E a doua oară când am ocazia să citesc o traducere neredactată în care un individ grăbit – leneş/indolent? – a fost de părere că englezescul curb e echivalent cu românescul curbă (în loc de bordură a trotuarului) 😛 Se pare că există mai multe persoane cărora li se pare mai comod să traducă în stilul c`est la vie, c`est la guerre = uite via, uite gara! 
Încep să înţeleg din ce în ce mai bine de ce au redactorii un ghimpe împotriva traducătorilor! 😀
VERONICISME 
=)) Uite via, uite gara! Genial! :))
ApreciazăApreciază
Buna asta… 🙂
ApreciazăApreciază
Oldies but goodies… 😀
ApreciazăApreciază
nu mă pricep la traduceri, dar aud- văd şi eu unele extrem de nereuşite, paralele cu contextul… de-aceea cred că şi aici se aplică principiul potrivit căruia dacă nu te pricepi, lasă-i pe alţii… 😉
ApreciazăApreciază
E un principiu sănătos 🙂
Dar traducerile nu sunt cine ştie ce mare filozofie – e nevoie mai ales de răbdare, de conştiinciozitate şi de un strop de logică 😛 Fiindcă e destul de bizar să-ţi aştepţi prietenii/pasagerii cu maşina parcată „în curbă”. Când dai peste aşa ceva ar fi totuşi firesc (zic eu) să te întrebi dacă acel „curb” nu înseamnă cumva altceva 😛 Şi nu e nevoie de prea mult timp ca să cauţi cuvântul într-un dicţionar online 🙂
ApreciazăApreciază
Nu sunt de acord cu tine că traducerile nu sunt mare filosofie. Poate că la vasta ta experienţă (nici urmă de ironie, chiar o consider vastă), nu ţi se mai pare mare lucru. Dar meseria de traducător ar trebui să includă o solidă cunoştinţă a nuanţelor, a expresiilor specifice fiecărei limbi. Lexicul nu e nici pe departe suficient. Eu am încercat să fac doar o nenorocită de traducere de subtitrare. Şi nici măcar nu era la un film ci la un episod dintr-un serial pe care-l urmărisem până atunci, cunoşteam personajele şi acţiunea, ştiam cum au fost traduse unele nume, etc. şi tot mi s-a părut atât de dificil încât am renunţat pe la trei sferturi. Cel mai dificil mi s-a părut să traduc expresii specifice care să sune natural în româneşte şi totuşi să-şi păstreze savoarea (uneori ironia, alte ori încărcătura emoţională, etc) fără să folosesc de 3 ori mai multe cuvinte pentru o replică din maxim 5 silabe. Mărturisesc că a fost prima mea experienţă de „traducător”.
Trist este că, în exemplul tău, traducătorul respectiv nu avea nici măcar cunoştinţele necasare de vocabular.
ApreciazăApreciază
N-am încercat niciodată să fac subtitrări, dar presupun că limitarea numărului de cuvinte care pot să apară într-un cadru dă ceva bătăi de cap!
Vezi restul răspunsului aici.
ApreciazăApreciază
Pingback: Scrisoare iernii « Gabriela Elena
Pingback: colindăm, colindăm « psipsina
Draga Vero,
Se vede ca esti mai tinerica si nu stii chestiile astea cu via, chiar daca acum locuiesti in Focsani. „C`est la vie” nu înseamnă câtusi de putin „uite via”, crede-ma. Corect este „ceasla la vie”, asa cum „Sic transit gloria mundi” se traduce foarte exact prin „Sâc ca la traznit pe Grigore la munte”. Iar daca despre scriitori precum Nitza al lui C. sau Natalița lui Sarot n-ai auzit pâna acum, degeaba trudesti la traducerile alea, zau! (Pentru mai multe amanunte, a se vedea o carte a lui Emil Ciulei, editata de Dina Paligora la Editura Albatros, inainte de Involutia din 89, dar despre care nu-mi mai aduc aminte acum prea mare lucru, in afara jocurilor de cuvinte. Excelenta insa, am sa revin cu amanunte.)
PS. Si sa nu-mi spui cumva ca Aisberg ala, killerul de Titanicuri, nu era evreu, ca nu te cred!
ApreciazăApreciază
N-am nicidecum intenţia să susţin că numitul Aisberg era evreu! 😛
Adevărul adevărat este că numele lui a fost stâlcit în perioada de apogeu a nazismului – pentru a se impregna în conştiinţa maselor ideea că evreii stau la rădăcina tuturor relelor. Terminatorul Titanicului se numea în realitate Aisborg – pentru că era, evident, borg!
Cât despre traducerea expresiilor celebre, tocmai mi-am adus aminte de una pe care-o şţiu de la tata:
Timeo danaos et dona ferentes = Aţine-te, Dane, că sare dama pe fereastră 😛
ApreciazăApreciază
Povestea cu aisbergul mi-aduce aminte de una dintre ocaziile în care a râs de una singură – de mine însămi. Când am tradus prima carte (Sângele Sfânt şi Sfântul Graal) am dat peste următoarea propo:iţie „The head may also be connected with the famous Turin Shroud…” Şi, fiindcă recunosc că habar n-aveam că Turin înseamnă Torino, iar cuvântul shroud (giulgiu), nu făcea parte din vocabularul, la vremea respectivă destul de anemic, stocat în propria mea tărtăcuţă, nici n-am mai citit restul frazei, care m-ar fi apropiat de adevăr, ci m-am repezit la Google, curioasă să aflu cine e „celebrul Turin Shroud”! 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: o urare pisicească « psipsina
Pingback: Metode specifice | Ioan Usca
Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 32 | Caius
Pingback: România la majorat | Gabriela Savitsky
Pingback: Mos Craciun revine « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Despre traducători şi – evident! – despre mine | VERONICISME
Eh, tempi passati … sau „Ou sont les neiges d-antan?!?” vorba lui Villon …
(Pentru cine nu știe frîncească, asta înseamnă „Unde sînt negii lui Anton?!?”)
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Pingback: o urare pisicească | psi-words
Pingback: colindăm, colindăm | psi-words