Bag de seamă că, într-un trecut nu prea îndepărtat, mi-am făcut planuri de viitor – de care am uitat. 😛
Noroc că mi le-am notat pe câte undeva.
Dar presupun că ar trebui să mi le notez pe toate în acelaşi loc, ca să le găsesc uşor. Şi să numesc şi un… executor testamentar, dispus să le pună în practică pe cele pe care le voi lăsa de izbelişte, fiindcă sunt multe, şi scrisul papă mult timp, şi despre mine nu se mai poate zice că sunt tânără decât atunci când sunt zărită din avion.
– pentru duzina de cuvinte
Uneori îmi doresc să-mi fi apărut poveştile într-o carte cu poze. Sau să fi fost eu în stare să desenez, ca să vi-l arât pe Ubru-Cu-Du-Bru, zis şi Patru Capete, piticul măscărici din „Râpa Amăgirilor”, aşa cum se vede cu ochii minţii mele. Ideea patru-în-unu îşi are izvorul în altă istorisire de-a mea, unde, e drept, am doar trei personaje purtate de o aceeaşi pereche de picioare, iar (conform principiului „cei patru evanghelişti au fost trei: Luca şi Matei” 😛 ) „vinovat” de toate a fost nu mai ştiu ce post de televiziune, care a difuzat, cu ani – mulţi! – în urmă, o ştire despre un şarpe – real! – ce şuiera din cele două capete din dotare, încăierate într-o luptă pentru hrana destinată, în ultimă instanţă, aceluiaşi stomac 😛 Şi tocmai lupta asta a capetelor, poate în ochii multora o întâmplare
Vezi articolul original 308 cuvinte mai mult
VERONICISME 