Ce avem noi aici?

Ce avem noi aici?
sau, vorba cuiva care comentează pe YouTube:
„Ma cosa è questa cagata?”

Întrebarea se referă la captura de ecran de mai jos.

Răspuns:
De la stânga la dreapta:
Soprană + păpuşari mascaţi + pocitanie = Aida
Pocitanie + păpuşari mascaţi + bariton = Amonasro, regele Etiopiei (tatăl Aidei)

Iată şi alte capturi de ecran (clic pe ele pentru mărire) din acelaşi spectacol:

Daca doriţi (şi suportaţi) puteţi vedea (sau doar răsfoi) întreaga „capodoperă” aici (cu subtitrare în germană) sau aici (cu subtitrare în spaniolă).

Publicat în nemulţumiri | Etichetat , , | 15 comentarii

Fără degenerare în muncă

Doritorii pot comenta pe blogul de baştină al articolului.

Idei Înghesuite

Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu.

Dar, pentru mine, ceea ce „degenerează în muncă”* n-are niciun haz , aşa că, în materie de versuri, am rămas la stilul „trântit cum s-a nimerit”. Iată exemplul de azi:

Trecutul e plin de catastrofe uitate,
Ne lasă azi reci morţile dintr-un alt timp,
Doar pe-ale zilei le numărăm, pe-nnoptate,
Şi pentru trecut oferim prezentul, la schimb.

Catrenul se numeşte Troc. Iată şi muza inspiratoare:


*Expresie preluată dintr-un banc vechi, din care nu-mi mai amintesc nimic altceva. 😆

Vezi articolul original

Publicat în de pe blogurile mele, reblog | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Nori din zilele babelor şi ale mărţişorului

– pentru miercurea fără cuvinte

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , | 8 comentarii

Însemnări de traducătoare zurlie (din pauza de lucru)

În dimineaţa asta, la un moment dat, m-am trezit. Nu ştiu în ce moment, pentru că nu m-am uitat la ceas. M-am uitat pe geam, către un petic de cer roz. Sau cel puţin roz mi s-a părut în secunda în care m-am gândit să ies pe balcon să-l fotografiez. În secunda următoare nu mi s-a mai părut de nicio culoare, fiindcă am un defect: nu pot să văd cerul când dorm.

În al doilea moment al zilei de azi pe care mi-l amintesc, am aruncat o privire spre ceas – era nouă fără douăj’cinci – înainte de a mă uita pe geam. Nimic de fotografiat, lumina zorilor (roz sau cum o fi fost ea), plecase de ceva timp către Occident.

Pozele astea…

…sunt de la ora şase fără douăj’cinci (postmeridian; carevasăzică le-am captat în lumina după-amiezii târzii, şi ea pe picior de plecare către Occident*.). Ca ataşament la imagini, ar trebui să vă urez o seară frumoasă, dar pe urmă poate că unii ar simţi nevoia să-mi întoarcă urarea, şi aici nu se poate comenta (pentru că mi-e lene şi să citesc comentarii, şi să răspund. :mrgreen: )

_________
* „Pe globul cel de tină asupra cărui dânsul domneşte pe deplin**”, o nouă zi din calendarul omului începe în Extremul Orient. Tot acolo începe şi o nouă noapte. Carevasăzică, atât lumina cât şi întunericul vin din Orient către Occident. Ăsta e mersul lumii. 😛

_________
** Cu tot respectul pentru Eminescu, chestia asta, cu domnitul pe deplin, pare cel puţin îndoielnică***. Cum domneşte pe deplin când, într-o epocă a progresului ştiinţific & tehnic rapid, tremură de frica unui virus care-şi răspândeşte în voie tulpinile? 😆

_________
*** Apropo, tot ce începe cu steluţe e #dinHăulGândirii – ca să nu-i zic puţ. Dacă vi se pare cel puţin îndoielnic, nu ţin să-mi explicaţi unde-i buba (e al doilea motiv pentru care aici nu puteţi comenta).

Publicat în de-ale mele, elucubraţii | Etichetat , , | Lasă un comentariu

1 Martie


Am împrumutat medalionul de aici şi ghioceii dintr-o felicitare veche (din vremurile când mai primeam aşa ceva prin poştă).

Publicat în din tot sufletul | Etichetat | Lasă un comentariu

Traducere pentru Nemira – Corabia nebună (vol. 1 – Amintirea Aripilor)

Doritorii pot comenta pe blogul care găzduieşte articolul original.

Câmpul alb, oile negre...

Corabia nebună (Mad Ship), vol. 1 – Amintirea Aripilor
al doilea roman din seria Corăbiile însufleţite (The Liveship Traders), de Robin Hobb
Colecţia Armada
Format: paperback, 130 x 2oo mm; 488 pagini
8 martie 2021

Redactor:_
Tehnoredactor: _
Lector: _
Coperta: _

Fragment din carte  (neredactat):

— Prin urmare, ar trebui să renunţ pur şi simplu? întrebă ea, cu blândeţe. Să-l las să se afunde tot mai mult în nebunie până ce vor veni Negustorii Noi să-l facă bucăţi? Ce-o să ne spunem pe urmă unul altuia, Brashen? Că n-am putut face nimic. că niciodată n-am crezut că se va întâmpla cu adevărat. Asta o să ne facă nevinovaţi?

— Nevinovaţi? Amber îl înfuriase sugerând că el e, cumva, responsabil de toată brambureala aia oribilă. N-am făcut nimic rău. N-am nicio intenţie rea. Sunt nevinovat!

— Tot răul din lume se petrece în vreme ce oamenii cumsecade stau deoparte…

Vezi articolul original 564 de cuvinte mai mult

Publicat în de-ale mele, reblog, Traduceri | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Traducere pentru editura Paladin (Art) – Mormântul hanului

Doritorii pot comenta pe blogul care găzduieşte articolul original.

Câmpul alb, oile negre...

Mormântul hanului (Tomb of the Khan)
de Matthew J. Kirby
Al doilea roman din seria Ultimii descendenţi (Last Descendants), o nouă serie Assassins Creed
Colecţia: Paladin Young Books
Format: hardcover, 140 x 210 mm, 320 pag.
ianuarie 2021

Redactori: _
Tehnoredactor: _
DTP copertă: _

Fragment din roman (neredactat):

Grace se concentră asupra reintrării în simulare, şi cerul strălucitor al nopţii, împănat cu stele, alungă curând cenuşiul ceţos. Calea Lactee i se întindea deasupra capului şi Grace îşi dădu seama că Masireh stătea culcat pe spate. Îşi deschise din nou uşa minţii şi îi oferi lui ceea ce era al ei.

Masireh încercă să se salte în capul oaselor, dar descoperi că are mâinile şi picioarele legate. Însă mişcarea păru să atragă pe cineva către el. Nisipul deşertului şoptea sub sandalele celui care se apropia şi, o clipă mai târziu, negustorul apăru deasupra lui.

Mânca, şi continuă să mestece.

Vezi articolul original 633 de cuvinte mai mult

Publicat în de-ale mele, reblog, Traduceri | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Contrast

  • „Roverul Perseverance al NASA a reușit să ajungă cu bine pe suprafața lui Marte… Misiunea a costat 2,7 miliarde dolari.”
    sursa: aici
  • Anul ăsta, până azi la ora (României) 10:50, pe Pământ au murit de foame 1.515.030 de oameni, dintre care 13.805 astăzi.
    sursa: aici

Vorba cântecului (pe care-l puteţi asculta aici):

„Voi ce-n lună plecaţi
Cu-ale noastre izbânzi,
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flămânzi.
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând…”

Dar… nimic nou sub soare, toate înfăptuirile măreţe ale omenirii s-au făcut cu preţul ignorării morţilor de foame.
Până una-alta ne umflăm în pene de pomană, doar de atât suntem în stare.

Publicat în despre lume şi viaţă :P | Etichetat | Lasă un comentariu

Tot de-ale mele – 1 ianuarie-10 februarie 2021 în imagini (colaje)

–  pentru miercurea fără cuvinte

„Nehalitul” e motanul Grişka, tolănit în poza de mai sus.

Publicat în de-ale mele, reblog | Etichetat , , , , , | 12 comentarii

Avanpremieră

Publicat în Traduceri | Etichetat , , , | Lasă un comentariu