Despre timp & comp.

„Acasă înseamnă oameni. Nu un loc. Dacă te întorci când oamenii nu mai sunt, nu mai poţi vedea decât ceea ce nu mai există acolo.”*

Robin Hobb, Fool’s Fate

Are dreptate. Apartamentul în care am stat de la 9 până la 24 de ani (şi în care hălăduiesc acum Kiki şi Sami) nu mi se mai pare casa mea. Pentru că mama, tata şi bunica nu mai sunt acolo.

momentul

am scris pentru „jocul cuvintelor

Ar fi frumos să-ţi poţi propti clepsidra vieţii în nisip, cerându-i nisipului din ea să se întoarcă şi să se oprească într-un moment anume, ca să faci o vizită „acasă”, într-un timp care s-a dus, aşa cum duşi sunt şi oamenii cu care l-ai împărţit.

Dar atât de multe nu sunt cu putinţă! De pildă, „niciun om nu poate să-şi facă timp, ci doar să profite cu înţelepciune de timpul care i-a fost dat.”**

Ei, şi unde s-o fi găsind înţelepciunea asta? Că tare aş vrea să profit de timpul care îmi e dat ca să cutreier prin… vremuri care nu există decât în mintea mea. Poate ar trebui să încep cu Mandspyrul din vremea Araanei şi a Aloorei. Poate…



*Home is people. Not a place. If you go back there after the people are gone, then all you can see is what is not there anymore.”

** Tot Robin Hobb, tot în Fool’s Fate („no man could make time, but only use that which he has given wisely.”)

Publicat în amintiri, de-ale mele | Etichetat , , | 22 comentarii

Uneori îmi vine să-mi dau palme

În seara asta îmi vine să mi le dau pentru că n-am citit versiunea redactată a romanului Calea Regilor înainte de publicare. Recunosc că, din comoditate, de obicei nu cer să-mi fie trimisă „opera” mea după intervenţia redactorului, iar editurile cu care colaborez*/am colaborat nu obişnuiesc să întrebe traducătorul ce părere are despre modificările făcute de redactor – de parcă „redactor” ar fi sinonim cu „infailibil”!

Însă acum citesc versiunea în cauză – adică o răsfoiesc, fiindcă trudesc la Words of Radiance, şi cuvintele inventate trebuie traduse la fel ca în versiunea tipărită a primului roman din serie. Ei, şi în seara asta am găsit prima modificare care m-a făcut să-i înjur pe cei doi redactori (pe primul volum sunt trecuţi doi, pe al doilea e numai una, de care m-am mai… lovit).

De ce i-am înjurat?

Pentru voidbinding.  Se vede din avion, ba nu, chiar de pe orbită, că e un cuvânt inventat, compus din void şi binding.  Eu îi spusesem, poate nu foarte inspirat, pustiuunire. Nu m-aş fi supărat dacă mai sus-amintiţii redactori găseau ceva mai potrivit, mai sugestiv. Dar ei şi-au băgat picioarele şi i-au spus, pur şi simplu, pustiire. Că, na, ce dacă prostul ăla de autor inventează cuvinte? Nouă nu ne trebuie aşa ceva în traducere, nu, avem noi cuvintele noastre din dicţionar, ce plm!

(Slavă Domnului că, pentru Words of Radiance, traducerea o să fie redactată de altcineva.)


*Final Chapter face excepţie.

Publicat în nemulţumiri, Traduceri | Etichetat | 13 comentarii

La mulţi ani cu sănătate!!!

This gallery contains 5 photos.

Galerie | Etichetat , , | 16 comentarii

Traducerile mele din 2016

2016

 

Traduse în 2015 şi publicate în 2016:

– pentru editura PALADIN (ART)

– pentru editura FINAL CHAPTER

 

Traduse la cumpăna anilor 2015-2016 şi publicate în 2016:

– pentru editura NEMIRA

prima jumătate a romanului a fost tradusă de Antuza Genescu

 

Traduse în 2016 şi încă nepublicate:

– pentru editura PALADIN (ART)

 

– pentru editura TREI

The Line

– pentru editura FINAL CHAPTER

– pentru editura NEMIRA

 

Începute în 2016:

– pentru editura PALADIN (ART)

 

Ca număr de pagini, sunt încă în revenire 🙂 după minimul din 2014:

bilanţ

Publicat în de-ale mele, Traduceri | Etichetat , , , , , , , , | 27 comentarii

Tot de-ale mele – arhivele lunii decembrie 2016

 

Grişka e nebun. Mănâncă beteală. De-aia ăla micu”, bradu’, ăla pe care l-am cumpărat anul trecut gata împodobit, stă, ca şi anul trecut, sus, pe bibliotecă, într-un loc ceva mai greu accesibil pentru motănimea sa. Sper să scape teafăr, ca şi anul trecut.

Dar tac-su biped (al motanului, nu al bradului), care trebuia să vină azi din piaţă doar o creangă de brad, ca să miroasă şi la noi în casă a conifer autentic, a venit cu un brăduţ întreg. Avem beteală din belşug, dar ne-am gândit că e mai sănătos (şi pentru motan, şi pentru brad) să n-o folosim. Globuri nu prea mai sunt, câteva au izbutit  să se spargă stând la păstrare, şi la 10 seara nici n-aveam  de unde cumpăra. Instalaţie de pom este, dar n-am avut chef s-o îmbârligăm printre crengi, şi oricum are lumină ăla micu’ de pe bibliotecă, cu mai multe variante de clipoceală – dar mie-mi place varianta care nu clipoceşte. 😛

Aşa se face că ăla relativ mare e împodobit mai ales cu ghirlande de hârtie şi din poleială. Am învăţat să fac aşa ceva vremuri, când sărbătoream Crăciunul la serviciu. (Nu muncea nimeni, dar trebuia să facem act de prezenţă; şi se lăsa cu mâncare şi băutură, uneori şi cu dans.) Între timp am uitat meşteşugul ăsta, dar am păstrat oarece ghirlande de atunci.

Grişka a muşcat totuşi din brad şi dintr-o ghirlandă hârtiicioasă, apoi s-a potolit.

griska_brad

Aşteptăm cu interes episoadele următoare. :mrgreen:

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, elucubraţii, Traduceri | Etichetat , , , , | 24 comentarii

Tot pe catchy.ro

clic pe imagine ca să citiţi toată povestirea

 

Publicat în elucubraţii | Etichetat , , | 5 comentarii

Iaca şi SF-ul

SF-ul despre care vorbeam aici:

clic pe imagine ca să vedeţi ce aveam pe ecran când am „capturat-o”

Publicat în elucubraţii | Etichetat , , | Lasă un comentariu

De ce nu?

Oportunista din mine s-a gândit că, dacă pe Catchy sunt scoase în văzul lumii virtuale şi SF-uri, de ce să nu trimit şi io oarece?

Ei, sigur, o să ziceţi că asta nu e SF, dar n-au intrat zilele-n sac, iar în sacul cu poveşti încă mai e câte ceva. 😛

Publicat în de-ale mele, elucubraţii | Etichetat , | 5 comentarii

De ce?

De ce scriu, de la o vreme, pe bloguri, mai ales despre ce nu-mi convine, despre ce mă enervează? S-a aprins ceva în mine, s-a accentuat ceva? Mi se pare mai uşor să semăn vânt? Îmi doresc să culeg furtună de dimineaţa până seara? Mi se pare că zen-ul, a cărui pomenire e la modă, impune haine prea strâmte? Simt că scriu ca o cizmă dacă încerc să văd doar imaginarii căţeluşi cu covrigei în coadă şi săculeţul cu dulcegării? Au rămas muzele în pană de bunătăţi şi m-au aprovizionat doar cu venin, şi-a început să-mi placă să-mi împroşc cu el ecranul laptopului, fără să-mi pese cum îmi sunt primite micile atacuri mai mult sau mai puţin ironice, lansate în blogosfera noastră cea de toate zilele? :mrgreen:


Am scris pentru jocul cuvintelor (şutind colţii de aici), deci nu mă luaţi [prea] în serios.
Deşi… 😈

Publicat în de-ale mele, nemulţumiri | Etichetat | 46 comentarii

N-am să înţeleg niciodată…

Interesante idei,
frumoase imagini,
dar
n-am să înţeleg niciodată
de ce
aşa-numitele versuri albe
sunt considerate poezie,
şi nu
poem în proză
inegal sacadată,
căci,
la urma urmelor,
orice proză
bogată
(sau nu!)
în metaforice (sau nu!) imagini poetice
se poate împărţi
(după cum se vede!)
în versuri fără rimă
şi ritm.
😛

Publicat în de-ale mele | Etichetat | 37 comentarii