Azi-dimineaţă, din galeria portretelor celor 11 pisici în căutare de aparţinători nu mai lipsea decât poza Pufăciosului.
Aşa că, imediat ce l-am reperat…
… a devenit protagonistul unei şedinţe foto – prin geam.
Fiind singurul motan adult din şleahtă, e, până una-alta, cel mai oropsit dintre membrii ei. N-are deloc acces în camerele revendicate de Grişka, ca să nu fim cumva martori la o jumuleală motănească.
Oricum, Grişka înaintează – cu paşi foarte mici, e drept – pe calea readaptării la convieţuirea cu semenii săi. Poate vom reuşi totuşi să i-o facem de pitica Zgămâiţa colegă de apartament.
Pingback: Unsprezece pisici au mare nevoie de ajutor | VERONICISME
Ce meclă haioasă are Pufi! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sărmanul nu pricepe de ce nu mai e primit acolo unde înainte i se deschidea uşa – sau fereastra. Nu ştiu ce-ar ieşi dacă s-ar lua la bătaie cu Grişka. El e mult mai tânăr, dar Grişka e mai voinic, de talie mai mare, ca să zic aşa.
În schimb, Zgămăia a intrat în seara asta şi s-a dus glonţ să-l salute pe Grişka. L-a mirosit în bot şi şi-a frecat, în treacăt, capul de al lui. El s-a mulţumit să-l adulmece coada.
Şi mâţa a bătrână (dar tânără şi firavă pe lângă Grişka) e în casă (pe teritoriul lui adică) pentru a doua seară consecutiv. Grişka o miroase şi pe ea puţin pe la coadă, apoi se ignoră reciproc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine că n-au şi oamenii obiceiul ăsta cu coada. 😛 😆
Nu ştiu dac-ai văzut documentarul următor dar poate ar fi util în ce priveşte acomodarea dintre pisici – fie ele de talie (foarte) mare:
The lion at world’s end
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu l-am văzut. O să mă uit. Mulţumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vizionare plăcută! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: D’ale Prăvăliei. Coada. | Gara pentru noi
Pingback: Ultima strigare | VERONICISME
Pingback: „Şi din câţi au fost aseară, am rămas numai noi”… trei | VERONICISME
Pingback: „Tastez, deci exist!” – de la Chiţurina cetire | Mustăţi lungi, gheare lungi