Tot de-ale mele – arhivele lunii februarie 2019

Ziţa / Chiţa / Chiţurina

cotoşmanul Grişka

Reclame
Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , , , , | 2 comentarii

De sezon, asezonate

Azi mă simt…
Nu, nu mă vă speriaţi, nu daţi alarma, că nu mă simt cineva!
Mă simt doar ca la cafenea, cu chef de pălăvrăgeală. Sau ca la o cană de vin fiert, cu chef de bătut câmpii.
Da’ mai bine intru în jocul cuvintelor,  al 203-lea pe numele său – cel cu tema „Împreună„.

Nu mă luaţi prea în serios, dar credeţi-mă că acest „împreună” m-a dus iute cu gândul la sindromul importatului valentine, căruia, când tradiţia strămoşească s-a simţit varză şi a prins să vază albastru spre negru înaintea ochilor,  i s-a anexat, prin alipire cu aţă albă, sindromul dragobetelui cu iz de naftalină. Ca urmare, acum, când vajnicii comercianţi iubitori de arginţi au izbutit, de ani buni, să le facă pe amândouă mai mult sau mai puţin virale, mi-am pus reticenţele pe liber şi mi-am îngăduit să mă las contaminată de suavul abur al isteriei generale şi să trec la atac. Dacă le-aş fi avut cu pictura, poate ieşea altceva, care să vă impresioneze ochii prin culoare şi armonie, dar, na, aveţi ghinion! Adică atac, manual, tastatura, spre a vă oferi oarece versuri care, cel puţin după părerea mea, se încadrează în context.

am preluat versurile de aici şi brizbrizurile de aici

Am şi câte ceva mai romantic, fireşte: aici, aici, aiciaici şi aici – şi prin alte părţi, dar nu le mai înşir, că oricum am vaga bănuială că nici pe astea n-o să le clicuiţi, deşi nu e greu, e de ajuns o atingere a ecranului cu vârful unui deget personal sau, dacă nu sunteţi genul care stă mereu împreună cu un aşa-numit smartphone, călărindu-l cu dăruire şi talent, ci navigaţi pe net-ul nostru cel de toate zilele cu un computer, puteţi încăleca mouse-ul cu palma, spre a-l altoi pe ‘mnealui cu un vârf de deget.

Sau puteţi încăleca pe un dragon.

O să străbateţi împreună văzduhul, topind gheaţa cu foc – dar s-ar putea să vă dăuneze grav dacă faceţi aşa ceva acum, în prag de încălzire globală… O să plătiţi daune la greu şi, după aia, n-o să vă mai dea mâna să zburaţi decât împreună c-o mătură! (Dii, dii, dii, păioaso, dii, na jăratic pe făraş, hai cu mâţa prin prin oraş!)

magazia de mături zburătoare  e aici

Oricum, facebook-ul şi un letopiseţ zic,  împreună, că, într-o zi ca asta, mâţele  le pot fi unora de mare folos!

Ei, dar, ca să închei într-o notă ce tinde asimptotic către standardele în vigoare, vă invit (pe bune şi fără mişto) să vă uitaţi cruciş până ce veţi descoperi inima ascunsă printre florile care se odihnesc, împreună, în stereograma de mai jos.

imagine de pe coperta Revistei Misterelor

Publicat în amintiri, de pe blogurile mele, reblog | Etichetat , | 43 comentarii

Avanpremieră

  

Publicat în de-ale mele, Traduceri | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Tot de-ale mele – arhivele lunii ianuarie 2019

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Of!

Se pare că n-am fost deloc inspirată când mi-am pus pe blog poezia asta. Nu e o capodoperă, dar pare să aibă darul de a atinge o coardă sensibilă a… celor care preferă să-şi umple blogurile cu ce-au scris alţii, fără să ceară permisiunea autorilor.

E drept că pe blogul numit „La bunici”, unde-am găsit-o azi, e menţionat numele meu. Dar, fără un link către locul de unde a fost luată poezia, numele e frecţie la picior de lemn. Nu-s Veronica Micle, nu mă ştie toată lumea după nume! :mrgreen:

În plus, poezia a fost scrisă pentru bunica mea, nu pentru toate bunicile din lume, aşa că mă simt jefuită când e asociată cu poza altei bunici. Puteţi înţelege asta, dragi nostalgici iubitori ai bunicilor? Sper că-mi veţi şterge poezia de pe fieful vostru virtual, aşa cum v-am rugat.

cu bunica în Herăstrău (pe vremea când se numea Parcul Stalin)

 

ACTUALIZARE (24.01.2019-14:45)

Autorii blogului şi ai paginii şi blogului La bunici au şters postarea cu poezia mea, aşa cum i-am rugat. Au făcut-o destul de repede ca să nu mai am unde le da răspunsul de mai jos, fiindcă şi mesajul lor a dispărut.

Observ că am halit un cuvinţel, trebuia să fie „ceea ce nu vă aparţine”, nu „ceea ce nu aparţine”.  Da’ mănânc litere şi cuvinte şi când nu sunt atât de nervoasă ca-n momentul când am răspuns! :mrgreen:

Publicat în despre lume şi viaţă :P, nemulţumiri | Etichetat | 6 comentarii

De ce nu mai scriu de mână

Tocmai am aflat că ieri a fost ziua scrisului de mână şi mi-am adus aminte de articolul ăsta:

VERONICISME

Ştiu că există oameni – citiţi de mine una cu plăcere – care preferă să scrie cu stiloul/pixul/creionul pe hârtie şi să transcrie apoi pe computer.

Lăsând deoparte faptul mă feresc de eforturile suplimentare/inutile ca dracu’ de tămâie :mrgreen: – din care motiv nu înţeleg de ce preferă cei mai sus-amintiţi să facă o muncă-n plus – eu sunt în culmea încântării fiindc-am scăpat de scrisul de mână, căci iată o mostră (i-aş putea zice chiar monstră 😛 ) din manuscrisele povestirilor mele:

pagini de manucris pagini de manuscris („Râpa Amăgirilor”, pag. 181 din volumul Floarea de Loldilal)

Găsiţi alte două exemple aici.

Vezi articolul original

Publicat în amintiri, de-ale mele, reblog | Etichetat | 14 comentarii

Precomandă fără avanpremieră

Am aflat că am că am o povestioară în antologia care va apărea la Pavcon. Şi că există cel puţin o persoană care şi-a rezervat deja un exemplar din „Întoarcerea vrăjitorului„.

clic pe imaginea de mai sus dacă vreţi să cumpăraţi antologia

Publicat în de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , | Lasă un comentariu

Precomandă

Precomandă urmează după avanpremieră. 🙂

Cu alte cuvinte, Întoarcerea vrăjitorului e acum o carte în curs de apariţie şi eventualii doritori o pot deja comanda.

clic pe imagine pentru comenzi

Publicat în de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , | 19 comentarii

Azi…

Azi…


Pentru satisfacerea curiozităţii (presupunând că există), clic pe linkurile de mai sus.

 

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , , | 5 comentarii

Continuarea poveştii poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi”

Fiindcă de obicei termin ce-am început (cu excepţia unui snop de poveşti 😛 ), trec în revistă şi celelalte 8 texte din volumul „Între lumi”*.

1 – „Lovitură de palat” e un text scris la comandă, pentru o antologie intitulată Alte Românii, plănuită prin 1995 de Voicu Bugariu. Ideea unei Românii matriarhale îi aparţine, ca şi aceea de a-mi propune mie să scriu aşa ceva. Ca să fiu sinceră, nu ştiu sigur dacă antologia respectivă a apărut sau nu, dar cu siguranţă n-a cuprins şi povestirea mea – de pe urma căreia m-am ales însă cu calificativul (total rupt de realitate 😛 ) de „feministă înfocată” , strecurat într-o pagină a Antologiei science-fiction Nemira ’96.

2 – „Asklepios” e o povestioară scrisă în timpul unui concediu petrecut la Lacul Sărat. E inspirată de ceea ce vedeam pe fereastră. 🙂 (Clic pe poze pentru mărire.)

 

3 – „Mutare disciplinară” e tot un textuleţ început în dorul lelii, dar am strecurat în el unul dintre avatarurile vrăjitoarei pe care am plimbat-o prin mai multe poveşti, sub mai multe chipuri şi sub mai multe nume: Eash aici, Alonda în”Râpa Amăgirilor”**, Shayar în „Rayadatis”**,  Sheadag în „Oyoja Onuk”***.

4 – Am scris „Cazul Jurgen Gott” după ce am auzit o ştire despre existenţa unei anomalii genetice: un şarpe cu două capete, care se băteau între ele pentru hrana destinată aceluiaşi stomac. Şi mă tentează întotdeauna să-mi imaginez ce-ar face oamenii puşi în locul unor animale aflate în situaţii mai mult sau mai puţin ieşite din comun. 🙂

5 – De „Vise împlinite” m-am apucat tot fără să ştiu unde vreau să ajung, pornind de la o frază aruncată în treacăt de regretatul Ştefan Ghidoveanu; „Extraterestrul ridică o labă şi cu cealaltă zise:… „.

6 – „Fără doar şi poate” e un text scris oarecum în joacă şi postat pe site-ul numit AtelierKult – un soi de cenaclu online prin care bântuiam în prima jumătate a primului deceniu din secolul curent.

7 – Nu mai ştiu cum mi-a venit ideea să scriu „Scuipând în iarbă„, dar, după ce a apărut în revista online Nautilus, mi-am propus să continui, să scriu un roman despre puştiul plecat în lume cu fosta ţiitoare a unui vraci. Şi bineînţeles că nu l-am scris. :mrgreen: Poate că nici n-o să-l scriu… Sau poate că totuşi o s-o fac… Cine poate şti? 😛 😀

8 – „Coşmar” e expresia uneia dintre fobiile mele: nu pun mâna direct pe cozile ude ale florilor din vaze. Pentru mine, nu sunt altceva decât cadavre. Aşa că nu-mi place să primesc flori. Nu le refuz, ştiu că sunt oferite cu cele mai bune intenţii, dar cel/cea care mi le dă îmi bagă, la propriu, mortu-n casă. Numai jumătăţii mele conjugale i-am spus, de la începutul relaţiei noastre: „Mie să nu-mi cumperi niciodată flori.” Însă asta nu mă impiedică să cumpăr eu flori pentru alţii – sunt ambalate, o pot face fără să le-ating. Aici nu aplic principiul „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Fiindcă ştiu că altora le place.


* Puteţi cumpăra cartea atât de pe site-ul editurii cât şi de pe librarie.net.

** Povestire din volumul „Floarea de loldilal„.

*** Povestire din volumul „Întoarcerea Vrăjitorului„, care urmează să apară tot la Pavcon.

Publicat în amintiri, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , | 16 comentarii