Omul de zăpadă s-a topit

Nu e un om de zăpadă adevărat, e simbolic. Folosesc pretextul ca să vă vorbesc despre încrederea mea în instituţiile publice şi în legiuitorii minunatei ţări în care trăiesc, încredere ce s-a topit azi definitiv şi iremediabil. N-a mai rămas decât o băltoacă împuţită, în curs de evaporare – şi de la vaporii ei fetizi m-a apucat durerea de cap.

Cu alte cuvinte, eu neavând alte surse de venituri în afară de drepturile de autor pentru traducerile literare, mă duc azi la Casa de Asigurări de Sănătate să-mi plătesc cu lăbuţa personală contribuţia pe anul trecut, scadentă la 20 ianuarie, dacă nu mă înşel, şi să obţin o adeverinţă de asigurat pentru ca, în cazul că dă vreo boală peste mine, să mă pot bucura barem de puţinele avantaje pe care mi le oferă statutul de plătitor al unei asemenea taxe.

Mă prezint cu vreo juma de oră înainte de începerea programului, mă trec pe listă ca să obţin bon de ordine, stau pe urmă o oră la coadă în faţa uşii. Asta ca să mi se spună că, nţ, nu se poate calcula cât mai am de plătit în baza unei declaraţii date de mine pe proprie răspundere, trebuie musai decizia de impunere pe 2011, de la Adminstraţia Financiară.

– Mda, dar aia vine cam la o lună după ce depun declaraţia de venituri, ceea ce se-ntâmplă în mai, după ce-mi adun adeverinţele de la toţi colaboratorii.

– Nu contează, zice acreala din partea ailaltă a biroului, facem calculele atunci.

– Da, zic eu, şi mă puteţi să plătesc penalizări fiindc-am depăşit termenul de plată.

– Puteţi să plătiţi acum cât ştiţi că trebuie, zice ea, eu n-am în ce bază să socotesc.

Ei, fie şi aşa. O fac cu chiu cu vai să-mi spună exact câţi bani în plus mi-au rămas din 2010, îmi scrie un ordin de plată pentru suma pe care o apreciez eu ca fiind acoperitoare şi ajungem la problema spinoasă a adeverinţei de asigurat. Anul trecut am primit câte una din trei în trei luni (că n-ar fi avut nici un haz dacă primeam una pe tot anul) după ce am dat una bucată declaraţie că îmi continui activitatea. Dar cică anul ăsta nu se mai poate, nu înainte de a depune declaraţia de impunere – aia care se trimite abia în iunie.

– Şi eu ce fac dacă mă-mbolnăvesc până-n iunie?

– Nu vă pot ajuta, aşa e legea, zice acreala.

– Trebuia s-o aduceţi încă de anul trecut, din noiembrie, se amestecă o acreală mai acră, de la biroul de alături.

– Cum să v-o aduc din noiembrie când eu încă am mai încasat bani în decembrie?

– Nu ştiu, nu putem să vă dăm adeverinţă fără declaraţia de impunere.

– Un serviciu juridic aveţi? o întreb pe prima acreală. Poate se ştie acolo cum se poate rezolva problema.

– Da, ridică ea din umeri. Puteţi să mergeţi.

– Unde e?

– Întrebaţi portarul.

Mă abţin s-o întreb dac-o fi existând vreo lege sau vreun regulament de ordine interioară care-i interzice ei să le dea asemenea indicaţii neobrăzaţilor care n-au venit cu declaraţia de impunere în dinţi. Mă duc la portar, care se dovedeşte a fi mult mai amabil. Şi jurista e amabilă, recunoaşte că situaţia e absurdă, dar îmi explică apoi că ea n-are nicio putere, acrelile fac ce ştiu ele, nu ce le spune ea (pesemne că-n instituţia cu pricina s-a instaurat o dictatură acră). Şi, şefa numitelor acreli nefiind la serviciu, mă trimite la directoarea economică – mă lămureşte şi unde-o găsesc, nu trebuie să mai trec pe la portar.

Directoarea pricepe care e buba, dar mă roagă să revin peste o săptămână –  dacă adeverinţa nu-mi trebuie urgent – când o să meargă cu mine la omnipotenta şefă a acrelilor (că tot vorbeam mai sus de dictatura acestor personaje), să rezolvăm problema.

Cum starea mea de sănătate pare să fie bună, cu excepţia nervilor pe care mă străduiesc să-i ţin în frâu, accept amânarea şi plec acasă. Dar, fiindcă tot e în drum, trec şi pe la Administraţia Financiară, să-ntreb dacă indispensabila decizie de impunere se poate obţine mai devreme, în caz că depun eu declaraţia de venituri mai repede. Funcţionara de la Administraţie nu e acră, îmi răspunde că face deciziile abia după 25 mai, noul termen de depunere al declaraţiilor, dar că mi-ar putea elibera între timp o adeverinţă care să ateste faptul că eu am depus-o pe a mea şi suma impozabilă rezultată – dacă nu există o altă rezolvare. Şi mă roagă să trec săptămâna viitoare pe la ea, să-i spun dacă am dat sau nu la pace cu acra  interfaţa pentru public a sistemului de asigurări de sănătate, fiindcă mai sunt şi alţi contribuabili care bat drumurile patriei mânaţi de probleme similare.

Ş-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea pseudo-omului meu de zăpadă aşa, întrebându-mă nu numai dacă cele 5 edituri de la care-am primit bani anul trecut or fi fiind cumva dispuse să-mi dea mie adeverinţe de venit încă din ianuarie, fiindc-aşa vrea muşchii acrelilor mai sus-pomenite (oare n-or fi sughiţând şi nu şi-or fi muşcând limbile mulţumită atenţiei excesive pe care le-o acord? :mrgreen:), ci şi ce cap luminat, cu creier de om de zăpadă, o fi decis că noi, ăştia  care avem tupeul de a trăi de pe urma aşa-numitelor drepturi de autor, trebuie să ne încheiem socotelile cu casele de asigurări de sănatate la sfârşit de ianuarie în baza unor declaraţii de impunere emise de administraţiile financiare în luna iunie a aceluiaşi an.

Despre alţi oameni de zăpadă, probabil autentici, puteţi citi la: psi, tibivirusacherokssanaredskycitascorpio, dictaturajustiţiei, blueriver – pe care-i rog să nu mi-o ia în nume de rău dacă n-o să-i vizitez. Îi rog şi pe toţi eventualii comentatori să nu se supere dac-o să-ntârzii cu răspunsurile – încerc să traduc seara şi ce n-am tradus dimineaţa!

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre lume şi viaţă :P, nemulţumiri și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

61 de răspunsuri la Omul de zăpadă s-a topit

  1. rokssana zice:

    o,doamne… ce de probleme…si eu ma gandeam sa te intreb ce ar trebui sa fac daca vreau sa platesc pentru sanatate si nu am deloc venituri…acu’ ma gandii ca eu n-am serviciu,dar daca ma imbolnavesc, n-am asigurare….

    bafta la munca 🙂

    Apreciază

  2. Pingback: omul de zapada « Rokssana's Blog

  3. Pingback: Omul de zapada « Tiberiuorasanu's Blog

  4. Capete seci.
    Spor la lucru! 🙂

    Apreciază

  5. Pingback: psi-words » omul de zăpadă

  6. psi zice:

    vero, ştiu perfect de bine prin ce treci pentru că prin aşa ceva trec şi eu… şi mă mir că încă nu m-am îmbolnăvit. 😦 de nervi! la şomaj şi pensie să înţeleg că nu ai fost încă…

    Apreciază

    • Vero zice:

      Şomaj nu plătesc – în afară de ceea ce-mi reţin editurile, de când cu legea aia din 2010.
      Iar pentru pensie am făcut contract de asigurare de când m-am lăsat de serviciu, pot să micşorez sau să măresc suma oricând, nu e coadă când mă duc să plătesc, nu mi se cer hârţoage de prin alte părţi.
      Numai asigurarea de sănătate e întotdeauna cu cântec – cozi şi alte alea 😦

      Apreciază

  7. Diana Alzner zice:

    Vero, sincer nu te înţeleg. 🙂
    Adică tu aştepţi o vorbă omenească, amabilă, fără să dai nimic, nimic? Uiţi că s-a tăiat sporul de zâmbet? Acrerile au tot dreptul să fie acre.
    Îţi doresc mai mult noroc în călătoria prin hăţişurile birocratice data viitoare.

    P.S. Nu uita că eşti intelectuală şi ţara nu are nevoie de tine.

    Apreciază

    • Vero zice:

      Cred că ţara asta nu mai are nevoie de intelectuali din ’44 încoace. Da măcar până-n ’89 înţelegeam, era dictatura proletariatului, epoca secerii şi a ciocanului, nu a condeiului 😛 Dar acum? Uneori mă gândesc că am nimerit din lac în puţ, am dat de dictatura hoţomănatului şi s-au răsturnat care cu capete seci pe te miri unde şi peste tot! :mrgreen:

      Apreciază

  8. cita zice:

    Draga mea totul vine din structura noastra de baza, aceea de HOTI!
    Nu cred ca mai este un cetatean adult in Romania care nu a fentat o data legile caci sistemul este astfel facut incat NU SE POATE ALTFEL!
    Nu vreau sa supar pe nimeni dar, dupa o adanca gandire si bogata experienta, am constatat ca legile le fac niste HOTI – mai hoti decat „sutii” de noi – care evident se tem de hoti si au psihologia hotului!
    E ca la „Esprit criminel” : Ca sa intelegi crima trebuie sa patrunzi adanc in mintea criminalului daca nu sa fii tu insuti criminal!!!
    Statul – cica suntem noi – se teme sa nu fie furat si se tot straduieste sa ne ciupeasca cat se poate! Toti fura de la stat – deci de la noi 🙂
    Acum lucrurile sunt asa de incurcate incat… prinde hotul si scoate-i ochii daca poti!
    Cat despre acreli… in Romania nimeni nu face o scoala de PR, nimeni nu se straduieste sa isi faca datoria! Mergem la serviciu si ne razbunam pe cine ne cade in gheare pt toate frustrarile noastre ordinare! Cat am fost sef de cabinet la presedentia judetului am ragnit ca o proasta si nimeni nu m-a auzit! Noi aveam la biroul de relatii cu publicul un cuplu (casatoriti) care traiau in mari tulburari si pe fata carora se citea asta de la o posta! Uneori ea era chiar cu ochii vineti! Pai cum era relationat publicul? Toti ajungeau in cabinetul unde ma aflam si unde publicul nu ar fi trebuit sa ajunga decat in zilele de audienta! Si nu la mine ci la seful meu! Insa… asta e! Nu ma deranja sa fac eu PR – imi e in fire asta – dar ma deranja imaginea care o avea institutia in biroul de PR caruia i s-a mai adaugat si alte cuvintele „internationale” si „europene” (caci si azi situatia este aceeasi dupa 8 ani de cand eu am plecat! 🙂
    Imi pare asa de rau pt tine! Ti-ai fi rezolvat problema cu un mic cadou la cine trebuie!
    Sa traiti bine in Romania!
    Nici nu stiu ce sa-ti urez ca sa-ti ridic moralul! Sa visezi la Omul de Zapada, intact si inghetat?! Nici asta nu mi se pare o solutie! Doar sa te linistesti caci nu ai acte in regula pt doctori!
    Sunt alaturi de tine!

    Apreciază

    • Vero zice:

      Mulţumesc, Cita!

      Şi da, ai perfectă dreptate, chiar aşa stau lucrurile la noi.

      Ştiu şi că problemele se rezolvă cu un mic cadou, dar pur şi simplu nu mi-a trecut prin cap că o chestie care s-a rezolvat de la sine în anii trecuţi, aplicând ceea ce părea o procedură bine stabilită, o să devină anul ăsta o mare problemă. Probabil că săptămâna viitoare o să mă duc acolo cu ceva în traistă. Ceea ce-o să rezolve, presupun, problema mea, dar situaţia în sine o să rămână la fel de absurdă şi de revoltătoare.

      Apreciază

  9. cita zice:

    Ti-as dori sa poti sa rezisti tentatiei cadoului! Doamne, cand o sa terminam cu balcanismele astea? dar… nu stiu daca vei putea! Si uite asa nu ne vindecam si, cum bine zici, nu se rezolva problema in general!
    regret!
    PS
    Eu, 5 + 15 ani de PR, am tinut piept si la mine se stia ca nu se vine cu nimic ca sunt „draguta” si gata 🙂
    Se pare ca figura acra cere indulcire! asta e chestia!
    Succes

    Apreciază

  10. La Multi Ami,Vero!Nu mai fi suparata..Tulemumancur-scuze!

    Apreciază

  11. CELLA zice:

    vai ş-amar de rîsul nostru
    eu nu mă duc la ăia, deleg ‘sarcina’, că-s recalcitrantă şi n-am manera la mine
    îmi pare rău să zic da io le-o cam zic

    mult spor în toate şi, mai cu seamă, muuullltttăăă SĂNĂTATE

    Apreciază

  12. Dupa o matura chibzuinta, am ajuns la concluzia ca statul roman exista:
    1. pentru a-si jecmani cetatenii;
    2. pentru a le lua si ce le-a ramas dupa prima runda de impozitare, ca sa-si imbuibe demnitarii;
    3. pentru a-si stresa cetatenii in loc sa-i ajute, iar in final pentru a-i acuza ca nu au suficient patriotism pe centimetru patrat de suflet.
    Doctrina anarhista incepe sa-mi para tot mai atragatoare. 🙂

    Apreciază

  13. Pingback: Moartea puiului de căprioară versus “Moartea căprioarei” « • Gabriela Elena •

  14. Pingback: Note la un proiect de lege dubios « Gabriela Savitsky

  15. Cunosc situatia. In urma cu cativa ani am avut si eu o pauza de 6 luni. DEsi nu lucrez in tara, am decis totusi sa continui si acolo cu plata taxelor pt sanatate deoarece vin adesea acasa……
    Doua luni m-au purtat pe la zeci de usi ca sa-mi calculeze niste amarati de banuti.
    E o harababura totala, se cufunda si doamnele de-acolo in hartogaria care nu le foloseste pana la urma la absolut nimic
    Pana si pe programele din calculator lucreaza degeaba., nu sunt in stare sa vada situatia unui asigurat si sa il trimita la dracu sau sa-i spuna ca e deja acolo dar ….hai sa vedem cum rezolvam
    Da, scoala de PR ar trebui sa o faca toti functionarii publici. Imi pare rau daca jignesc pe cineva

    Apreciază

    • Vero zice:

      Da, adevărul e că funcţionarele nici nu ştiu prea bine pe ce lume sunt şi ce trebuie făcut.
      Şi eu nu pricep de ce acum, în epoca computerelor şi a internetului, trebuie să plimb hârtii de la admnistraţia financiară la casa de asigurări, când normal ar fi să aibă o bază de date comună, să găsească imediat de venituri am, în ce categorie se încadrează, cât şi când trebuie să plătesc…

      Apreciază

  16. Nici eu nu am priceput.
    Dar acum inteleg si e penibil….mi-a explicat cineva „din sistem”
    Reforma ar insemna servicii functionale, centralizate pe regiuni cu responsabilitati care nu se lungesc pana la Dumnezeu. Asta ar insemna disponibilizari si inchiderea centrelor care nu-si motiveaza existenta. Asadar, multi din cei care sunt angajati intre Dumnezeu si computerul din biroul Floricai jurista de la CAS si-ar pierde functia.
    Ori, nu se poate asa ceva, am iesi toate Floricile pamantului sa protestam impotriva unui guvern crud, oricare ar fi ala.
    In multe tari, descentralizarea chiar exista si functioneaza bine. La noi nu s-a facut nicio descentralizare reala. Toate serviciile sunt legate intre ele ca panza de paianjen. Depolitizarea lor nici nu ma mai incalzeste, la o adica.
    Ca sa obtii o hartie de la finante iti trebuie 3 hartii de la registrul comertului. Si ca sa obtii cele trei hartii de la registrul comertului iti trebuie doua de la Primarie. Si pana astepti tu sa scoti cele de scos de la primarie, intra in concediu de maternitate tanti la care ai depus cererea la Finante si nimeni nu-ti stie numarul de pe dosar si tu n-ai fost destul de destepta sa il notezi si contabila nu il mai gaseste……..
    Ah, vezi cine stie? Cine-a umblat suficient cu distonocalmul in geanta 😀

    Apreciază

  17. Dac-ar fi 😀
    Pana si pentru ala iti trebuie reteta sau pile. Deci te duci la medic si platesti daca doresti sa te droghezi pe propria constiinta.

    Apreciază

  18. Pingback: Vechi scăpărări (110112) | Amintiri din filumenie

  19. Pingback: Vechi scăpărări (140112) | Amintiri din filumenie

  20. Pingback: Latraturi ocose (140112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  21. Pingback: Latraturi ocose (070112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  22. Pingback: Viaţa-n imagini (070112)

  23. Pingback: Clipe încremenite (070112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  24. Pingback: Clipe încremenite (110112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  25. Pingback: Clipe încremenite (140112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  26. Pingback: Alt joc cu poze – 14.01.12 « Florina Lupa Curaru

  27. Pingback: Pe chibrituri: Festivalul internațional Cerbul de Aur « Blog de Filumenistă

  28. Pingback: Clipe încremenite (180112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  29. Pingback: Pe chibrituri: Căluțul de mare « Blog de Filumenistă

  30. anacondele zice:

    Şi finalul? S-a rezolvat între timp? (Just curious :))

    Apreciază

  31. Pingback: Vechi scăpărări (210112) | Amintiri din filumenie

  32. Pingback: Latraturi ocose (210112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  33. Pingback: Alt joc cu poze – 21.01.12 « Florina Lupa Curaru

  34. Pingback: Alt joc cu poze – 22.01.12 « Florina Lupa Curaru

  35. Pingback: Pe chibrituri: Capul de bour, Stema Moldovei « Blog de Filumenistă

  36. Pingback: Alt joc cu poze – 25.01.12 « Florina Lupa Curaru

  37. Pingback: Clipe încremenite (250112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  38. Pingback: Lătrături ocoşe (250112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  39. dagatha zice:

    țara lui papură vodă….
    nervi de oțel îți doresc.
    PS, Apropo de cadou (eu am o bubă aici fiind foarte urăt pățită), eu zic să le iei Grețoșelilor lor un kil de lămâi.
    pupici

    Apreciază

  40. Pingback: Clipe încremenite (210112) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  41. Pingback: Cine mă inspiră… | VERONICISME

  42. Pingback: Omul de zăpadă – retrospectivă | ropot de secunde...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s