# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #
Citiţi episodul anterior aici,
Găinile dorm în căruţă. Dâra toarce alene în poala Afarunei. Ham-ha-ham moţăie aproape de focul hrănit la răstimpuri de Matel şi Datel cu crengi din mormanul adunat alături. Anoti mârâie când şi când în somn, lipit de Bior, care s-a simţit destul de siguranţă ca să adoarmă tolănit, nu în picioare.
— Acum ai putea să ne povesteşti, în sfârşit, cum a ajuns sora noastră Marea Preoteasă a Pietrei, spune Datel, după o sorbitură lacomă din cana cu vin.
Afaruna oftează din rărunchi.
— E o poveste urâtă. Oribilă, aş putea zice.
— Şi ce dacă? se amestecă Matel, luând cana din mâna fratelui său ca să-şi umple apoi gura cu delicioasa zeamă de struguri din ăi mai buni, din bogata recoltă cu care i-a blagoslovit Cerul cu doi ani în urmă. Avem dreptul să ştim, măcar acum, după ce… nebunia ei ne-a trimis pe drumuri.
Afaruna zâmbeşte strâmb.
— Promiţi că nu leşini iar?
Matel îi susţine privirea impasibil.
— Anoti m-a luat prin surprindere. Majoritatea oamenilor se sperie ce orice pare mai presus de fire. Povestea ta nu poate fi…
— Ba e, miaună Dâra. Mi-a spus-o mama, care o aflase de la mama ei, căreia i-o istorisise maică-sa… şi tot aşa. Lui Anoti i-am spus-o eu. Mâţele trebuie să ştie pe lângă ce soi de oameni sălăşluiesc… Mititelu’ a fost cât pe ce să se facă nevăzut, s-o tulească în lumea largă, da’ i-am explicat că nimeni n-o să poată împietri vreodată ce se naşte din pisică…
Creanga răsucită de Matel între degete cade brusc în foc şi-n aer răbufnesc scântei, învârtejindu-se ca nişte dansatori beţi criţă.
Bior se ridică nechezând şi se uită în jur nedumerit, căutând cu priviri goale pierduta iluzie a unei lumi fără pericole.
Anoti sare-n sus miorlăind furios o înjurătură la adresa roibului, e-o siluetă arcuindu-se, un contur zbârlit şi neclar în lumina pâlpâitoare a flăcărilor.
— Eu eram în suava primăvară a vieţii când m-am speriat, da’ voi, om şi cal în toată firea…Şi nici măcar n-aţi auzit povestea…
— Îmi pare rău că v-am… înfiorat, se scuză Dâra, părând să-ndeplinească o formalitate.
— Şi mie-mi pare rău c-am stricat siesta mârtanului, zice Bior, da’ dinspre mâţă a venit un soi de… de… de spaimă rece.
— Cam aşa ceva am simţit şi eu, mărturiseşte Datel, da’…
— Da’ tu n-aveai nicio creangă în mână, râde Afaruna.
— Tuşă, dacă-ţi arde de râs, se cheamă că, totuşi, povestea aia nu e chiar de groază…
— Concluzia ta e o iluzie, Datel băiete, oftează Afaruna. Însă niciunul dintre voi n-are de ce se teme.
— Păi spune-le-o odată, miorlăie Dâra. Sau vrei să le-o spun spun io?
Afaruna o mângâie surâzând.
— Ar fi interesant s-aud cum a ajuns până la tine, din pisică în pisică, dacă vreun amănunt nu s-a făcut nevăzut, dacă n-are ceva înflorituri…
— Ba spune-o tu, prinde glas Ham-ha-ham. Ca s-o pricepem ca lumea şi eu, şi calul.
— Şi noi, găinile, se-aude un cotcodăcit din căruţă.
— S-a întâmplat într-o toamnă, taman când geme câmpul de recoltă şi-n faptul serii geme toată suflarea de oboseală, începe Afaruna. Într-o toamnă, dar în suava primăvară a vieţii Atildei, adaugă, zâmbindu-i motanului, care se întinde alene, impasibil. Avea treisprezece ani, era lacomă de viaţă şi privită cu jind de majoritatea ochilor de parte bărbătească, dar nu se bucura nici măcar de răstimpuri de libertate, că maică-sa n-o scăpa din ochi, şi zău că asta nu era doar o formalitate. Pe de-o parte, ştia ea că aşchia nu sare departe de trunchi, iar pe de alta, părea cumva invidioasă pe mai zvelta siluetă a fiică-si, pe…
— Nu preschimba povestea într-o zeamă lungă, murmură Dâra, torcând la unison cu susurul pârâului. Se cade să mai şi dormim în noaptea asta.
Afaruna o mângâie apăsat, a dojană.
— Mâţuco, pentru noi, oamenii, fiecare amănunt contează.
Dâra i se lipeşte de mână, spăsită, apoi se mulţumeşte să tacă, urmărindu-i istorisirea direct, retrăită în gânduri sprintene ca nişte dansatori prinşi în vârtejul viu al muzicii şi mult mai grăitoare decât cuvintele
# cred că va urma #
Cuvintele impuse: primăvară, iluzie, lacomă, siluetă, dansatori, majoritatea, răstimpuri, recoltă, impasibil, formalitate, nevăzut, zeamă
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.