Eu n-aş fi reuşit s-o spun atât de bine, aşa că nu-mi rămâne decât să citez 🙂 (clic pe linkul din final ca să citiţi tot textul):
„Serios, tradusul de beletristică e creație nonstop; e… vărul (din străinătate al) lui “unde-vei-găsi-cuvîntul-ce-exprimă-adevărul”. Pe de altă parte, ideea întrebării ăsteia ar merge formulată mai degrabă pe tipicul celebrei ziceri edisoniene: cît la sută e inspirație și cît transpirație. Pentru că în formula “proces creativ” vs. “muncă” e tot muncă și colo, și dincolo. Ca om care a cochetat la viața lui cu scrierea de beletristică, depun mărturie că “procesul creativ” e muncă, taică, muncă grea!
…
Produsul beletristic e un cal nărăvaș, e nevoie de doi inși, traducătorul și redactorul, care să-l strunească; traducătorul încalecă și-i dă pinteni, redactorul mai bate un zăplaz, mai smucește de funie – ei, și din toată coregrafia asta cu mai mulți actori trebuie să iasă ceva care să mulțumească pe toată lumea.”
VERONICISME 
Bine definit tradusul de beletristică!
Vero, aruncă un ochi pe titlul acestei postări…
Zi frumoasă! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi mie mi-a plăcut foarte mult definiţia! 🙂
Mulţumesc pentru antenţionare – corectez imediat.
Zi frumoasă, Zina! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare toti traducatorii sunt ca voi sau e numai o intamplare ca practicati aceasta meserie, desi scrieti atat de bine? De ce am senzatia ca va irositi traducand? 😛
Fiecare cititor se simte atras de altceva. Eu m-am regasit in acest fragment: „Am învățat și că am o lipsă fundamentală, lucrez greu în echipă, mi-e dificil să-mi adaptez programul la cerințe exterioare, nu-mi place să depind de alții pentru finalizarea unui proiect și, peste toate astea, îmi pierd productivitatea și dorința de-a mai lucra cînd mă confrunt cu ordine autoritare neexplicate și de neexplicat. Bine, bine, “un pachet de lipsuri” trebuia să zic.” 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că un traducător de beletristică trebuie să scrie bine. Şi trebuie să-i placă să scrie. Altfel se plictiseşte, sau se urcă pe pereţi, sau… Oricum, îşi ia jucăriile şi se apucă de altceva. 😀
Cât despre irosire, nu prea ştiu ce să zic – în privinţa mea. Stând strâmb şi judecând drept, poate că totuşi traducerile îmi ies mai bine decât scrierile născocite de tărtăcuţa din dotare. 🙂
ApreciazăApreciază
„Muncă, taică, muncă” ! Iar mie asta nu mi-a plăcut niciodată. 🙂 Da’ nici ea nu m-a plăcut pe mine, ca s-o zic pe-a dreaptă. XD
De fapt, mă pot identifica şi eu cu autoarea citată în ce priveşte adaptabilitatea la lucrul în echipă şi mai ales problemele cu autoritatea, aşa că prefer să-mi păstrez solitudinea (şi sărăcia aferentă). 🙂
Spor la treabă! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cică dacă poţi trăi dintr-o treabă care-ţi place nu trebuie să mai munceşti niciodată, nu?
Şi răspund tot eu:
Nţ, nu-i chiar aşa, nu atunci când, oricând ţi-ar plăcea ce faci, primeşti de lucru de la altcineva, în anumite condiţii. Până la urmă tot „degenerează în muncă”. 😛
Problemele cu lucrul în echipă le am şi eu, că de-aia mă simt mult mai bine traducând acasă, singură, decât mă simţeam în mijlocul colectivului de la serviciu.
Dar sărăcia nu-mi place – în sensul că nu-mi place să trăiesc cu spectrul unui mâine incert în faţa ochilor, vreau să fiu sigură că o să am şi mâine strictul necesar şi fac compromisurile necesare în acest sens. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Perfect de acord cu totul, mai puţin compromisurile. N-am putut să le înghit nici cu apă nici cu ţuică, de-aia am ajuns aşa. 🙂 Mnoh, acu-i cam tîrziu să mă schimb – cal bătrîn în buiestru. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, mi-am dat seama că nu le poţi înghiţi. 🙂 Te admir pentru asta, dar nu sunt în stare să-ţi urmez exemplul. Tânjesc după libertatea astfel dobândită, dar nu mă îndur să-i plătesc preţul. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te cred şi te înţeleg. Şi crede-mă, aş vrea să nu fi avut eu caracterul ăsta, să mă pot integra cît de cît în societate şi să trăiesc măcar decent. Dar cu ADN-ul nu te pui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cel puţin în prezent. Poate că, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, o să-i vină cineva de hac şi ADN-ului! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ptiu, puşchea pe limbă, tuşă! Ce, vrei să mă apuce chefu’ de muncă pe la nouă’j de ani încolo după ce mi-or şurubări ăia moleculele?!? 😛 XD XD XD
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca ai spus candva ca un traducator este ca si al doilea autor al unei carti. Mereu am crezut si eu acest lucru. Pentru ca traducerea intr-o alta limba presupune nu numai stapanirea ei la perfectie sau pe acolo, dar trebuie sa recreezi si o fluenta literara care sa fie si placuta si corecta. Adica e cam complicat. Toata admiratia pentru munca ta. Iar ideile din link chiar sunt interesante!
Noapte buna si weekend placut, draga Vero! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult şi pentru tot, Suzana! (Cu întârziere, fiindcă abia acum am descoperit comentariul în spam. 😦 )
La rândul meu, îţi doresc, cu drag, o săptămână plăcută! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Asceta de mine | VERONICISME