Odată ce se vede pe capul meu, vechea bonetă a bunicii ademeneşte vise. Le simt venind sub ea mai întâi cu sfială, parcă supunându-se unui îndemn şoptit, până ce se adună toate, inundându-mă cu freamătul lor când îşi flutură aripile, ca nişte păsări coborâtoare din taina înălţimilor abrupte. Dacă e noapte, închid nepăsătoare ochii şi mă las dusă în lumea lor. Dacă e încă zi albă, dacă seara e încă la mare distanţă, ascunsă după un deal de lumină, le poftesc pe ele în lumea mea şi-mi las degetele să le plimbe pe taste, preschimbându-le în cuvinte…
Visele zilei de azi mi-au dăruit – albă acolo unde nu şi-au revărsat cu sfială taina culorii câteva frunze smulse de freamătul toamnei – o bonetă cu panglici late. Şi mi-au spus, cu glas şoptit, sau poate adus, de la mare distanţă, pe aripile nepăsătoare ale acelor păsări fără trup numite vânturi, că e a bunicii. Mi-am pus-o pe cap şi mi s-au conturat în faţa ochilor creste abrupte de deal, slujind drept temelie unor castele profilate pe hlamida împurpurată de seară şi îmbrăcată de cer în aşteptarea stelelor.
„Acelea sunt sălaşele noastre”, mi-a şoptit, fără nicio sfială, freamătul viselor. Iar boneta e vraja pătrunsă în lumea noastră albă ca neprihănirea spre a ne face să le părăsim, zburând aidoma unor păsări ce sfidează, nu cutezătoare, ci nepăsătoare, distanţa şi negurile cu care ne ameninţă, în taină, fiecare seară. Şi aşa ajungem la tine, nivelând, deopotrivă, orice ne desparte, chiar dacă nu e deal cu rotunjimi line, ci munte cu povârnişuri stâncoase, abrupte…
În afară de psi, au mai duzinit, învârtind pe taste aceleaşi 12 cuvinte:
1. |
tibi |
2. |
mitzaa |
3. |
carmen pricop |
4. |
tibidoi |
5. |
eu |
6. |
anacondele |
7. |
Gara pentru doi |
8. |
La Fee |
9. |
Dictatura Justitiei |
10. |
Scorpio |
11. |
dor |
12. |
lili3d |
13. |
cita |
14. |
roxana |
15. |
Dia na |
16. |
cammely |
POST-SCRIPTUM: Am găsit în bonetă şi un ciot de poveste:
Aparent nepăsătoare, îmi pun în fiecare seară boneta şi străbat, pe poteci abrupte, distanţa ce mă desparte cel mai înalt vârf de deal. Acolo te aştept, să ne iubim în taină, dar fără sfială, ocrotiţi de lumina albă trimisă de lună peste susurul şoptit al izvorului, peste freamătul frunzelor şi peste aripi de păsări adormite.
Pingback: Duzina de cuvinte | Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Două duzini | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Confuz, dar hotărât ! | Gară pentru doi
Pingback: Amintiri din viitor « Dictatura justitiei
Pingback: Duzina de cuvinte-Înlănțuire de gânduri | Cățărătorii
Mă irită la culme toți naționaliștii care -mi urează un weekend plăcut. Știi că-mi place să te citesc dar dincolo de toate am apreciat folosirea în loc de update a expresiei POST-SCRIPTUM.
Un semn al faptului că mânuiești cu plăcere în primul rând cuvintele românești, sau cele ce provin din latina mamă, deși traduci zi de zi dintr-o altă limbă modernă azi. Vero, mi-ești dragă pentru asta !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Carmen! 🙂
Adevărul e că nu-mi place să folosesc cuvinte de împrumut, când există cuvinte româneşti cu acelaşi înţeles (post-scriptum e în Dex) – dar, din comoditate, mai cad şi eu câteodată în păcat…
Dar şi „weekend” e deja în dicţionarele noastre. Ăsta e stilul nostru, al românilor, nu ne facem cuvintele care ne trebuie (ca şi cum ne-ar fi ruşine de sonoritatea pe care-ar avea-o), le împrumutăm. Am luat o grămadă din franceză, acum luăm din engleză.
Şi sunt singură că multe expresii şi cuvinte pe care le considerăm acum „greşeli”, vor face parte în curând din limba noastră literară 😛
Părerea mea e că aşa evoluează toate limbile, din greşeală în greşeală! 😆
ApreciazăApreciază
boneta ta aduce în ea metafore. îmi pare un fel de turbincă a lui ivan… multe cuvinte curg din ea…
ApreciazăApreciază
Duzina aduce cu ea metafore – fără ele e de obicei greu să aduni toate cuvintele într-un text scurt! 🙂
ApreciazăApreciază
dar ceea ce ţie îţi iese atât de sintetic, mie nu-mi reuşeşte, vero. drept e că nici nu am încercat prea mult, dar ştiu că în felul meu de a şlafui am nevoie de mai mult spaţiu şi de aceea admir textele tale, îmi place să citesc un haiku bine şlefuit… dar spun pas. îmi ştiu măsura. şi cerneala!
ApreciazăApreciază
Eu cred că nu-ţi reuşeşte tocmai pentru că nu prea ai încercat, sau poate că pur şi simplu nu e stilul tău. Însă haikurile tale sunt mult mai frumoase decât ale mele!
ApreciazăApreciază
nu cred, vero că mi se potriveşte. la haiku maestră e carmen pricop. 😉 eu… rar mă joc cu ele pentru că nu mă încap, am senzaţia că las ceva pe-afară.
oi fi mai guralivă? 🙄
ApreciazăApreciază
Ei, nu discutăm despre Carmen… 🙂
Oricât de rar te-ai juca tu cu haikurile şi orice senzaţie ai avea, atunci când le scrii, iţi ies mai bune decât ale mele 🙂
ApreciazăApreciază
nu cred! 😉
ApreciazăApreciază
Înseamnă că trebuie să căutăm un arbitru imparţial, care să dea un verdict imparţial! 😆
ApreciazăApreciază
Ce bonetă! Plină de farmece. Cred că fiecare dintre noi avem câte una. Important e s-o găsim în sipetul vechi şi să o păstrăm cu grijă. Mulţi o rătăcesc printre corvezile zilnice.
ApreciazăApreciază
Aşa e… poate şi fiindcă aceste corvezi sunt uneori atât de multe…
ApreciazăApreciază
Eu ador bunicile 🙂
ApreciazăApreciază
Probabil că mai toată lumea le adoră… Însă după o vârstă nu ne mai rămâne decât amintirea lor… plus vreun obiect pe care l-au îndrăgit, sau pe care ni l-au dăruit cu dragoste…
ApreciazăApreciază
Pingback: La plimbare | Un blog de poveste
Pingback: Duzina de cuvinte – Evadarea | innerspacejournal
„Aparent nepăsătoare” 🙂 hehe 🙂
Tare-mi place cum mai răsuceşti vorbele pe toate feţele şi le storci de toate înţelesurile lor tainice fără să le secătuieşti…
ps. cu limbajul ai perfectă dreptate: evoluează cum doreşte massa, nu aşa cum dictează o mînă de academici sau de cunoscători ai exprimării corecte. asta-i viaţa!
ApreciazăApreciază
Hehe 🙂 Tare mă bucur că-ţi place 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – De Dragobete | calatorprintaramea
Pingback: Duzina de cuvinte: oglindire | Dia na's blog
Esti super inspirata azi si pari gata de o noua carte! La buna poveste cu boneta bunicii! 🙂
Vero, esti maestra conciziunii poetico-literare!
Te ador!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Cita! 🙂
Dar n-am inspiraţie decât pentru chestii din astea, de trei vorbe. Mi s-a cerut o povestire pentru o antologie (tematică) şi nu sunt în stare s-o scriu… 😦
ApreciazăApreciază
pai, hai s-o scriem impreuna, ce zici? 🙂
ApreciazăApreciază
Ar fi interesant, Cita, dar nu-mi lipseşte numai inspiraţia, ci şi timpul :(. Ar trebui să fie gata peste o săptămână. Şi eu am o grămadă de tradus.
ApreciazăApreciază
Termenul s-a prelungit şi mi-a venit brusc o idee. Am scris o povestioară, cum s-ar zice, „dintr-un foc” – în vreo 4 ore – şi a ieşit destul de bine ca să fie acceptată 🙂
ApreciazăApreciază
Freamătul viselor din cuvinte de maestru combinate…
ApreciazăApreciază
😳 Mulţumesc, lili3d!
ApreciazăApreciază
Pingback: Despre dragoste | Blogul omului frumos
Frumoasa tare boneta ta cu aer de poveste…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc… 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte… Un nou început | Dor De Dragoste