Tradusul de beletristică

Eu n-aş fi reuşit s-o spun atât de bine, aşa că nu-mi rămâne decât să citez 🙂 (clic pe linkul din final ca să citiţi tot textul):

„Serios, tradusul de beletristică e creație nonstop; e… vărul (din străinătate al) lui “unde-vei-găsi-cuvîntul-ce-exprimă-adevărul”. Pe de altă parte, ideea întrebării ăsteia ar merge formulată mai degrabă pe tipicul celebrei ziceri edisoniene: cît la sută e inspirație și cît transpirație. Pentru că în formula “proces creativ” vs. “muncă” e tot muncă și colo, și dincolo. Ca om care a cochetat la viața lui cu scrierea de beletristică, depun mărturie că “procesul creativ” e muncă, taică, muncă grea!

Produsul beletristic e un cal nărăvaș, e nevoie de doi inși, traducătorul și redactorul, care să-l strunească; traducătorul încalecă și-i dă pinteni, redactorul mai bate un zăplaz, mai smucește de funie – ei, și din toată coregrafia asta cu mai mulți actori trebuie să iasă ceva care să mulțumească pe toată lumea.”

Ona Frantz

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în lumea cărţilor, traducatori, Traduceri și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Tradusul de beletristică

  1. Zina zice:

    Bine definit tradusul de beletristică!
    Vero, aruncă un ochi pe titlul acestei postări…

    Zi frumoasă! ☺

    Apreciat de 1 persoană

  2. Vienela zice:

    Oare toti traducatorii sunt ca voi sau e numai o intamplare ca practicati aceasta meserie, desi scrieti atat de bine? De ce am senzatia ca va irositi traducand? 😛
    Fiecare cititor se simte atras de altceva. Eu m-am regasit in acest fragment: „Am învățat și că am o lipsă fundamentală, lucrez greu în echipă, mi-e dificil să-mi adaptez programul la cerințe exterioare, nu-mi place să depind de alții pentru finalizarea unui proiect și, peste toate astea, îmi pierd productivitatea și dorința de-a mai lucra cînd mă confrunt cu ordine autoritare neexplicate și de neexplicat. Bine, bine, “un pachet de lipsuri” trebuia să zic.” 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Cred că un traducător de beletristică trebuie să scrie bine. Şi trebuie să-i placă să scrie. Altfel se plictiseşte, sau se urcă pe pereţi, sau… Oricum, îşi ia jucăriile şi se apucă de altceva. 😀

      Cât despre irosire, nu prea ştiu ce să zic – în privinţa mea. Stând strâmb şi judecând drept, poate că totuşi traducerile îmi ies mai bine decât scrierile născocite de tărtăcuţa din dotare. 🙂

      Apreciază

  3. Drugwash zice:

    „Muncă, taică, muncă” ! Iar mie asta nu mi-a plăcut niciodată. 🙂 Da’ nici ea nu m-a plăcut pe mine, ca s-o zic pe-a dreaptă. XD

    De fapt, mă pot identifica şi eu cu autoarea citată în ce priveşte adaptabilitatea la lucrul în echipă şi mai ales problemele cu autoritatea, aşa că prefer să-mi păstrez solitudinea (şi sărăcia aferentă). 🙂

    Spor la treabă! 😉

    Apreciat de 1 persoană

  4. Suzana zice:

    Cred ca ai spus candva ca un traducator este ca si al doilea autor al unei carti. Mereu am crezut si eu acest lucru. Pentru ca traducerea intr-o alta limba presupune nu numai stapanirea ei la perfectie sau pe acolo, dar trebuie sa recreezi si o fluenta literara care sa fie si placuta si corecta. Adica e cam complicat. Toata admiratia pentru munca ta. Iar ideile din link chiar sunt interesante!
    Noapte buna si weekend placut, draga Vero! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Pingback: Asceta de mine | VERONICISME

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s