Crazy me (trilingv)

De la „a vrea” până la „a face”… „e-o cale atât de lungă”…

Cale lungă – fără drum de fier.

Cât despre „să fac ce mi-am propus, măcar de ruşine”… Mno, promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois.

Yours truly,
Crazy Me

VERONICISME

Puteam să intitulez articolul planuri pentru 2015, dar…

Dar adevărul e că îmi propun – că vreau – să mă-ntorc la tine, scrisule offline! 🙂

Vreau să las blogăritul pe ultimul plan – dac-o mai fi timp şi pentru el, bine; dacă nu, tot bine.

Vreau să micşorez întârzierile la predarea traducerilor sau – de preferat! – să scap definitiv de ele.

Vreau să reîncep să scriu povestiri SF sau să scriu o dată romanul ăla (adică pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau…) Chiar nu sunt în stare să scriu unul? Fie şi unul prost? Măcar ar fi un punct de plecare, ceva de îmbunătăţit, de adus pe linia de plutire…

Şi am înşirat aici cele de mai sus ca să-mi ajute – sper! – să…

Vezi articolul original 9 cuvinte mai mult

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, nemulţumiri, reblog și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Crazy me (trilingv)

  1. Am citit ce a scris dl Haulica. Are dreptate ca orice povestire de-a ta poate deveni o cartulie in toata regula, daca ai un pic de vointa. N-are dreptate in alte privinte deoarece, fiind „de meserie” tinde sa judece prea dintr-o perspectiva asemanatoare unui critic literar, adica mai putin cu inima. Si se stie: criticii n-o nimeresc intotdeauna. Adica gustul publicului poate merge in sens invers decat cel al criticului. Eu zic sa nu mai despici atat firul in patru, ce zice ala, ce zice celalalt. Scrie cartea si basta!

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Păi tocmai despre picul ăla de voinţă e vorba. Adică despre lipsa lui. 😀 Sau 😦 , mai degrabă.
      Au trecut mai bine de 3 ani de când mi-am propus să mă reapuc de scris şi… NIMIC.
      Nu ce zice ăla şi ce zice celălalt mă împiedică să scriu. Buba e la mine – fără legătură cu părerile altora, oricine ar fi.
      (Am anexat articolul lui Michael Hăulică tocmai pentru ceea ce a spus despre posibilitatea transformării povestirilor mele în romane. Şi m-am gândit că e corect să fie vizibil în întregime, să fac cunoscută integral părerea lui despre scrierile mele, nu doar partea măgulitoare. 🙂 )

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.