Şi-au rămas doar nouă…

Doar nouă pisici în căutare de stăpâni iubitori.

Pe cea mai mică am rezervat-o pentru noi, s-a împrietenit cu Grişka.

Asta e vestea bună, pe care n-o dau pentru prima dată. Vestea rea e că motănelului Samson i-a retezat zilele o Dalilă cu coasa. 😦 L-am găsit mort în faţa unei porţi de vizavi. Fără urme de lovituri, de muşcături de câine, de sânge. L-a îngropat bărbatu-meu în curte.

Şi toţi ceilalţi pot să sară gardul şi nu le e frică de maşini. Nici de oameni.

Asta-i viaţa – iar comentariile nu-şi au rostul. Nici nu vreau să-i vină cuiva ideea să dea vreun like, aşa că… nema buton.

Apropo de „asta-i viaţa”. Peste 50 de „iubitori de pisici” au dat like pe facebook pentru ochii frumoşi ai lui Grişka, care nu cere nimic. Dar, pe lista mea de prietenii mei de-acolo, nu s-au găsit nici măcar 10 care să distribuie postarea despre pisicile care riscă să rămână ale nimănui (numărul distribuirilor e mai mare fiindcă vreo doi sau trei au distribuit-o de mai multe ori şi fiindcă a fost preluată şi de pe grupurile de „pisicari”). Oare n-or fi vrând să-şi pună pe „perete” pisici fără coadă de soi bun?
Întrebarea e retorică, iar ăsta nu e un reproş – doar o simplă constatare.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.