Fie dis-de-dimineaţă, fie când se pogoară, în cădere liberă şi în tăcere, negura nopţii, îmi zburdă uneori, prin minte şi prin suflet, cu sau fără zumzet, o senzaţie de zădărnicie cu miros de lacrimă, şi îmi propun să stau strâmb şi să judec drept, care vasăzică cu amor numai pentru raţiune, lăsând în uitare orice fantasmagorie învăluită-n abur violet.
În asemenea momente, îmi pun o întrebare prozaică, o rumeg bine o vreme, apoi descopăr… că n-are răspuns!
Descopăr că mi-am pus-o dintr-un soi de amor violet faţă de pierderea de vreme, nu e decât un zumzet inutil, şi am o senzaţie de uşurare – de parcă tocmai mi-aş fi şters ultima lacrimă – când îi dau undă verde pentru o cădere în uitare, lăsând-o să se acopere de tăcere şi de negură, într-un hău unde n-ajunge nicicând să zburde vreun miros de dimineaţă.
Pingback: Duzina de cuvinte-Jegarel amorezat « Cataratorii
Lasa naibii zadarnicia …si intrebarile prozaice! :))
Sa ai o dimineata fara miros de lacrima …ci cu miros de ghiocei si zambile.
ApreciazăApreciază
Mulţam fain, scorpiuţo! La fel şi ţie! Şi lui Jegărel! 😀
ApreciazăApreciază
de data aceasta, deși am textul lung scris gata, am ales să mă inspir de la tine. dar… nu te ajung. încă învăț… 😀 e bine!
ApreciazăApreciază
Am văzut că ai preferat un text scurt, psi, şi mi-a plăcut la fel de mult ca acelea mai lungi 🙂
ApreciazăApreciază
Pan la urma, fiestecare cu zburdatu lui… :))
ApreciazăApreciază
Bine zis! 😆
ApreciazăApreciază
Cred ca aceeasi muza a trecut si pe la mine 🙂
Aici, chiar de doua ori 😉 Foarte frumos.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, mă bucur că ţi-a plăcut.
Şi da, muza celor 12 cuvinte trece pe la noi toţi, pe rând sau în acelaşi timp! 🙂
ApreciazăApreciază
si eu am scris doua texte cu aceeasi duzina, doar ca primu a fost usor fortat si renuntasem sa mai postez duzina… apoi mi-a venit miros de micsunele ( taioare, violete… ), dintr-o curte pe langa care am trecut azi si mi-a venit inspiratia 🙂
ApreciazăApreciază
Muza te aştepta într-o adiere parfumată… 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: duzina de cuvinte – exista un loc… @ Carmen Sima | Blog
Pingback: DUZINA DE CUVINTE Amor violet, cădere -n tăcere, lacrimă de dimineață « Dictatura justitiei
Se pare că și tu ai fost pe picior de ducă….. După primăvara de afară. Sau de vină e tot munca ta ?
ApreciazăApreciază
Te lămureşti dacă dai un clic să vezi care-i întrebarea 🙂
ApreciazăApreciază
Multe probleme sunt și în meseria ta ! Se pare că nu există vreuna fără obstacole.
Ți-am răspuns și acolo dar, cum nu-mi place blogspot-ul și nici el pe mine, a zburat în eter.
ApreciazăApreciază
Am găsit răspunsul şi acolo. Nu s-a pierdut (dar cred că trebuie să mai umblu pe la setările blogului).
ApreciazăApreciază