Cine mă inspiră…

Cine mă inspiră? Întrebarea mi-a pus-o psi, dându-mi o leapşă la sfârşitului unui şirag de vorbe ce-şi poată în ele cântecul, ca întotdeauna, din silabă în silabă, din metaforă în metaforă…

Mi-a mai pus cineva aceeaşi întrebare. Nu mai ştiam cine, unde… Sunt zăpăcită, năucită, supărată – mai întâi pe mine, fiindcă las timpul să-mi scape printre degete (încerc să scriu şi n-am spor, cum iese cum aş vrea, şi nici nu traduc, fiindcă scriu :P), apoi pe unii [1] pe care-i întreb de bani şi ei se fac că plouă, şi trebuie să le trimit alte e-mailuri, şi să le telefonez dacă nu-mi răspund, şi n-am chef, şi mi-e silă, dar trebuie, nu se-agită nimeni în locul meu pentru asta – uneori mi-aş dori un soi de impresar, dar din ce naiba să-i plătesc şi p-ăla?; sau mi-aş dori ca traducătorii să fie angajaţi, nu colaboratori, să ştiu că iau în fiecare lună un salariu şi că nu mă mai ocup nici de declarări de venituri şi de alte alea…

Ei, revenind la subiect, nu mai ştiam cine şi unde mi-a pus aceeaşi întrebare, dar am căutat ping-ul sosit pe Floarea de Loldilal (deşi nu era musai, dar face parte din stilul meu de a pierde vremea! :P), l-am găsit, am găsit şi răspunsul, dat la faţa locului, sub formă de comentariu:

„Nu mă inspiră nici o personalitate în mod deosebit. Mă inspiră toţi oamenii cu care am de-a face direct sau indirect, tot ce citesc, văd sau aud.” Şi tot ce visez, adaug acum. Pe scurt, toţi şi toate – TOTUL.

Nu dau leapşa mai departe (dacă vreţi să moară o leapşă, trimiteţi-o la mine, o îngrop eu! :twisted:), dar, dacă vrea cineva s-o ia, de bună voie şi nesilit de nimeni, se poate servi cu încredere!

---

[1] Am scos linkurile-ul demascatoare, fiindcă între timp m-am ales măcar cu răspunsuri şi cu promisiuni…