Povestea poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi”

Cu foarte puţin înainte de lansarea cărţuliei care mi-a apărut la Nemira, am scris pe blogul ăsta o serie de trei articole intitulate „Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal„. Cu speranţa că există măcar două două-trei persoane interesate :mrgreen: , mi-am propus să fac acelaşi lucru şi pentru textele incluse în micul volum intitulat „Între lumi„, dar am tot amânat, din lipsă de timp. Şi acum, când n-o mai pândesc pe don’şoara Chiţurina ca s-o filmez când se caţără în brad, am găsit, printre picături, timpul necesar.

Despre trei dintre poveştile la care mă refer, „Schimb de experienţă„, „Elementul Exotic” şi „Himera„, am vorbit deja, oarecum dintr-un foc,  într-un articol din această iarnă. Am spus că, iniţial, am vrut să le includ, alături de altele, într-un volum intitulat „Amieze cu aliens şi zăduf/năduf.” Ar mai fi de adăugat că am scris „Elementul Exotic” pentru un concurs (Segra /Slatina 1995), unde a primit premiul „Petre Dulfu”. Un premiu care, ca multe altele primite la concursuri şi concursuleţe din acelaşi deceniu, n-a  însemnat, din punct de vedere material, nici măcar o diplomă, dar care a aprins pentru mine o lumină nostalgică, fiindcă am fost un copil îndrăgostit de Isprăvile lui Păcală.

Despre „Între lumi” am vorbit cu ocazia lansării cărţii care îi poartă numele.  Redau aici fragmentul cu pricina din înregistrarea video de atunci (pentru cei care n-au avut ocazia sau răbdarea de a o urmări integral aici).

În scurtul meu monolog, am menţionat şi „Kill„, prima povestire care mi-a apărut în revista Anticipaţia (nr. 507 / februarie 1994). Aidoma majorităţii povestirii lor mele din anii 90, a fost şi ea scrisă pentru un concurs*. Pentru ideea în jurul căreia am brodat ar trebui să-i mulţumesc unui cuplu de ţigani. Am dat de ei într-un compartiment de tren. Stăteau bine-mersi pe locurile altora, care au apelat la controlorul/”naşul” tocmai aflat în trecere ca să-i ridice de-acolo. Şi femeia oacheşă instalată clandestin a izbucnit într-o avalanşă de proteste. Nu mi le amintesc decât ca esenţă: acum e democraţie, se respectă drepturile omului, fiecare poate să facă tot ce-i place… Aşa am ajuns să mă gândesc la o societate în care orice om are dreptul de a ucide pe oricine.

Tot pentru un concurs am scris şi „Tolaie„, povestirea citită la lansarea cărţii de Olimpia (dacă n-aţi făcut-o deja, 0 puteţi asculta în timp ce vă beţi cafeaua – deşi nu e despre cafea. 🙂 )

Sursa de inspiraţie e uşor de întrezărit: ghetourile/taberele de imigranţi (nu musulmani, pe atunci încă nu se revărsaseră masiv către occident).

Pentru concursuri am scris şi:

– „Mărturisirea” – pentru un concurs cu tema „fiinţe cameleon”. De la temă am pornit şi… a ieşit ce a ieşit. (Rima e întâmplătoare, nu încerc să sugerez c-am scris un poem SF!)

– „În culise” – una dintre povestirile mele începute într-o doară, fără să ştiu unde vreau s-ajung.

– „Scan Dal” – pentru un concurs cu tema „în umbra oamenilor”. La început s-a numit „Idiotu'” şi, dac-o s-o citiţi,  o să vedeţi că e… cam pe lângă temă. 😛 Dar n-o s-o citiţi în forma în care-am trimis-o la concurs, între timp am operat-o cu un creion roşu: a avut parte de corecturi şi adăugiri.

– „Vremea vânturilor” – o poveste pe tema „tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte„, numai că la mine şi e sau, viaţa e luuungă (după standardele omeneşti), dar nu fără de moarte, şi n-am pus niciun strop de iubire între un făt-frumos şi o zână.

– „Ultima partidă” – vrea să fie cu tentă filozofică, în măsura în care sunt eu în stare de aşa ceva. :mrgreen:

– „Iarbă” – o foarte scurtă distopie. Fiindcă, în viziunea mea, viitorul  omenirii e gri-închis către negru. Dar, cine ştie, poate că viziunea e, de fapt, a demonilor mei. 😀

am găsit imaginea pe Facebook, postată de un iubitor şi creator de proză SF

Cam atât, deocamdată, cu promisiunea că va urma. (Volumul mai cuprinde încă 8 povestiri.)


* Pentru detalii despre toate povestirile mele (ca să aflaţi unde au fost publicate, atât pe hârtie cât şi online, şi ce premii ce au luat) clic aici.


Înscriu articolul pe blogul lui Eddie, în tabelul Jocului Cuvintelor cu numărul 198.

Reclame
Publicat în amintiri, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , | 19 comentarii

Ieri – pe scurt

  • Bradul, în penultima lui seară:

  • Geamurile:

  • Motanul:

  • Pisica:

  • Câte ceva despre lecturile din vacanţa mea pe terminate (clic pe imaginea agitată ca s-o opriţi şi s-aflaţi oarece amănunte):

Publicat în de-ale mele | Etichetat , | 13 comentarii

Amieze cu aliens şi zăduf/năduf

Acum relativ mulţi ani (peste câteva luni vor fi 25) m-am gândit să transform diverse bancuri, mai vechi şi mai noi, în povestioare SF amuzante, cu personaje [şi] din alte lumi. Mi-am propus atunci să le adun într-un volumaş intitulat Amieze cu aliens şi zăduf – pe de-o parte, ca luare în râs a romenglezei care deja începuse să mă calce pe nervi şi, pe de alta, fiindcă voiam să le încep pe toate cu acelaşi paragraf:

Amiază. Soare – de nu te poţi uita! Vânt – de mult i s-a uitat numele!

Şi toate trebuiau să aibă forma unor microscenete.

Prima s-a numit iniţial „Dublu contact”. Am trimis-o la Jurnalul SF, semnată cu un pseudonim. N-a fost publicată, dar, la poşta redacţiei, autorul a fost invitat să se urce în flying saucer pentru o vizită la sediul revistei – ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că, la momentul respectiv, n-aş putea să mai spun exact din ce motive alambicate, n-aveam chef să dezvălui că povestitoara e opera mea.

A fost publicată mai târziu (01.09.1998) în Telegraful (periodic editat de trustul TELE’M), Piatra Neamţ, sub titlul „Cu alieni şi zăduf – unu”. Iar în 2004 a apărut şi pe Internet, într-un loc pe care acum nu-l mai pot accesa. Curioşii o pot citi în prezent pe hârtie, sub titlul „Schimb de experienţă”, în volumul de autor Între lumi, apărut de curând la editura Pavcon.

Tot în volumul Între lumi puteţi citi „amiezele” cu numărul 5 şi 6, sub titlurile „Elementul exotic” şi „Himera”. Trebuie să menţionez că „Elementul exotic” e o excepţie, fiindcă nu pleacă de la un banc, şi că nu are forma clasică a unei scenete, am preferat liniuţele de dialog. Iar „Himera” pleacă de la un banc, dar nu are nici ea formă de scenetă. Şi nici nu mai începe cu paragraful standard. Am scris-o cu gândul de a schimba titlul volumaşului în Amieze cu aliens şi năduf.

Povestioarele cu numerele 2, 3 şi 4 (respectiv „Cazonă”, „Coincidenţă” şi „Culoare locală”) respectă criteriile iniţiale. Puteţi citi „Culoare locală” în volumul de autor Floarea de loldilal, apărut la editura Nemira. Peste „Coincidenţă” veţi da în volumul Întoarcerea Vrăjitorului, care urmează să apară tot la Pavcon. Cât despre „Cazonă” – o puteţi citi chiar pe site-ul editurii Pavcon, dacă daţi clic aici.


Şi astfel am început să scriu povestea poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi”.

Publicat în de-ale mele, elucubraţii | Etichetat , , , , | 7 comentarii

Jurnal de… sfârşit de an

Ei, jurnal e prea mult spus. Vă ofer doar o însemnare, nu tocmai după tipic.

Azi,

 ,

mă gândesc că… fuse şi se duse. Adică e pe ducă. Anul 2018.

Mă mai gândesc şi că, la ora asta, mi-e pur şi simplu lene să vă spun cum a fost 2018 pentru mine. Mai bine continui cu fotografii. 🙂

În casă e… ce se vede (clic pe poze pentru mărire):


Afară e… tot ce se vede

  • din sufragerie:

  • de pe balcon:

Grădina e… un ghiveci cu iarbă. (Iar poza e, din păcate, neclară.)

Meşteresc o felicitare pentru toţi cei care trec pe-aici:

Publicat în de-ale mele, din tot sufletul | Etichetat , , , , | 8 comentarii

Tot de-ale mele – arhivele lunii decembrie 2018

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , , | 25 comentarii

S-a urcat… Ziţa-n copac!

Publicat în de-ale mele | Etichetat , | 8 comentarii

Moş Crăciun

 

EXPLICAŢIE

Hoinărind prin Galaxie,
nişte oameni, pe un drum,
l-au zărit, desculţ şi singur,
pe realul Moş Crăciun.
I-au făcut fotografie,
şi-i pe Facebook acum.

Publicat în elucubraţii | Etichetat | 12 comentarii

Avanpremieră


E tot proză scurtă, şi tot nimic nou sub soare – adică tot povestiri scrise cu ceva timp în urmă. 🙂 Dar, odată apărut şi acest volum de autor, cele trei cărţi cu numele meu pe copertă (Floarea de loldilal, Între lumi şi Întoarcerea Vrăjitorului) vor conţine operele mele complete 😛 – adică toată proza scurtă SF pe care am încropit-o până în prezent.

Publicat în reblog | 13 comentarii

Eu şi panteismul (sau viceversa, în ordine cronologică)

„… suntem la cheremul naturii si Universului”, spune papagigli.

N-am intenţia să-l contrazic, ci doar să zic că asta mi-a adus aminte de o seară de demult, când eram prin liceu şi când, crezând eu că mi-a venit o idee mai mult decât genială, i-am anunţat pe ai mei, la cină, că:

Natură ≡ Dumnezeu

Tata a zâmbit discret, pe sub mustăţi, iar mama m-a înştiinţat, cu promptitudine, că asta e o concepţie filozofică arhicunoscută; se cheamă panteism.

Mi-a dat şi ceva amănunte, dar n-am reuşit să le urmăresc. Eram ultra dezamăgită de lipsa aplauzelor pentru revelaţia mea. Şi nici măcar n-am zis, cu emfază :mrgreen: , că „great minds think alike”. Pentru că nu ştiam zicala. 😛 😆

De altfel, mama, evident avându-mă şi pe mine în eşantionul reprezentativ, spunea că generaţia mea e una de inculţi. Mă întreb ce-ar fi zis dacă ar fi apucat epoca facebook-ului, ca să vadă ce debitează generaţiile mai fragede*.


Ca bonus, vă ofer ocazia să admiraţi o creaţie a naturii/a lui Dumnezeu: pisica Ziţa/Chiţa/Chiuţurina/Pufoşoaica/Coţoamba/Coadă-lungă.



* Cu menţiunea că fiecare generaţie e produsul educaţiei primite de la generaţiile anterioare (bunici, părinţi, profesori…) şi al puterii exemplului, oferit de aceeaşi indivizi mai vârstnici care (pare-se de când lumea) strâmbă din nas când spun „tinerii din ziua de azi”.

Publicat în amintiri, de-ale mele | Etichetat , , , , | 13 comentarii

Traducerile mele din 2018

Traduse în 2015 şi apărute în 2018

– pentru editura PALADIN (ART)

Traduse în 2017 şi apărute în 2018

– pentru editura TREI

– pentru editura NEMIRA


Traduse din toamnă până-n primăvară (toamna 2016 — primăvara 2018) şi încă neapărute

– pentru editura PALADIN (ART)


Traduse în 2018 şi încă neapărute

– pentru editura NEMIRA

– pentru editura PALADIN (ART)

— asta nici n-are cum să apară, abia am terminat-o.


Încă în lucru

– NIMIC în lucru, doar în aşteptare, ca să zic aşa. 🙂   Şi nu, n-am de gând să spun ce cărţi traduc; nu înainte de le termina. 🙂

Pentru prima oară (de când am început să traduc, în martie 2005), îmi iau concediu (până după revelion). Până acum am plecat peste tot cu laptopul după mine şi, dacă totuşi într-o zi n-am tradus nimic, m-am simţit vinovată, iresponsabilă – iar o să am de recuperat, iar o să depăşesc termenul fiindcă n-o să pot recupera... A tot fost mereu cam aşa, ca aici. Ieri a prima zi altfel (ei, de fapt a început să fie altfel de alaltăieri după-amiază), timpul trece, pensia merge… Pensia merge de prin aprilie şi nu, nu e cine  ştie ce, dar e, şi e o uşurare să ştii că ai un venit asigurat. Poate de-aia anul ăsta am avut mai puţin spor la tradus decât oricând* — subconştientul meu ştie că subzistenţa e asigurată.


Din motivul de mai sus, anul ăsta nu fac actualizarea listei cărţilor cu care mi-am petrecut Crăciunul, nu e cazul. 🙂


NOTĂ: Clic pe poze pentru amănunte


* Am tradus cel mai puţin, numai 1798 de pagini standard. Vechiul „record negativ”, ca să-i zic aşa, era de 2181 de pagini standard. (în 2014). Iar cel mai spornic an a fost 2008, cu 3327 de pagini standard. (O pagină standard = 2000 de semne, inclusiv spaţiile.)

Publicat în de-ale mele, Traduceri | Etichetat , | 14 comentarii