Pisicile de mila cărora mi se frânge inima (pentru că „nu poţi salva toţi copii Africii, gen„):
„Moşia” – nici măcar în proporţie de o treime renovată -, în curs de cedare în schimbul îngrijirii soacrei şi a libertăţii noastre de mişcare:
-
- Vedere din stradă
-
- Micul hol de la intrare
-
- Vedere de la uşa din faţă
-
- Vedere din spate
Biroul meu mobil de la „moşie”:
ziua
noaptea
-
- Cu Ziţa (de la Zgămâiţa), viitoare colegă de apartament cu Grişka
-
- Cu Grişka şi Ziţa
-
- Cu Ziţa şi Tomiţa (adoptată de vecina care va prelua casa şi evadată de la noul domiciliu, aflat de partea cealaltă a şoselei)
Vedere de la birou:
pe scândura din stânga coboară neamul pisicesc din pod
VERONICISME 
Pingback: veronicisme – Literele sufletului meu
Lily e răcită la plămîni, a fost trei zile pe perfuzii, azi fiind închis la cabinet mi-a dat o pastilă – administrată jumătate dimineaţă, după prescripţie – şi de mai bine de opt ore zace dincolo pe covor, lipită de caloriferul fierbinte, fără chef de nimic.
Am pus mai devreme pe blog filmuleţele cu ea, poate cîteva gînduri bune or ajuta-o să-şi revină. Altceva nu mai ştiu ce să fac – amicul veterinar are telefonul închis, n-am primit confirmare la SMS.
Baftă cu „copiii” şi cu treburile!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Like-ul e pentru urarea de la sfârşit. Baftă să fie în toate!
Baftă multă şi micuţei Lily! Şi multă sănătate! Să-şi revină cât mai curând!
Nu ştiu ce se recomandă în asemenea cazuri, dar cred că statul la căldură îi face bine. Şi îi trimit toate gândurile mele bune!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Săru’ mîna pentru gînduri şi urări, tare-aş vrea şi eu s-o văd sănătoasă cît mai curînd, că mi se rupe sufletul cînd o văd aşa bleagă şi cu branula înfiptă în braţ. Şi cînd mi-aduc aminte cum plîngea după mine cînd o lăsam acolo la tratament… 😦 Ieri a plîns tot drumul înapoi şi cînd am ajuns acasă şi-am scos-o din cuşcă n-a vrut nici mîncare, nici apă, nici la nevoi ci doar să-mi stea în braţe, şi acolo a stat, dormind pe pieptul meu – întins fiind pe canapea – toată după-amiaza şi seara. Şi se mai miră unii cum poţi iubi un animal mai mult decît pe un om…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, uneori te înduioşează până la lacrimi. Cer atât de puţin: un locuşor la căldură, ceva de-ale gurii şi doar un strop de dragoste.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Copii orfani tînjind după o familie, un cămin. Nici o diferenţă.
Lily iar are febră. Ori doctoriţa asta îşi bate joc de mine şi mă „mulge” de bani ori copila e prea ghinionistă. Nu mai ştiu ce să fac, am ajuns la disperare. 😦
ApreciazăApreciază
Of, biata Lily… 😦 Multă sănătate, sper să-şi revină curând.
Îmi pare rău că nu ştiu ce sfat să-ţi dau – n-am experienţă, Grişka n-a fost bolnav niciodată.
În privinţa orfanilor, ai dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am vorbit adineauri cu amicul vet, a zis că pneumonia dă febră oscilantă şi că tratamentul durează mult timp. Mi-a făcut fata un acces de tuse groaznic, ca niciodată, chiar cînd vorbeam cu omul la telefon, a auzit-o şi el. Mi-a promis că-mi aduce ceva, să vedem.
Şi eu sînt la fel de „copt” la plămîni dar n-are importanţă, măcar s-o văd pe ea bine.
ApreciazăApreciază
Ai grijă şi de tine. Măcar de dragul lui Lily, care depinde de tine.
Multă sănătate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Săru’ mîna, ea are prioritate. Eu… oi vedea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atâta pot să zic, că ne gândim și noi la voi și sperăm din tot sufletul să fie bine pentru toți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult, Cudi.
ApreciazăApreciază