A ruginit frunza din vii
Şi rândunele-au plecat;
Pisicile s-au camuflat,
Sau torc, visând la ghiduşii.
La umblătoare când mă duc
Pisicile mă simt şi vin;
Ştiu că nu le-am adus tain
Dar umblă-n urma mea buluc.
E Albăstriţa-n fruntea lor,
Cu ochi de-azur mă tot măsoară;
Mascatul Zorro mă-nconjoară,
Pân’ mi se freacă picior.
Tomiţa seamănă cu el,
În alb şi negru-nveşmântată,
Dar ea-i fetiţă, delicată
Şi când înşfac-un şoricel.
Bogat în alb e Punctuleţ,
Iar coada-i e bogat tărcată,
Şi-i stă pe-urechi câte o pată,
Adic-un punct color, răzleţ.
Buric e-un pic handicapat,
Cu-a lui hernie-omnilicală.
Dar e vioi, te bagă-n boală.
E un pisic… de operat.
Doar ei pe urme mi-au umblat,
Prin bolovani, spre umblătoare,
Când Scopiuţa torcea-n soare,
Pe un pat vechi şi desfundat.
Nici pe Mămoasa în alai
Nu am avut-o; sta pe masă,
Sau poate lâng-o ceafă groasă,
Spunând: „Te-ador, da’ lapte-mi dai?”
Vezi articolul original 18 cuvinte mai mult
VERONICISME 