Cuvinte din trecut – 25 ianuarie 2008 (comemorare)

preluat de aici

Două femei bătrâne, foarte bătrâne, singure… Mătuşile mele din Bucureşti, surorile mamei. În grija unei vecine, în schimbul apartamentului lăsat moştenire…
Un aranjament convenabil şi comod pentru mine…
Mătuşile, “două pietre tari”, cum le spunea mama, Dumnezeu s-o odihnească… Certându-se aprig între ele, pentru orice fleac… Drăcuindu-se… Cea mai tânără (85), O.., aproape oarbă, pusă pe harţă şi cu restul lumii, veşnic nemultumită, punând pe fugă pe aproape oricine. Celalaltă, T… (92), o femeie plăcută (cu toată lumea, în afară de O…), dar din ce în ce mai senilă, de aproape un an încoace, în urma unei fracturi de şold care s-a vindecat bine, pentru cineva de vârsta ei, dar care i-a tulburat aproape pe-a-ntregul mintea, şi macinată de un cancer la sân, apărut după 90 de ani de viaţa – refuzând o operaţie, ferita de dureri, dar sângerând abundent în ultima vreme…
Le sun în fiecare zi, T… nu vine la telefon niciodată, vorbesc numai cu O…, ea plângându-mi-se întotdeauna de ceva (de exemplu de modul în care se dă ora exactă la radio – “De ce spun a fost ora 5? Ce e aia a fost ora 5?Cum adică a fost? Este!” ) sau găsind ceva care s-o supere în spusele mele, nesuportând nici cea mai mica contrazicere, considerându-se deţinătoarea adevărului absolut… Şi e mereu nemulţumită de T…, neînţelegând că biata bătrână nu mai ştie pe ce lume este…, punând neînţelegerile lor pe seama unor farmece…
De vreo doi ani, mă învinuiesc întruna fiindcă am plecat din Bucureşti, fiindcă sunt departe de ele, de cele mai apropiate rude care mi-au rămas, acum neputincioase, de două femei care mi-au fost întotdeana ca nişte mame… Şi îmi storc creierii ca să găsesc o soluţie de a le purta mai bine de grijă…
Dar pentru T… este, oricum, prea târziu… Ea a murit azi-dimineaţă… Şi lacrimile mele nu-i sunt, nimănui, de nici un folos…

Alte cuvinte din trecut găsiţi la: tibi, psi, cita, anacondele, altcersenin, grişka, dagatha, lotusull

Joc de 3 cu 12 cuvinte impuse

Lumea e o stepă – mi-a deschis porţile de ceva vreme şi hălăduiesc cu dor adânc de absolut, privind fiecare spirală de praf înălţată de copitele cailor săi sălbatici ca pe o altă culoare şi ascultând-o ca pe un alt strigăt, până ce mă simt eu însămi nechezând, fără să pierd din ochi acele mici daruri de zahăr după care îmi jinduieşte inima deşi nu le cunosc gustul, aşa cum nu-l cunosc nici ei…

* * *    * * *    * * *   * * *    * * *    * * *   * * *    * * *    * * *

Porţile castelului s-au deschis larg către stepă când zorii îşi strecurau prin volbura norilor prima spirală de culoare vag trandafirie; caii ce mâncau adesea zahăr din palmele ei mici au ieşit nechezând, iar bine cunoscutul strigăt de luptă al călăreţilor cu ochi sălbatici i-a îngheţat inima, aşa cum nu i se mai întâmplase absolut niciodată. Fiindcă niciodată nu i se mai strecurase atât de adânc în suflet teama că fiul ei nu se va mai întoarce!

* * *    * * *    * * *   * * *    * * *    * * *   * * *    * * *    * * *

Mă priveşte nechezând.
- Vreau să zic că râde-n soare. -
Mici, sălbatici, dinţii ei
Par de zahăr la culoare.

E-o spirală râsul ei
- Absolut încântătoare -
Şi în inimă, adânc,
Simt un strigăt care doare.

Vreau s-o iau cu mine-n stepa
Viselor amăgitoare,
Dar ea porţile-mi închide -
Căci n-am gând de-nsurătoare!

S-au mai jucat cu aceeaşi duzină de cuvinte impuse (mici, salbatici, zahar, adanc, spirala, culoare, stepa, inima, portile, absolut, nechezand, strigat): Redsky, psi, MitzaaBiciclista, Tibi, Eclipsa, Cita, Rokssana, Virusverbalis, Scorpio, CarmenSima, Almanahe, Abisuri, VântDeToamnă, Anacondele, Grişka, CristianGheroghe, Sara, dagatha, dictaturajustiţiei

Iar eu mi-am făcut de cap, nechezând trei duzini, aşa, ca… un strigăt triplu de… lăsata secului, fiindcă iar o să fac o pauză. Am reuşit, ca de obicei, să rămân cu traducerile în urmă (e absolut sigur că asta e specialitatea casei), prin urmare până la 15 februarie sunt iar la “traducfest“. Iar pe urmă vreau să-mi înham la trăsura strădaniilor caii mici şi sălbatici şi să-i îmbunez cu zahăr ca să mă poarte pe o spirală ascendentă către nesfârşita stepă plină de culoare a imaginaţiei; sper să culeg din inima ei tot ce-mi trebuie ca să scriu ceva mai lung, şi cu cap şi coadă, şi poate publicabil…
N-o să închid de tot porţile, m-am gândit la ceva şi pentru mâine, la “cuvintele din trecut”, şi o să mai scot nasul din abisul adânc al elucubraţiilor personale, deocamdată secrete, ori de câte ori o să mi se pară că pot scrie ceva la repezeală sau o să ţin neapărat să spun ceva, dar să nu mi-o luaţi în nume de rău dacă o să-mi răresc şi mai mult vizitele şi comentariile de pe blogurile altora. Timpul e un stăpân nemilos, nu ne îngăduie să facem tot ce am vrea, ne cere să alegem! (Noroc că jumătatea mea conjugală nu-mi citeşte blogul, fiindcă altminteri această ultimă frază i-ar impune să-mi atragă atenţia că tocmai am descoperit apa caldă! )

Ce-am mai scris… prin vecini -2

De data asta e vorba despre revista Suspans, tot virtuală şi ea, unde mi-am spus părerea despre farmecul apelor mai tulburi ale lui Tim Powers.

Cuvinte din trecut – Mătuşa Pia

Pregătisem altceva pentru astăzi, dar am reprogramat pentru una din săptămânile viitoare. Deocamdată vă invit în schimb să faceţi cunoştinţă cu mătuşa Pia – sau să vi-o reamintiţi.

Mătuşa Pia (foto aici, jos) e sora mai mică a mamei – singura mea mătuşă încă în viaţă. Am scris despre ea şi despre ţăcănelile ei e mai multe ori. Iată titlurile articolelor – sunteţi invitaţi să le citiţi în măsura în care aveţi timp şi chef (primele 3 sunt mai lungi, celelalte sunt scurte sau chiar foarte scurte):

• Vacanţă nedorită – 1 (mătuşa Pia apare aici abia în penultimul paragraf)
• Vacanţă nedorită – 2
• Vacanţă nedorită – 3
• Adunarea, bat-o vina…
• Taste prea mici
• Avatar – de la tinereţe pân’ la bătrâneţe
• Calendarul
• Shocking breaking news

Ce mi-a venit cu mătuşa Pia? Ei bine, eu fiind ruda ei cea mai apropiată şi neaflându-ne în acelaşi oraş, îi dau telefon în fiecare seară, la opt trecute fix, şi mi se plânge de aceleaşi false probleme de nerezolvat, iar eu îi dau aceleaşi răspunsuri idioate. Aşa că m-am gândit să-i propun în schimb o jumătate de oră de lectură la telefon – nu poate citi singură, e aproape oarbă, abia dacă-şi mai „vede potecuţa”, ca să folosesc o expresie de-a ei. A fost de acord, o să-ncepem de mâine, şi vrea să-i citesc ceva tradus de mine.

Aşa că, în seara asta, după ce-am închis telefonul, m-am dus în faţa raftului cu cărţile pe care le-am tradus, încercând să aleg ceva pe gustul şi înţelesul unei femei care, dac-o vrea Dumnezeu, o să-mplinească 90 de ani peste 3 luni şi care nu mai e tocmai întreagă la minte. M-am uitat la cărţi pe rând şi am strâmbat din nas pe rând. Cele traduse pentru RAO sunt prea violente, prea pline de crime la tot pasul. Cele pentru Nemira sunt prea SF, ca şi cele pentru Leda – mă îndoiesc că ar pricepe, de exemplu, ceva din Snow Crash sau din Flashforward, sau din Little Brother. M-am oprit o clipă în faţa lui James Dean, Rebelul – una dintre cele mai frumoase cărţi traduse de mine. Poate i-ar plăcea, e despre actori din tinereţea ei, numai că e singura traducere în care nu am ocolit/îndulcit expresiile fără perdea (am avut binecuvântarea editorului). Am zăbovit şi în faţa poveştii cu piraţi, Pe ape şi mai tulburi, dar nu cred totuşi c-o tentează istoriile cu zombi şi alte arătări. Bărbatu-meu mi-a sugerat poveştile de Crăciun ale Donnei VanLiere. Astea nici n-au apărut încă, ceea ce n-ar fi o problemă, i le-aş putea citi de pe laptop, dar sunt prea lacrimogene (mai ales prima) – în primul rând nu cred că le mai suport eu.

Ei, şi m-am întors din nou la cărţile de la Nemira… M-am gândit în treacăt că poate i-ar fi plăcut Dansul Dragonilor – din care e însă din păcate greu să pricepi ceva dacă n-ai citit romanele precedente – şi m-am oprit la… Jocurile Foamei!

Aşa că, asta e, mâine încep să-i citesc mătuşii Pia aventurile lui Katniss Everdeen. Sunt foarte curioasă ce-o să zică – cel puţin tot atât de curioasă cum sunt să văd filmul!!!

Alte cuvinte din trecut găsiţi la: psi, tibi, cita
Blueriver, oanaclara, tiberiu, dictaturajustitiei, dagatha, flaviusobeada, anacondele au urmat exemplul lui psi, punând, în locul cuvintelor din trecut, cuvinte despre Eminescu. Recunosc că mie personal nu mi-a dat prin cap una ca asta – pentru mine ziua de 15 ianuarie are, în plan apropiat, ca să zic aşa, o semnificaţie mult mai tristă: e ziua în care a murit mama

Poveste cu oarece coincidenţe şi c-o duzină de cuvinte cu G înainte

Gemeni în gânduri, s-au găsit nu fiindcă vorbeau acelaşi grai, parcă germanic, nu fiindcă purtau acelaşi gen de veşminte sobre, nu fiindcă ocoleau deopotrivă prilejurile de gâlceavă, ci fiindcă amândoi au vrut să culeagă cu gingăşie frumuseţea de garoafă a aceleiaşi fecioare cu galbeni în cosiţe, care i-a respins pe rând cu acelaşi gest dispreţuitor, preferând grosolănia unui haidamac cu urme de lanţuri la fiecare gleznă şi cu şişul pătat de sânge.

Cu duzina de cuvinte cu G înainte (ganduri, gasit, galceava, grai, gest, glezna, galbeni, garoafa, gingasie, gen, germanic, gemeni), lansată aici, s-au mai jucat azi şi psi, tibi, cita, blueriver, redsky, sara, mitzaabiciclista, rokssana, scorpio, almanahe, virusache, valentina, dictaturajustiţiei, abisuri

Omul de zăpadă s-a topit

Nu e un om de zăpadă adevărat, e simbolic. Folosesc pretextul ca să vă vorbesc despre încrederea mea în instituţiile publice şi în legiuitorii minunatei ţări în care trăiesc, încredere ce s-a topit azi definitiv şi iremediabil. N-a mai rămas decât o băltoacă împuţită, în curs de evaporare – şi de la vaporii ei fetizi m-a apucat durerea de cap.

Cu alte cuvinte, eu neavând alte surse de venituri în afară de drepturile de autor pentru traducerile literare, mă duc azi la Casa de Asigurări de Sănătate să-mi plătesc cu lăbuţa personală contribuţia pe anul trecut, scadentă la 20 ianuarie, dacă nu mă înşel, şi să obţin o adeverinţă de asigurat pentru ca, în cazul că dă vreo boală peste mine, să mă pot bucura barem de puţinele avantaje pe care mi le oferă statutul de plătitor al unei asemenea taxe.

Cuvinte din trecut – 16 septembrie 2007

preluat de aici

„… then his chest opened up in an explosion of blood…”

Cele mai multe dintre romanele pe care le-am tradus mustesc de violenţă – dezastre, atrocităţi, sânge, moarte, eventual câte o „drăgălaşă” de descriere amănunţită a unei autopsii. Nu s-ar spune că sunt genul de cărţi cu a căror lectură mi-aş fi dorit să mă îndeletnicesc şi le traduc, într-un fel, ca nesimţita. Totul e să nu le citesc înainte, ci doar pe măsură ce le traduc, pitrocind fiecare frază – să sune bine şi să aibă sens, restul alunecă pe lângă mine ca apa pe lângă penele de gâscă. Şi mă bucur fiindcă noaptea nu visez urât.

Şi Grişka a fost violent astăzi, la ţară. L-am scos din camera unde tocmai intraseră şi vreo doi dintre cei cinci motani ai soacră-mii, pentru că ştiu că face urât la ei – mârâituri, stupituri, coadă zbârlită, tot tacâmul. Şi a făcut urât la mine , a sărit pe antebraţul meu, sub formă de represalii, furios, cu urechile date pe spate, agăţându-se cu ghearele şi cu colţii. L-am pleznit, l-am aruncat jos şi, fiindcă se pregătea să sară din nou, am mimat o lovitură de picior şi l-am ameninţat cu o sticlă goală de apă minerală – că aia era la-ndemână. Şi s-a ghemuit imediat, cu botul pe labe, strângând din ochi spăsit şi speriat – o postură înduioşătoare, care te face să ţi se rupă inima de mila micii sălbăticiuni pocăite. L-am lăsat singur şi, peste nici un sfert de oră, în locul fiarei care-mi umpluse mâna de sânge l-am regăsit pe Grişka cel mămos, care mi se freacă de picioare, îmi linge degetele torcând şi dă să se urce pe mine ca să-l iau în braţe.

Alte cuvinte din trecut găsiţi la: psi, altcersenin, tiberiu, cita, dictaturajustiţiei

Statornica nestatornicie (cu o duzină de cuvinte impuse)

Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, La Mai, Iunie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie… Douăsprezece surori magnifice, veşnic tinere, aceleaşi în fiecare An, dăruindu-i-se pe de-a-ntregul fiecăruia dintre ei, poate amintindu-şi de cel dinainte, poate visând la cel de după… Sau poate strigând doar, la fiecare dintre revenirile lor pe scena timpului: Anul a murit, trăiască Anul!

Lista celor care au mai amalgamat, azi, într-un fel sau altul, în chip de cuvinte impuse, numele celor 12 luni ale anului: psi, cita, tiberiu, scorpio, rokssana, dictaturajustiţiei, sara

Oare chiar aşa să fie?

Nu pot să-mi vizualizez unul dintre bloguri (iaca pe ăsta), fiindcă apare avertismentul de mai jos:

Însă nu apare dacă vreau să scriu o postare nouă sau să umblu la setările blogului.

Oare ar trebui să ignor avertismentul?

M-ar interesa şi dacă apare şi la încercarea de a accesa blogul cu pricina de pe alte calculatoare.

Actualizare: Mesajul respectiv îmi apare numai în Chrome. Mi-am instalat Mozzilla şi văd că aici nu mai primesc nici un avertisment.

Mrrrhm!!!

Cred că e musai să-mi recitesc toate traducerile de două ori înainte de predare. Când deschid versiunea tipărită şi dau peste o greşeală care ne-a scăpat şi mie, şi redactorului, şi corectorului, şi cui s-o mai fi uitat peste manuscris, îmi vine să muşc din copertă (sau să-l las pe Grişka s-o facă în locul meu, fiindcă-i place )! Şi nu ştiu cum de se-ntâmplă, dar, deşi nu citesc niciodată versiunea tipărită, reuşesc să deschid cartea taman la câte-o chestie din asta!!!

Azi tocmai am descoperit că am păpat un i. „Cândva mi-a adus flori” în loc de „Cândva mi-ai adus flori”. Are sens în context, dar un alt sens!

Ce-am mai scris… prin vecini -1

“Prin vecini” înseamnă, în cazul de faţă, în revista virtuală Nautilus, unde am înşirat câte ceva despre Cântecul de Gheaţă şi Foc.

    

LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE!

SĂ VĂ DEA DOMNUL TOT CE DORIŢI!

CRĂCIUN FERICIT!

PETRECERE FRUMOASĂ!

DANSUL DRAGONILOR PE APE ŞI MAI TULBURI

Cele două titluri sună interesant împreună, nu-i aşa? Iar cele două cărţi au apărut la scurt timp una după alta, Pe Ape şi mai Tulburi la sfârşitul săptămânii trecute, iar Dansul Dragonilor astăzi.

Poate c-o să spuneţi că vă bat cam prea mult la cap cu ele, dar mie mi-au plăcut grozav amândouă. (De fapt mi-a plăcut întregul Cântec de Gheaţă şi Foc, saga imaginată de George R.R. Martin, şi mi-a părut rău că n-am avut timp să traduc decât cu puţin mai mult de un sfert din al cincilea roman al său.)

Până una alta, vă invit să citiţi, aici, un scurt fragment din Dansul Dragonilor, iar aici şi aici, câte un fragment din Pe Ape şi mai Tulburi. Iar dacă asta o să vă stârnească curiozitatea şi o să doriţi să [vă] faceţi cadou de Crăciun vreuna dintre cele două cărţi – sau chiar pe amândouă, pozele de mai sus sunt porţi ce se deschid cu un simplu clic către site-urile editurilor, unde se pot plasa comenzi.

Eu şi Grişka abia aşteptăm să ne punem lăbuţele pe volumele în cauză, dar se pare că nu vom putea să le adulmecăm mirosul de carte nouă decât la începutul anului viitor. Deh, traiul în provincie are, ca orice altceva, dezavantajele sale…

Dacă…

Dacă vrea cumva cineva să afle ce-am scris azi (umplând circa o pagină şi jumătate – standard), îşi poate domoli curiozitatea cu un singur clic, aici.