Duzina de cuvinte – Boneta viselor

Odată ce se vede pe capul meu, vechea bonetă a bunicii ademeneşte vise. Le simt venind sub ea mai întâi cu sfială, parcă supunându-se unui îndemn şoptit, până ce se adună toate, inundându-mă cu freamătul lor când îşi flutură aripile, ca nişte păsări coborâtoare din taina înălţimilor abrupte. Dacă e noapte, închid nepăsătoare ochii şi mă las dusă în lumea lor. Dacă e încă zi albă, dacă seara e încă la mare distanţă, ascunsă după un deal de lumină, le poftesc pe ele în lumea mea şi-mi las degetele să le plimbe pe taste, preschimbându-le în cuvinte…

Visele zilei de azi mi-au dăruit – albă acolo unde nu şi-au revărsat cu sfială taina culorii câteva frunze smulse de freamătul toamnei – o bonetă cu panglici late. Şi mi-au spus, cu glas şoptit, sau poate adus, de la mare distanţă, pe aripile nepăsătoare ale acelor păsări fără trup numite vânturi, că e a bunicii. Mi-am pus-o pe cap şi mi s-au conturat în faţa ochilor creste abrupte de deal, slujind drept temelie unor castele profilate pe hlamida împurpurată de seară şi îmbrăcată de cer în aşteptarea stelelor.

„Acelea sunt sălaşele noastre”, mi-a şoptit, fără nicio sfială, freamătul viselor. Iar boneta e vraja pătrunsă în lumea noastră albă ca neprihănirea spre a ne face să le părăsim, zburând aidoma unor păsări ce sfidează, nu cutezătoare, ci nepăsătoare, distanţa şi negurile cu care ne ameninţă, în taină, fiecare seară. Şi aşa ajungem la tine, nivelând, deopotrivă, orice ne desparte, chiar dacă nu e deal cu rotunjimi line, ci munte cu povârnişuri stâncoase, abrupte…

În afară de psi, au mai duzinit, învârtind pe taste aceleaşi 12 cuvinte:

1.	tibi	2.	mitzaa
3.	carmen pricop	4.	tibidoi
5.	eu	6.	anacondele
7.	Gara pentru doi	8.	La Fee
9.	Dictatura Justitiei	10.	Scorpio
11.	dor	12.	lili3d
13.	cita	14.	roxana
15.	Dia na	16.	cammely

POST-SCRIPTUM: Am găsit în bonetă şi un ciot de poveste:

Aparent nepăsătoare, îmi pun în fiecare seară boneta şi străbat, pe poteci abrupte, distanţa ce mă desparte cel mai înalt vârf de deal. Acolo te aştept, să ne iubim în taină, dar fără sfială, ocrotiţi de lumina albă trimisă de lună peste susurul şoptit al izvorului, peste freamătul frunzelor şi peste aripi de păsări adormite.

Publicitate