“Pentru a” versus “ca să”

“Trage poza în coş pentru a cumpăra produsul.”

Nu ştiu ce părere au alţii, mai tineri sau mai bătrâni, dar mie îmi sună nefiresc. Eu aş spune:  ”trage poza în coş ca să cumperi produsul”.

Ei, şi ca să duc lucrurile şi mai departe, aş spune, de fapt: “Trageţi poza în coş ca să cumpăraţi produsul”, fiindcă vorbim totuşi limba română, în care există pronumele de politeţe, dat uitării de când mâncăm engleză pe pâine fără să ţinem cont că englezescul you înseamnă atât tu, cât şi dumneavoastră

Râpa amăgirilor – 8

MOŞUL

Se şi lăţise vestea-n sat! Se-aflase că e poznă la castel! Că s-a smintit mireasa şi-a fugit. C-a hăituit‑o mirele şi-a dus-o înapoi.

Da’ io nu m-am mirat. N-aveam la ce. Că l-a aşa uniri nelegiuite Ceru’ pune piedici!

Ehe! Da’ către seară s-a zvonit că hoaşca, Hâda, luase drumu-nspre castel. Şi singur io, ehe!, am priceput. Am priceput că va să fie lucru’ necurat!

Şi-am mas în poartă. Cu câinele de-urla. Urla, ehe!, la cele luni. Rotunde toate trei!

Şi-n cea lumină, le-am văzut. De hăt!, departe. Cu ochi aiştia ai mei, bătrâni. Erau vârâte fiecare în câte-un sac pestriţ. Şi ceea de pe urmă era hoaşca, fir-ar neamu’ ei afurisit! Iar ceealaltă-mi părea fragedă şi zveltă. Da’, după umblet, îmi părea străină. Că, singur io, de-atâta stat în poartă, cunosc – ehe!, şi încă bine, taică – cunosc cum umblă, în satu’ aista, orişicare!

Râpa amăgirilor – 7

TROM

De bună seamă, Hylm mi-a povestit. Io asta n-o ascund, luminăţia ta! Mi-a povestit de noaptea aia când, de spaima Alondei, chica i-a albit. Şi încă mi-a mai spus de alte nopţi, douăşpe să fi fost, de şi-a ucis în fiecare, pentru o toană-a ei, câte un frate.

Că-ntru-nceput el i-a stârnit, vorbind mereu de mult prea multa Alondei frumuseţe. Pân’ ce le-a căzut dragă tuturor! Şi tuturora ea le-a dat, pe rând, prilej ca să socoată că pentru ei ar fi, în inima-i, ceva.

- Mi-e pieptu’ plin de dor pentru voi toţi, şi n-aş putea s-aleg, numa’ pe unu’. De-ar fi douăşpe morţi şi unu’ singur viu – atuncea aş putea să jur că îl doresc pe cela. Altminteri, mai bine mă văz lângă Ubaru’ Budd, ca ţiitoare, decât să fiu silită a alege între voi!

Aşa le-a zis, în parte, tuturor. Şi toţi au hotărât s-ucidă sau să moară pentru ea.

- La iazu’ mic să vă luptaţi, le-a spus. Că fi-va Copăiţa, pentru cei ucişi, plăcut mormânt!

Au ascultat-o, pen’ că toţi ţineau poruncă vorba ei. Tot ea a spus care să lupte mai întâi. Hylm şi Alyk, iar, după patru zile, biruitoru’ să se-nfrunte cu Kylym.

Hylm a ucis. A tot ucis mereu. Şi, fără lacrimi, a azvârlit în iaz hoit după hoit, nesocotind că legea ăstei lumi, pe care vieţuiţi, statorniceşte morţilor odihna în pământ.

Ei da, de astea Hylm mi-a tot istorisit. Da’ cum era să-l cred, când, noaptea-n vis, Alonda-mi desluşea că Hylm îi rob-de-farmec şi toate de le crede adevăr îs năluciri?

Râpa amăgirilor – 6

UBRU-CU-DU-BRU

Noi-oi-oi-oi vedem-dem-dem-dem aceleaşi-aşi-aşi-aşi fapte-te-te-te în-n-n-n aceleaşi-aşi-aşi-aşi clipe-pe-pe-pe, da’-a’-a’-a’ fiecare-are-are-are altcum-cum-cum-cum le-e-e-e pricepe-pe-pe-pe. Şi-i-i-i fiecare-are-are-are ar-r-r-r  vrea-a-a-a să-ă-ă-ă spună-nă-nă-nă anume-me-me-me ce-a-a-a desluşit-şit-şit-şit mai-ai-ai-ai bine-ne-ne-ne şi-i-i-i mai-ai-ai-ai bine-ne-ne-ne.

…

UBRU

Aşa grăim noi, nobilule domn, în zilele când ne avem ca fraţii. Da’ ştim că nu suntem prea lesne de‑nţeles. Vezi că e musai să-ţi grăim pe rând!

Iar despre Hylm eu am a îţi istorisi, pentru că ochii mei privitu-l-au cu cel mai mare drag. Că fost-a cel mai falnic dintre fraţi, cu vorbă dulce şi cu drag de şagă. Da’ s-a acrit în vara ceea, ceea în care toţi s-au pribegit. Io zic c-Alonda, ea i-a fermecat. Şi încă pe toţi treişpe într-o aceeaşi vreme! Că,-n toate pribegiile prin codru, io întâlneam vicleana mână-n mână cu unul dintre ei. Că-n ceasu’ aista îmi era cu Hylm, în cel de vine cu Kylym, şi încă după unu’ cu Alyk. Şi tot aşa, de socoteam de nu-s mai multe Alonde, de n-are fiecare Alonda lui. Ei, şi-au mai fost şi alţii de i-au văzut, că multe vorbe rele se lăţeau prin sat şi printre slugile de la castel.

Cum se face omleta cu brânză…

Motto:
Leneşu’ mai mult aleargă şi scumpu’ mai mult păgubeşte

Cine n-are spor la tradus se gândeşte să mănânce măcar… Şi, ca urmare:

Se ia brânza – caş de vacă proaspăt, de la mama soacră, o bunătate, salivezi-când-îl-vezi, şi se dă pe răzătoarea veche, antică şi de demult; nu se murdăreşte robotul de bucătărie pentru o singură porţie de omletă, ce naiba, e mai mare daraua decât ocaua.

Se spală imediat răzătoarea – că altminteri nu se ştie cât o zacă murdară în chiuvetă, înainte de a se mai lipi de mâna ta…

Perlele mele – 1

Recitirea propriilor traduceri înainte de a le preda, o îndeletnicire care se doveşte a fi absolut necesară, are partea ei amuzată, în sensul că, pe lângă greşelile de dactilografiere hazoase, mai descopăr şi altele, pe care poate ar trebui să le numesc de neatenţie, uneori atât de ciudate încât pur şi simplu nu reuşesc să-mi dau seama prin ce asociaţie bizară de idei le-am făcut

Iată câteva exemple – din ambele categorii:

• crimă de gardul doi în loc de crimă de gradul doi;
• moarte buşită în loc de moarte subită;
• îţi îngheţa frunzele în vene în loc de îţi îngheţa sângele în vene.

Râpa amăgirilor – 5

LOENA

Socot, domnule Înalt Iscoditor, că vei fi aşteptând să-ţi spun de ce, dintru-nceput, eu nu l-am vrut pe Maud. Şi mai socot că n-aş avea la ce s-ascund aceasta faţă de domnia ta – dacă ascunsă nu mi-ar fi şi mie!

Ei da, e adevăr că habar n-am! Nu am habar de n-am vrut nicicând să fiu femeia fratelui mai mare. Dar de urât nu îl uram! Nu, până-n ziua când m-a siluit! Atunci i-am chemat moartea, şi noroc a fost că nu aveam puterea ce-am acum, când tot ce îmi doresc din răsputeri ajunge-ndată faptă!

Râpa amăgirilor – 4

UBARUL BUDD

Eu, domnia ta, trăiesc întru cinstirea celor statornicite din vechime. La zile mari, i-aştept în poartă pe toţi acei poftiţi să‑mi calce pragul. Poftiţi fuseseră şi menestrelii. Pentru că deseori sunau numele lor în urechile mele: „Trei Vorbe Dulci”. Aşa îi cheamă trăitorii din Ub-ubarie, din lumea noastră şi din lumi legate de alţi sori. Poate că şi domnia ta vei fi auzit de dânşii!

Dar pe cât îi ştiam bogaţi în faimă, pe-atâta mi-au părut sărmani în straie. Aşa că am chemat o jupâneasă, cu gând să‑i dau poruncă să le facă rost îndată de veşminte potrivite.

Şi lângă jupâneasă a venit Ubru-Cu-Du-Bru, măscăriciul. Gătit nevoie mare, şi cu toate patru mutrele spoite. Una era în picăţele, alta-n dungi, a treia-n cercuri, şi-a patra aducea a curcubeu. Aceasta de pe urmă, zisă Bru, a prins să-mi facă semn din ochi cu-atâta disperare, că m-am şi lăsat tras de el mai la o parte. Şi capul Ubru m-a-ntrebat, lăsând a se-nţelege că-i grozavă taină, dacă-l cunosc pe menestrelul cel cu plete albe.

Avatar – de la tinereţe pân’ la bătrâneţe

Pauză. pauză, da’ tot mă ţin de prostii, nu mă pot abţine

Iată avatarurile mătuşii Pia – de la tinereţe pân’ la bătrâneţe:

A bătrână a ieşit cu cearcăne în loc de ochelari… Ghinion!

Râpa amăgirilor – 3

TROM

Multe nu-mi amintesc despre primele vise. Le-aş fi uitat cu totu’, de n-ar fi fost muierea aia frumoasă cum n-am mai pomenit! Iar vorbele de la zicea … Ei, am chitit că-s născociri din mintea mea de puşti cu dor de fapte mari!

Da’ când Tarr a găsit străinu’, omu’ ăla de era întocmai cum îmi povestise ea … Atuncea chiar, luminăţia ta, am priceput că visele fuseseră chiar vise-purtătoare, de-alea de-aduc, de cine ştie unde, gânduri mânate-n lume de vreun farmec, ori numa’ de vreun suflet de-l încrâncenat. Şi, cum am priceput c‑Alonda vieţuia aievea, că era făcută din oase, carne şi sânge, dorinţa ei a şi prins să‑nsemne, pentru mine, poruncă de-mplinit, oricare-ar fi fost preţu’.

Recidivă

Am recidivat (într-o pauză a pauzei), adică am comis o a doua recenzie; în fine, poate recenzie e prea mult spus, e ceva între recenzie şi prezentare de carte…

Râpa amăgirilor – 2

BABA HÂDA

Numa’ aşa are leac fiertura ceea. Clocotită la pirostrii, noaptea, în odaie fără ferestre. Şi cu lut pe jos. Să simţi sub tălpile goale pământu’. Că pământ suntem şi-n pământ ne vom întoarce. Sfântă vorbă! Din pământ izvorăşte apa, din pământ creşte hrana. În pământ putrezesc ciolanele morţilor. Şi-n ciolanele celea a fost odată suflet! Ş-au fost suflete de-au ţinut legea Cerului. Celea dănţuiesc printre stele! Ş-au fost suflete de s-au vândut nardului. Celea se cufundă în hăul pământului! În inima lui de foc şi pucioasă! Iară dintr-acolo străpung către noi cu vaier şi vuiet – şi nu ştim a le auzi, darămite a le pricepe! Da’ io‑nvăţat-am a le şti simţi!

Dacă simţi sub tălpile goale pământu’, şi-ţi aduni minţile, pustiite de gânduri şi patimi, şi te vrei orb şi surd la lumina şi la zgomotu’ vieţii, atuncea simţi … Simţi cum urcă-n tine şi vaier, şi vuiet … Simţi vorbele sufletelor moarte şi le poţi barem rosti, de nu le poţi totdeauna pricepe … Şi simţi descântecu’ … Ştii descântecu’ … Şi dacă l-ai prins, poţi să vrei iară s-auzi zgomotu’ vieţii: ş-ai să asculţi trei triluri de sortitoare pestriţă. Şi dacă le-ai ascultat, poţi să vrei iară să vezi lumina vieţii: ş-ai să priveşti lutu’, pirostriile, ceaunu’ … Ş-ai să pui fiertura la foc, ş-ai să rosteşti descântecu’ … Da’ să nu te tulbure nimeni când îl rosteşti, c-ai să-l uiţi, şi geaba‑ţi va fi fost truda!

Râpa amăgirilor – 1

Pentru ca vizitatorii blogului să nu se plictisească în vreme ce eu îmi văd de pauza mea de lucru, îi invit să citească o parte dintre poveştile mele - în foileton, cum s-ar zice : câte un episod din două în două zile. (Cu rugămintea de a nu se supăra dacă o să răspund cu mare întârziere la eventualele comentarii.)

Încep cu Râpa Amăgirilor, cea mai lungă dintre… elucubraţiile mele tipărite, publicată în anul 1997, în revista Anticipaţia nr. 544-545.

…

RÂPA AMĂGIRILOR

Motto:
„Om bun, deschide-ne poarta …”

PROLOG

- Ubar Budd, frumoasă Loena şi oameni buni, nu după capul meu venit-am încoace eu, care mă chem Kodd Dock şi sunt înalt‑iscoditor al Ub-ubariei noastre. Fost-am trimis cu grabnică poruncă de însuşi Ub-ubarul Kronm, fie-i numele pomenit cu slavă! Pentru că, în înţelepciunea sa, plecatu-şi-a Ub-ubarul urechea la rugile Ubarului Budd, aici de faţă, de a se scormoni câte fapte se află cunoscute despre veneratul Maud, moştenitor legiuit al Ubariei acesteia, despre numita Alonda, pe lângă acest castel trăitoare, şi despre numitul Hylm, menestrelul.

Întru aceasta, după temeinică şi fără zarvă cercetare şi după îndelungată chibzuinţă, v-am adunat spre a grăi fiecare, doar către auzul meu, ceea ce vă îndeamnă cugetul a face cunoscut din cele trăite cu – ori aflate despre aceia mai înainte pomeniţi.

Pauză de lucru

NEMIRA

RAO

Pauza o să se întindă până pe 15 martie – sper să nu mai cad în ispita de a scrie pe aici – fiindcă timpul îmi este din cale afară de necesar pentru altceva – aşa că, în această perioadă, blogăritul se va rezuma la episoadele din jucăria mea interactivă.
O spun cu… cărţile pe faţă – ţineţi-mi pumnii ca să le termin pe amândouă la timp

COMPLETARE ULTERIOARĂ:

Până una alta, mă laud cu prima “capodoperă” a familiei din anul 2010: Pluguşorul lui Grişca

ERATĂ: Şi jucăria interactivă intră de azi (24.01.2010) în vacanţă.

Leapşa: Dacă aş fi fost…

Leapşa de la GoodMorning.RO:

Dacă aş fi fost:

• o lună: aş fi fost martie;
• o zi a săptămânii: aş fi fost duminică;
• o parte a zilei: aş fi fost amugul;
• o direcţie: aş fi fost sudul;
• o planetă: aş fi fost Saturn;
• un film: aş fi fost Războiul Stelelor;
• un lichid: aş fi fost cafea;
• o piatră: aş fi fost jad;
• un tip de vreme: aş fi fost ploaie molcomă de toamnă;
• un instrument muzical: aş fi fost harpă;
• o emoţie: aş fi fost bucuria;
• un sunet: aş fi fost tosnetul lemnelor din sobă;
• un element: aş fi fost focul;
• un cântec: aş fi fost Love Me Tender;
• o carte: aş fi fost Corabia Nebunilor (Catherine Anne Porter);
• un scriitor: aş fi fost Serge Brussolo;
• un personaj de fictiune: aş fi fost Mica Sirenă;
• un oraş: aş fi fost Roma antică;
• o aromă: aş fi fost mirosul busuiocului;
• o culoare: aş fi fost roşul cireşelor de mai;
• un material: aş fi fost mătase;
• un cuvânt: aş fi fost dezmierdare;
• o parte a corpului: aş fi fost ochii;
• o expresie a feţei: aş fi fost expresia visătoare;
• un personaj de desene animate: aş fi fost Olive;
• o formă geometrică: aş fi fost sfera;
• un număr: aş fi fost 1001;
• un mijloc de transport: aş fi fost car cu boi;
• o haină: aş fi fost rochie de mireasă.

Leapşa merge mai departe la Diana Alzner, la Belle de Jour,  la Nicu & Bebe şi la oricine mai doreşte s-o ia

COMPLETARE ULTERIOARĂ (05.01.2010)

Leapşa a mers mai departe şi a ajuns aici; eu zic că merită să citiţi