Pentru ediţia de azi a jocului iniţiat de Zina vă ofer un citat gata spicuit de altcineva:
Iată…
CÂRŢULIILE MELE CU POVESTIRI
PAVCON
PAVCON
NEMIRA
ÎNCEPUTURI DE ROMAN
Comentarii recente:
Fiindc-aflase dintr-o carte… (3)
Acest articol a fost publicat în despre lume şi viaţă :P, lumea cărţilor și etichetat citate, Huliganii, Mircea Eliade, romane, scriitori. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
VERONICISME 
Stii ce e ciudat? De fiecare data cand lucrez ceva (giumbuslucuri) sau scriu ceva, de abia atunci pot spune ca simt timpul altfel, mai viu, mai „real”. Mie asa mi se pare! 🙂
O saptamana spornica, draga Vero! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc asemenea, dragă Suzana! 🙂
Eu, când scriu ceva, mă mut în altă lume, unde viaţa curge după gustul, dar e chiar mai intangibilă decât un vis, dacă se poate spune aşa.
ApreciazăApreciază
Poate ca ei, imaginand atatea lumi si personaje, au trait de fapt mai mult si mai intens decat oamenii obisnuiti.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De exemplu, o dragoste visată/imaginată în scris n-o să fie niciodată mai intensă decât una obişnuită.
Când scrii, eşti un pustnic pervers. 😛
ApreciazăApreciază
interesant fragemnt ales de tine ! eu când am citit o altă scriere minunată,”Jurnalul unui adolescent miop”, am avut o adevărată revelaţie privind lupta lui Eliade cu trecerea timpului … de la el am învăţat cum să-mi educ propriul corp reducândi timpul acordat somnului şi odihnei, pentru a acumula cât mai multe cunoştinţe !
de aceea, îmi place foarte mult citatul ales de tine !!! ”Cărţile sunt timp concentrat !”
felicitări pentru postare !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc. 🙂
ApreciazăApreciază
”Trebuie sa iti trimiti opera mai departe. Nu lasa niciodata un manuscris sa adune praful intr-un sertar. Trimite-l la edituri iar si iar in timp ce scrii deja un alt manuscris. Daca ai talent vei avea parte si de succes intr-o anumita masura dar numai daca insisti!. – Isaac Asimov
Deci…Trimite-l la edituri iar si iar in timp ce scrii deja un alt manuscris!
Atâta curgere de viață…Un creator, fie el scriitor, sculptor, pictor, etc., se consumă, dar mai ales, renunță. La foarte multe. Nimic nu se face, atunci când e vorba de o creație (importantă) fără acel efort care e similar, uneori, cu arderea de tot.
Un exemplu: filmul lui Tarkosvky, Andrei Rubliov, partea a VII-a, Clopotul. Trimișii ocârmuirii umblă prin țara pustiită de ciumă să caute un meșter pentru turnarea clopotelor unei catedrale. Singurul rămas în viață dintr-un sat întreg este adolescentul Boris, fiul clopotarului. Băiatul se jură că numai el cunoaște „secretul turnării clopotelor”; i se încrediințează lucrarea, de care va răspunde cu prețul vieții. Andrei asistă la febra făuririi clopotului, care durează un an încheiat. Cât chin…cătă durere…cătă fericire în dorința de-a realiza ceva. Când lucrarea este gata, în fervoarea generală stârnită de dangătele clopotelor, asemeni celor florentine, Boris se retrage plângând: totul a fost o minune, băiatul nu cunoscuse niciodată „secretul turnării clopotelor”. Impresionat de ardoarea cu care lucrase, Andrei Rubliov îl consolează, rupând astfel legământul tăcerii. Andrei reîncepe să picteze.”
Mai mult nu am de adăugat aici. Și pentru că-mi place mult Eliade, îți mulțumesc pentru alegerea făcută, dragă Vero! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu plăcere, dragă Mirela. 🙂
Da, în orice creaţie laşi ceva din tine şi oricărei creaţii îi dedici un timp rupt din viaţa reală – un timp dăruit altora. Dar creaţia artistică dă dependenţă, nu? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Categoric! Noi știm foarte bine lucrul acesta! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
(Mdaaa… Chiar nu-mi dau seama ce aș putea să fac ca să-mi apară comentariile la tine… Am comentat ieri și azi văd că nu a apărut.)
Și totuși, au existat mari scriitori care s-au bucurat din plin de viață… Îi amintesc doar pe Balzac, Maupassant, dar au fost mult mai mulți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ştiu ce s-a întâmplat cu comentariul tău de ieri; nu l-am găsit nici la spam, nici la gunoi.
Da, sigur că au existat (şi există) scriitori care s-au bucurat de viaţă din plin – în timpul în care nu au scris. În timpul în care au scris… s-au bucurat că scriu. 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-a placut foarte mult citatul din Mircea Eliade,cuprinde un mare adevar ;de fapt tot ce am citit
din scrierile acestui titan,mi-a lasat o profunda impresie,nu de putine ori i-am recitit cartile,pentru
a-l intelege mai bine.Da,cred ca pentru a crea,in orice domeniu,trebuie sa te daruiesti…
Succes si sa auzim de bine !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că ţi-a plăcut citatul. Succes şi numai bine îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază