Tot de-ale mele – arhivele lunii septembie 2017

Pisicile de mila cărora mi se frânge inima (pentru că „nu poţi salva toţi copii Africii, gen„):

 

„Moşia” – nici măcar în proporţie de o treime renovată -, în curs de cedare în schimbul îngrijirii soacrei şi a libertăţii noastre de mişcare:

 

Biroul meu mobil de la „moşie”:

ziua

noaptea

 

Vedere de la birou:

pe scândura din stânga coboară neamul pisicesc din pod

 

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, Help me! Please! și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Tot de-ale mele – arhivele lunii septembie 2017

  1. Pingback: veronicisme – Literele sufletului meu

  2. Drugwash zice:

    Lily e răcită la plămîni, a fost trei zile pe perfuzii, azi fiind închis la cabinet mi-a dat o pastilă – administrată jumătate dimineaţă, după prescripţie – şi de mai bine de opt ore zace dincolo pe covor, lipită de caloriferul fierbinte, fără chef de nimic.

    Am pus mai devreme pe blog filmuleţele cu ea, poate cîteva gînduri bune or ajuta-o să-şi revină. Altceva nu mai ştiu ce să fac – amicul veterinar are telefonul închis, n-am primit confirmare la SMS.

    Baftă cu „copiii” şi cu treburile!

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Like-ul e pentru urarea de la sfârşit. Baftă să fie în toate!

      Baftă multă şi micuţei Lily! Şi multă sănătate! Să-şi revină cât mai curând!
      Nu ştiu ce se recomandă în asemenea cazuri, dar cred că statul la căldură îi face bine. Şi îi trimit toate gândurile mele bune!

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Săru’ mîna pentru gînduri şi urări, tare-aş vrea şi eu s-o văd sănătoasă cît mai curînd, că mi se rupe sufletul cînd o văd aşa bleagă şi cu branula înfiptă în braţ. Şi cînd mi-aduc aminte cum plîngea după mine cînd o lăsam acolo la tratament… 😦 Ieri a plîns tot drumul înapoi şi cînd am ajuns acasă şi-am scos-o din cuşcă n-a vrut nici mîncare, nici apă, nici la nevoi ci doar să-mi stea în braţe, şi acolo a stat, dormind pe pieptul meu – întins fiind pe canapea – toată după-amiaza şi seara. Şi se mai miră unii cum poţi iubi un animal mai mult decît pe un om…

        Apreciat de 1 persoană

  3. Cudi zice:

    Atâta pot să zic, că ne gândim și noi la voi și sperăm din tot sufletul să fie bine pentru toți.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s