc?

În viziune modernă, „Tosca” are în decor un aproape omniprezent element nou.

Păcat de muzică. 🙁

Publicat în de-ale altora, lumea operei, nemulţumiri | Etichetat , , | 8 comentarii

Citate favorite

Pentru comentarii mergeţi la locul de baştină al articolului.

Idei Înghesuite

„… nimic nu-i mai dur şi mai nedrept decât realitatea umană: oamenii trăiesc într-o lume unde cuvintele, şi nu faptele, au putere, unde competenţa supremă este stăpânirea limbajului. E cumplit, fiindcă, în fond, suntem primate programate pentru a mânca, a dormi, a ne reproduce, a ne cuceri şi securiza teritoriul şi fiindcă cei mai înzestraţi pentru asta, cei mai animalici dintre noi, sunt întotdeauna duşi de nas de ceilalţi, cei care vorbesc bine deşi ar fi incapabili să-şi apere grădina, să aducă un iepure pentru cină sau să procreeze cum se cuvine. Oamenii trăiesc într-o lume în care cei slabi sunt cei care domină. E o injurie teribilă adusă naturii noastre animale, un gen de perversiune, de contradicţie profundă.”

# # #

„Facultatea pe care-o avem de a ne manipula pe noi înşine ca nu cumva să se clatine soclul credinţelor noastre este un fenomen fascinant.”

Muriel BarberyEleganţa…

Vezi articolul original 9 cuvinte mai mult

Publicat în de-ale altora, lumea cărţilor, reblog | Etichetat | Lasă un comentariu

Norii de ieri

dimineaţă, la 6:12

Norii negri ne-au ameninţat o vreme, dar până la urmă s-au făcut nevăzuţi.  (A nu se trage concluzia că tot ce ne ameninţă dispare de la sine. 🤪)

Publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P | Etichetat , | 2 comentarii

Din ultima zi de vară şi prima zi de toamnă

E deja joi, dar înscriu postarea într-un tabel al miercurii fără cuvinte (de săptămâna trecută, că de săptămâna asta n-am găsit).

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , , , , | 2 comentarii