Tot de-ale mele – arhivele lunii martie 2018

Traduceri reeditate în prima parte a anului (clic pe poze pentru detalii – sau dacă vreţi să cumpăraţi):

   

Pisici:

Reclame
Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, Traduceri | Etichetat , , , , , , , , | 19 comentarii

Capete candrii

Pe de-o parte distribuiţi de zor chestia asta scrisă de un agramat,  pe de alta sunteţi indignaţi fiindcă miniştrii vorbesc româneşte ca nişte cizme…

Capete candrii, de papugii, avem miniştrii pe care-i merită cei mai mulţi dintre noi!!!

Publicat în despre lume şi viaţă :P, nemulţumiri | Etichetat , ,

Pendula în acţiune

Gata, obiectul e funcţional!

Cu doar o mică hibă – nu bate la fix, ci cu circa un minut întârziere. Meşterul se recunoaşte vinovat: înainte de a-i veni ideea cu amortizorul, mărise cursa nu-ş’ cărei pârghii; apoi a considerat că e mai bine să nu mai umble pe-acolo. Cică eroarea se va diminua cu timpul, după vreun an-doi de funcţionare relativ continuă – ceea ce nu e irealizabil, căci din dormitor, chiar şi cu toate uşile deschise, se-aude doar un sunet dulce, venit de departe…

Sper că în apartamentele vecine nu se-aude nimic.

Publicat în de-ale mele, surprize plăcute | Etichetat | 18 comentarii

Eppur si muove

Nu ştiu cum e corect, „eppur si muove“ sau „e pur si muove“, da’ ştiu că se mişcă. Se mişcă mecanismul cu bucluc.

Sper că-n episodul următor o să vă prezint pendula în mişcare – cu sonorul aferent.

Între timp o puteţi urmări pe Ziţa/Chiţa/Chiţurina (zisă şi Pufoşoaica) în mişcare – pe cărţi şi către carcasa pendulei.

Publicat în de-ale mele | Etichetat | 16 comentarii

Zâmbetul unui spirit rebel…

… pentru Jocul Cuvintelor nr. 169

Credeţi că unor baborniţe trecute de 1000 de ani le sunt de ajuns doar 99 de anişori ca să priceapă că pe meleagurile astea a fost adoptat calendarul gregorian? Mai ales când trecerea la stilul nou s-a făcut pe 1 aprilie?!

— Păcăleală! a strigat soborul celor nouă cotoroanţe.

Şi încă nu şi-a schimbat părerea – aşa că de ce vă miraţi că ninge? Suntem în 10 martie pe stil vechi şi ele, bătrâne, deh!, se mişcă greu, încă nu şi-au luat definitiv tălpăşiţa!

Sau poate că zăpada asta nu e decât zâmbetul alb al spiritului lor rebel. Cele nouă babe care se ştiu stăpâne pe începutul lunii martie pricep totul şi sunt încă sprintene, dar nu vor să se supună convenţiilor omeneşti.

— Ce ne pasă nouă, fetelor, c-au schimbat ăştia chestia aia de-o numesc calendar? Pentru atâta lucru trebuie să ne facem mendrele cu 13 zile mai târziu decât am făcut-o veacuri de-a rândul? Şi de ce să ne luăm după superstiţiile, legendele şi obiceiurile lor şi să stăm fiecare numai câte-o zi? Eu zic că, din când în când, putem rămâne printre ei şi câte două, nu-i aşa? Pentru că merităm!

Publicat în elucubraţii | Etichetat , , , , | 13 comentarii

Sfaturi utile (1)

Mesaj pentru tinerii pensionari (ingineri, ceasornicari, lăcătuşi şi alţi iubitori ai mecanicii fine), via Jocul Cuvintelor 169

© jumătatea mea conjugală

Dacă vreţi să scăpaţi de plictiseală :

  1. faceţi rost de o pendulă veche, cu o piesă lipsă (de exemplu aia care îi dă voce de gong pendulei, ruptă în două şi picată din mecanism);
  2. puneţi piesa cu bucluc la păstrare, în siguranţă, într-o scrumieră oploşită pe un raft cu cărţi, astfel încât s-o vadă nevasta (într-unul dintre rarele momente când e atinsă de mania curăţeniei) şi s-o arunce, omiţând pentru prima oară în viaţa ei să vă întrebe, cu suavă blândeţe, dar clar şi răspicat, arătându-vă orice răhăţel găsit pe teritoriul comun: „Chestia asta îţi trebuie la ceva?”;
  3. după o bună bucată de vreme, străduiţi-vă să deduceţi cum arăta piesa şi cum angrena cu suratele sale; nu vă lăsaţi până nu-i daţi de capăt, lucrând pe genunchi/pe masa din bucătărie, cu ce aveţi în dotare;
  4. când nu mai trebuie decât să puneţi mecanismul la locul lui (sub cadranul deocamdată atemporal), scăpaţi-l pe jos;
  5. adunaţi piesele de sub masa din bucătărie, plus toată inteligenţa personală disponibilă, şi daţi-vă silinţa să le puneţi cap la cap astfel încât ansamblul să se lepede de tăcere, recăpătându-şi ticăitul.

Beneficii colaterale:

  • la pasul (4) sar din dulcele lor somn diurn pisicile colocatare – blănoasele alea cu apucături de copil obraznic care se fugăresc minute în şir, la puţin le pasă lor ce oră a nopţii, pe traiectorii ce trec negreşit prin patul colegilor bipezi de apartament.
Publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P | Etichetat , , , , | 14 comentarii

Avanpremieră

Cuvinte despre lumină


Cu ale sale 1216,9 pagini standard*, e cea mai lungă** traducere din „palmaresul“ meu. Şi cea cu care m-am lungit cel mai mult – destul de mult ca să mă simt în lumea ei ca acasă şi să am acum impresia că am fost expulzată dintr-o realitate paralelă pentru care am acte în regulă. Noroc c-am pus lăbuţa mea bătrână pe volumul următor (Oathbringer); trecerea de la traducere la simpla lectură e un soi de balsam peste ruptură – mai ales când te gândeşti, măcar o dată/capitol: „Cum naiba o să traduc chestia asta, de-aici, dacă ajunge cartea tot la mine***?”

Iată şi două imagini, probabil deja cunoscute tuturor celor interesaţi de „Stormlight Archive”/ „Arhiva Luminii de Furtună”. (M-am gândit iniţial să-i spun „Lumină de Vijelie” sau „Lumină Vijelioasă”, dar parcă prea avea ceva gen… „poveşti nemuritoare” .)

Internetul e plin de diverse imagini ale personajelor, aşa cum le văd unii şi alţii. Cele mai multe nu-mi plac. Din câte am dibuit, cea de aici mi s-a părut interesantă:

Venli (femeie parshendi)

 


pagina standard = 2000 de semne, inclusiv spaţiile

** Calea Regilor a avut doar 1186,6 pag. standard

*** adevărul e că-mi doresc s-ajungă tot la mine

Publicat în lumea cărţilor, perlele mele, Traduceri | Etichetat , , , , | 19 comentarii

Chiar aţi uitat limba română?!!!

Chiar a uitat-o toată lumea?! Inclusiv editorii de carte?!!!

„Top 10 cele mai fascinante peisaje din filmele SF“. Eh, e o idee mai bine decât „111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română“, dar tot sună ca naiba.

Dragii babei, în limba asta românească, a noastră, se zice: „Cele mai fascinante 10 peisaje din filmele SF“; „Cele mai frumoase 111 poezii de dragoste din literatura română“; „Cele mai frumoase 50 de scrisori de dragoste din toate timpurile“.

Comentariile sunt închise fiindcă n-am chef de discuţii în contradictoriu cu diverse persoane care gândesc în engleză şi apoi traduc prost în limba lor maternă.
Plus că, dacă vreţi să vă bateţi joc de limba asta, n-am cum să vă opresc. Daţi-i înainte, din păcate limba (nu doar a noastră) evoluează din greşeală în greşeală. (E un proces eminamente democratic, populaţia incultă e întotdeauna mai numeroasă şi aberaţiile ei se impun, devin norme lingvistice în DEX-ul de mâine.)
Dar acum prea aţi luat-o razna rău, oameni buni! Aşa că…, ce să fac? Mi se întâmplă să răbufnesc – din când în când.

Publicat în despre lume şi viaţă :P | Etichetat | 1 comentariu

Tot de-ale mele – arhivele lunii februarie 2018

 

 

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor, Traduceri | Etichetat , , , , , , , | 9 comentarii

Deschide-le poarta

Adăpostul continuă să existe, pisicile şi câinii au în continuare nevoie de ajutor. (Am actualizat conturile.)

VeroVers

Motto:

„Om bun, deschide-ne poarta,
Dă-ne o coajă şi nu ne goni,
Şi-n schimb îţi vom alunga tristeţea…”
— Dan Andrei Aldea – Om bun

„A bone to the dog is not charity. Charity is the bone shared with the dog, when you are just as hungry as the dog.”
— Jack London

Li-s ochii trişti, li-s paşii trişti, când pribegesc, încet, sfrijiţi,
Lihniţi de foame, rebegiţi, dar şi de… dragoste lihniţi.
Şi totuşi unii îi iubesc, şi totuşi poarta le-o deschid,
Şi rând pe rând îi tot primesc, ca să nu le mai fie frig.
Dar iarna-i grea, şi lemnele nu cresc ca iarba-n bătătură,
Şi-o gură-n plus e-o gură-n plus, chiar de nu vrea numai friptură.

— Eu sunt sărac, precum vă par; dar am iubire,-un infinit!
Aşa am strâns şaizeci şi cinci, netulburat i-am găzduit.
Nu, nu, nu sunt copil naiv, şi nici n-am arcă, nici vapor,

Vezi articol original 271 de cuvinte mai mult

Publicat în Help me! Please!, reblog | Etichetat , , | 13 comentarii