culeasă de pe facebook
A APLICAT la facultatea de drept…!!!
😆
Aş muri de râs dacă n-ar fi de plâns.
Înţeleg că totul a pornit de la un troglodit care nu s-a uitat în dicţionar şi-a tradus după ureche şi după capul lui sec, dar ce-a APLICAT ăla pe creierii gloatei care i-a luat idioţenia în braţe şi defilează cu ea? 😛
18.07.2016 10:50
Am închis comentariile fiindcă nu vreau să mă mai enervez, ca adineauri 😛
VERONICISME 
Inca o tampenie prezenta in limba romana, recunosc ca la asta nu m-am gandit deloc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-au adunat atât de multe, încât pe unele le pierdem din vedere. 😦
ApreciazăApreciază
Mie cea mai tare mi s-a părut ”a treinat” sau ”a treinigat” în loc de ”s-a pregătit”… Tare mi-ar plăcea să pot reveni peste vreo mie de ani, să aflu ce limbă mai vorbesc românii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe-asta n-o ştiam. Ooof!
Dacă „evoluează” în continuare în ritmul ăsta, probabil că peste 1000 de ani românii vor vorbi o limbă în totalitate neinteligibilă pentru noi, cei de acum. Asta, presupunând că peste 1000 de ani vor mai exista români… 😦 Poate nici oameni nu vor mai exista… 😦
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aoleu, tuşă, da’ cu ce-am greşit de-mi aduci aminte de flexibilitatea gumei de mestecat numită limba română? 😀 Ia mai bine un ‘LA MULŢI ANI’ să-ţi ţină de cald muuuultă vreme de-acu’ înainte, să fii sănătoasă, voioasă, inspirată şi cum ţi-o mai dori sufleţelul! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult, mult de tot! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag! Şi un mieunat complice de la dl. PAM pentru Griska. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Grişka îl salută pe dl. PAM. 🙂
Şi el (Grişka) sărbătoreşte mâine (adică azi, că tocmai a bătut miezul nopţii) 10 ani de când nu mai e boschetar. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hehe, să fie cu noroc, încă pe-atîţi măcar! 🙂
Eu încă îl aştept pe bagabont să vină acasă, se pare că-s mai cuminte decît el: m-am întors înainte de miezul nopţii, ca Cenuşăreasa. XD
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumim şi miaulţumim! 🙂 Şi sperăm că „bagabontul” s-a întors cu bine.
Probabil că şi Grişka tot bagabont ar fi fost dacă l-am fi dus la ţară. Dar, în momentul când l-am pescuit, acolo îşi aveau deja domiciliul stabil 5 motani, aşa că el a rămas mâţ de apartament. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-a întors, Pacostea, dimineaţă pe la zece. Închipuie-ţi că l-am aşteptat pînă la cinci cînd m-am băgat în pat, poate pe la şase am reuşit să adorm, dar m-am trezit după aceea la cel mai mic zgomot, iar pe strada mea sînt muuuuuulte zgomote. Acum mă lupt c-o bere, poate reuşesc să mai prind vreo oră-două de somn, că simt cum mi se scurge hemoglobina mai rău ca-n desenele animate de odinioară – alea care erau doar haioase, nu terifiante ca acum. 🙂
Aniversare plăcută domnului Grişka! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Domnul Grişka miaulţumeşte! 🙂
Şi toate urările noastre de bine pentru domnul Pacoste. 🙂
Iar ţie-ţi dorim”somn uşor” şi nopţi în care motanul să stea acasă. 🙂
Am auzit o poveste (adevărată) despre o „pacoste” din asta, un motan dintr-un sat de munte, care pleca în pădure primăvara, după ce se încălzea vremea, şi nu se mai întorcea acasă decât toamna, când se lăsa frigul. Şi a făcut-o câţiva ani de-a rândul, până într-o toamnă când, din păcate, nu s-a mai întors.
Cred că motanii trebuie sterilizaţi ca să stea doar în curtea lor, dar presupun că-i păcat să-i fie lipsiţi de bucuriile vieţii de mascul (dacă nu e neapărat necesar).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumim şi noi (adică eu, că el iar hălăduieşte cine-ştie-pe-unde; n-are somn, zici că-i pe baterii Duracell). 🙂
Cred că dacă locuiam undeva într-o zonă de munte sau măcar rurală (de-adevăratelea) nu mi-aş fi făcut atîtea griji, dar cînd aud cum trec pe stradă „avioanele” pe două sau patru roţi şi-mi povestesc cunoscuţii cum au avut şi ei pisici care au sfîrşit inevitabil sub roţile bolizilor, mă ia cu tremurat ori de cîte ori lipseşte mai mult decît de obicei. Şi nu mi-e de mine în primul rînd, ci de el, că e tînăr şi merită o şansă la o viaţă normală aşa cum a dorit Natura să i-o ofere.
Tocmai de aceea nu mi-aş putea imagina vreodată să intervin în mersul naturii şi să privez o altă fiinţă de drepturile ei. Dacă o fi să fie „live fast, die young”, atunci barem o să am conştiinţa împăcată. Cred că motanul din povestea ta a trăit o viaţă normală şi mulţi dintre noi, oamenii, ne-am dori să putem trăi normal – după definiţia de odinioară a normalităţii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate – în tot ce-ai spus.
BAFTĂ motanului cu baterii!
Apropo de bolizi, am claxonat de vreo două ori, pe la câte-o margine de sat, o pisică care voia să-mi taie calea. (Un poliţai pe care l-am luat odată la ocazie m-a învăţat să claxonez câinii, care de obicei se-ntorc din drum.) Însă pisicile nu s-au întors, dar au traversat prinzând brusc o viteză de care nu le-aş fi crezut în stare – aproape ca la desene animate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am observat o mare diferenţă conceptuală între cîini şi pisici. Cîinii sînt exuberanţi, naivi, genul „carpe diem” şi în esenţă obedienţi. Pisicile sînt dominante, încăpăţînate, individualiste şi în genere independente. Din păcate, încăpăţinarea care de cele mai multe ori se transformă în „ochelari de cal” le poate fi fatală.
Aşa cum spuneai, cîinii se opresc şi se întorc din drum, pe cînd pisicile îşi urmează cu hotărîre ţelul propus, fără a-şi da seama de consecinţe. Cred că undeva în mintea lor îşi închipuie că hotărirea de care dau dovadă ar trebui să-i impresioneze pe cei din jur şi să le ofere intîietate. Din păcate, majoritatea şoferilor nu se lasă impresionaţi de prezenţa unui suflet cald în drum, aşa că dacă pisica n-are prezenţa de spirit s-o tulească nu va apuca să povestească altora păţania. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, aşa e.
Dar am avut o experienţă care m-a întors pe dos cu un biet căţel. A fost în dreptul Mausoleului de la Mărăşeşti, presupun că avea şi stăpânul prin apropiere. Era un ghemotoc mic, blănos, şi mi s-a repezit în faţă. Mergeam pe banda întâi, respectând restricţia de viteză, şi am reuşit să încetinesc suficient ca poată trece (n-am mai găsit timp şi ca să claxonez), dar imediat l-am văzut lovit în plin de o maşină care m-a depăşit pe banda doi. 😦
Însă, cu altă ocazie, bărbatu-meu a reuşit să nu lovească un biet pisoiaş pe care ni l-a aruncat în faţă o nebună de babă. (E lumea plină de tot felul de ticniţi – şi se înmulţesc, din păcate.)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P.S. Mulţumesc de urare şi scuze pentru „conţtiinţa” de mai sus – oboseala de azi-noapte, berea de acum şi ochii distruşi au complotat să mă facă de ruşine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu observasem greşeala. 🙂
Ţi-o scot de-acolo. 🙂
(Mie mi se întâmplă des s-apăs aiurea pe taste.)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rămăşiţa de perfecţionist din mine mulţumeşte pentru corecţie. 🙂
Bietul căţel de care spui probabil că s-a panicat şi a luat decizia greşită (şi din păcate fatală). Ni se întîmplă şi nouă, oamenilor, darămite lor.
Mă bucur că pisoiaşul a fost evitat, deşi cine poate şti ce soartă a avut totuşi după aceea. Nu putem şti care sînt motivaţiile reale pentru acţiunile unor persoane. Rămîne totuşi adevărul brut şi crud: crimă sau tentativă de crimă. Fiindcă oricît de mic ar fi „containerul” acela de carne şi oase, încap întotdeauna în el şi acele douăzeci şi unu de grame…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, aşa e… E vorba e o vietate care, indiferent ce poznă ar fi făcut, n-a făcut-o dinadins.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate, în multe cazuri singura „poznă” pe care au făcut-o a fost… să se nască. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da… Din păcate… 😦
Bunica, care nu era o femeie rea, mi-a povestit că, pe vremea când avea pisici, îneca pisoii nou-născuţi. (Poate că era dură în felul ei, ţin minte că tăia găini cât ai zice peşte şi recunosc că aveam grijă să nu scap „spectacolul”, mă fascinau – era o fascinaţie vecină cu spaima – zvârcolelile trupului fără cap.) Aşa că am fost mai mult decât încântată când am văzut că socrii mei păstrau toţi pisoii şi le găseau stăpâni. Socru-meu aduna şi pisoi aruncaţi, nu era în stare să treacă pe lângă unul şi să-l lase acolo.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am vrut să evit povestea cu înecatul, dar dacă ai adus aminte pot spune că am avut şi eu odată, nu demult, o convorbire telefonică cu cineva care creşte pisici şi care mi-a spus pe un ton egal că face acelaşi lucru: îneacă pisoii pînă să apuce să facă ochi. Eu am deja o experienţă traumatizantă din copilărie şi mi se pune nodul în gît numai cînd mi-aduc aminte, darămite să mai şi povestească cineva alte asemenea „isprăvi”. Mă înnegresc de ciudă din cauza unor asemenea situaţii în care orice ai alege tot rău iese şi implicaţiile sînt pe toate planurile: etic, moral, material, poate chiar juridic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ştiu dacă, la noi, şi juridic. Dar oricum sunt suficiente implicaţiile pe celelalte planuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu ştiu dar am încercat să cumulez posibilităţile pe plan global, nu doar local. E trist şi nedrept ca soarta unui suflet să depindă atît de mult de poziţia geografică unde s-a întîmplat să se nască şi să crească. Şi aici deja nu mă mai refer doar la animale, deşi omul nu e nici el în esenţă altceva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate şi de-asta se spune că avem o soartă. Locul şi epoca în care te naşti, plus poziţia socială şi averea familiei, îţi schiţează de la bun început traseul vieţii, de la care puţini reuşesc să se abată în sens pozitiv.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nimic mai adevărat. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă simt așa de bine când cineva atacă mizeriile astea aduse în limba română… Mă simt mai bine ca un manelist care ascultă maneaua preferată. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😆
ApreciazăApreciază
Din păcate nu sunt atacate prea des… 😦
ApreciazăApreciază
Am auzit si eu termenul asta foarte des. Sincera sa fiu nu prea m-am gandit ca ar fi o greseala. Oricum ar fi , stim cu totii cat de complicata poate fi limba romana uneori…
ApreciazăApreciază
Scuză-mă, dar, sinceră să fiu, dacă nu te-ai gândit că ar fi o greşeală… îmi pare rău pentru tine, ca să nu zic altceva. Oricum, eşti pe aceeaşi lungime de undă cu „case mai mari”.
Limba română e complicată pentru străini, nu pentru români, ca de altfel orice altă limbă. 😛
Succes, faceţi-o varză pe mai departe! Asta, dacă nu vă daţi seama că v-ar prinde bine o cură de dicţionar. Se poate începe cu definiţia verbului „a aplica” redată de mine mai sus.
ApreciazăApreciază
Pingback: Strâmbături | Micile Mizerii