Unsprezece pisici au mare nevoie de ajutor

UPDATE: Cu nr. 11 s-a rezolvat, se împacă bine cu motanul nostru, vor fi colegi de apartament.
UPDATE (25.09.2017) – Pe nr. 5 l-am găsit mort în faţa unei porţi de vizavi. Fără urme de lovituri, de muşcături de câine, de sânge. 😦
UPDATE (26.09.2017) – Nr. 7 a fost adoptată de vecina îngrijitoare a mamei soacre.

V-am mai vorbit, aici, despre moştenirea noastră: casă bună de băgat în reparaţii capitale, soacră, câine bătrâior, 11 pisici (4 mari şi 7 mici).

Recent, lucrurile s-au schimbat – s-a agravat starea soacrei.

Nu, nu e pe moarte. E doar mai puţin mobilă, are nevoie de cineva puternic şi priceput care s-o poată sălta, spăla, schimba. N-avem bani pentru azil sau pentru plata unui ajutor, dar am găsit o rudă de departe – şi vecină de aproape – cu experienţă şi apetenţă pentru casă.

Prin urmare, îi lăsăm pe mână soacra, casa, câinele şi pisicile – pentru care nu are o apetenţă deosebită. Am stabilit c-o să le hrănească (o să avem grijă şi noi s-aducem daruri comestibile pentru ele când vom vizita soacra) şi-o să le lase în camera soacrei şi în pod, la căldura hornului. E o viaţă ceva mai bună decât a unei pisici maidaneze/tomberoneze – sau cum vreţi să-i spuneţi.

Dar…

Dar, spre ghinionul micilor mustăcioase, e foarte posibil ca vecinei să-i fie mai uşor s-o îngrijească pe bătrâna de 89 de ani mutând-o peste drum, la ea acasă. Caz în care pe pisici le aşteaptă o iarnă în care poate că vor primi mâncare, dar nu şi căldură.

Pentru cele 11 (unsprezece) pisici, siguranţa zilei de mâine e un castel de nisip. Unsprezece pisici (blânde, prietenoase, drăgăstoase şi deloc mofturoase) au mare nevoie de cineva care să le iubească, să le hrănească, să le adăpostească. Unsprezece pisici au nevoie de prieteni sinceri.

Cele trei pisici adulte femele (două de un an şi ceva şi una de vreo patru-cinci ani) sunt sterilizate. Motanul, tot în vârstă de un an şi ceva, nu este. Pisicile mici nu au decât trei-patru luni, încă nu au ajuns la vârsta sterilizării.

Iată câteva dintre pisici în acţiune:

 

 

 

Urmează pozele membrilor hoardei de pisici.

1. Pufăciosu (mascul în vârstă de un an şi câteva luni, acum „liber şi ferice” dar în pericol să-şi piardă fericirea devenind al nimănui):

2. Cea mai vârstnică dintre pisici (are patru sau cinci ani), mama Pufăciosului şi a Scorpiei:

3. Albăstriţa (pisica adultă cu ochi albaştri, în vârstă de un an şi câteva luni):

4. Scorpia (pisica adultă, în vârstă de un an şi câteva luni. Cu personalitate – face numai ce vrea ea):

5. Samson (cel mai voinic dintre motănei):

UPDATE (25.09.2017) – L-am găsit mort în faţa unei porţi de vizavi. Fără urme de lovituri, de muşcături de câine, de sânge. 😦

6. Motănelul Zorro:

7. Pisica Tom (iniţial a fost luată drept motan):

UPDATE – A fost adoptată de vecina îngrijitoare a mamei soacre.

8. Motănelul Punctuleţ:

împreună cu pisica Tom

9.  Mămoasa (cea mai drăgăstoasă pisicuţă – cred că e pisicuţă):

10. Buric (motănel cu hernie ombilicală – dacă e adoptat înainte de a fi operat, sponsorizăm operaţia lui):

11. Zgămâie, cea mai firavă dintre pisoi (cu siguranţă fetiţă):

UPDATE – Cu ea s-a rezolvat, s-a împrietenit cu Grişka (aseară s-au jucat o jumătate de oră fugărindu-se prin casă), prin urmare, dacă totul merge cum am plănuit, va deveni colega lui de apartament.

Pe ea am încercat, începând de alatăieri, s-o adaptăm la convieţuirea cu Grişka. Deocamdată e interesată de mâncarea lui (se îndoapă cu o frenezie perpetuă şi fără nazuri – după mâncarea pisicească – umedă sau conţonitoare –, continuă cu lapte, brânză, carne, salam, ce-o fi şi ce s-o găsi), iar el e interesat s-o adulmece în jurul cozii (sper că nu veţi auzi la ştirile radio-TV scandaloasa poveste a unui motan pedofil). În plus, ea în dă câte o lăbuţă în joacă, iar el crede că-l altoieşte. Din fericire nu ripostează – strânge din ochi şi se trage înapoi.

După o noapte petrecută de Zgămâie în casă, în camerele revendicate de motanul nostru de 11 ani şi aproape jumătate, am constatat că ea se adaptează (ştie şi să folosească tăviţa cu nisip), dar se pare că Grişka nu. Zgămâie i-a mâncat haleala pe care e obişnuit s-o lase să aştepte (ştiind că n-are comenseni), fără să protesteze el într-un fel. Pe urmă ea a dormit în pat, cu noi, iar el s-a foit toată noaptea – a venit de vreo două ori s-o miroasă pe micuţă, apoi a plecat.

Dimineaţă ea s-a cerut afară, iar el rămas ca speriat de bombe, gata să se ascundă dacă intră alte pisici, dacă se aud prea multe zgomote, se aude uşa, dacă ne calcă pragul vreun vecin.

Mă tem că prea bătrân ca să se obişnuiască să trăiască în casă cu altă pisică şi n-aş vrea s-o iau la Focşani pe Zgămâie (sau pe altă pisicuţă), doar ca să mă văd nevoită s-o aduc înapoi, derutând-o de tot. Îmi vine să plâng de ciudă, dar… mă tem că n-am de ales. 😦

Cu speranţa că astfel voi avea mai mulţi cititori, înscriu acest articol în jocul cuvintelor.

Cele unsprezece pisici pentru care rapsodia toamnei e cel puţin boemă se află în Mănăstirea Caşin (jud. Bacău) – la cca. 15 km de Oneşti.

Dacă doriţi să-i oferiţi unuia dintre cei unsprezece eroi de rapsodie [sper că numai deocamdată tristă] o viaţă frumoasă, vi-l putem aduce pe micul blănos preferat la Oneşti, Adjud, Focşani, Râmnicu-Sărat, Buzău, Bucureşti.
Doritorii sunt rugaţi să lase un comentariu aici sau să trimită mesaj privat pe facebook – pentru Ana-Veronica Mircea.