Cum se face omleta cu brânză…

Motto:
Leneşu’ mai mult aleargă şi scumpu’ mai mult păgubeşte 😛

Cine n-are spor la tradus se gândeşte să mănânce măcar… 😆 Şi, ca urmare:

Se ia brânza – caş de vacă proaspăt, de la mama soacră, o bunătate, salivezi-când-îl-vezi, şi se dă pe răzătoarea veche, antică şi de demult; nu se murdăreşte robotul de bucătărie pentru o singură porţie de omletă, ce naiba, e mai mare daraua decât ocaua.

Se spală imediat răzătoarea – că altminteri nu se ştie cât o zacă murdară în chiuvetă, înainte de a se mai lipi de mâna ta… 😛

Se aleg două ouă din frigider. E plin cu ouă proaspete, tot de la mana soacră, da’ uite că mai sunt şi două vechi, cumpărate din urbea de reşedinţă, le alegi pe alea, doar n-o să le aruncăm (cică traducătorii e oameni săraci*, deh ), trebuie mâncate şi ele, cu cât mai curând, cu atât mai bine, nu?

Se pun ouăle pe masă, se înhaţă primul, se loveşte de marginea castronului cu brânză rasă, nici prea încet nici prea tare, să crape dar să nu curgă înainte de a desface cele două jumătăţi deasupra castronului cu pricina. Şi curge în castron, curge peste caşul de salivezi-când-îl-vezi, gălbenuşul se sparge, se răsfiră în mijlocul albuşului verde, verde ca un soi de fistic transparent… După care se rămâne cu jumătăţile de coajă de ou în mâini şi cu gura căscată…

Albuş verde?

Albuş verde, ou stricat. De puţit nu pute, dar a stricat bunătate de caş, l-a stricat şi gata 😛

Închizi gura care nu mai salivează, bombăni dând mărunt din buze… Mişcă-te, toanto, albuşul verde e cleios, nu s-a întins decât peste juma’ din brânză, recupereaz-o pe ailaltă, e caş proaspăt, de la ţară, de salivezi-când-îl-vezi, şi traducătorii e oameni săraci, nu-i aşa? Şi nu te-a-nvăţat mă-ta să nu spargi ouăle direct în castron, toanto? Ce, mureai dacă murdăreai şi o ceaşcă?

Nu mureai. Nu mori nici dacă murdăreşti iar răzătoarea abia spălată, sfâşiind cu ciudă încă o bucată de caş moale… Şi murdăreşti o ceaşcă acum, când spargi al doilea ou. Ăsta e bun.

Şi te consolezi, îţi spui că tot ai avut un dram de noroc (dacă te uiţi pe facebook, vezi că-i 85% 😈 ), că dacă spărgeai mai întâi oul ăsta şi îl trânteai pe urmă pe ăla stricat peste el? Ei? Mda, încă un ou aruncat nu era mare pagubă, dar parcă ziceai că traducătorii e oameni săraci, nu?

Chiar aşa, te-ai gândit vreodată câte ouă face o pagină standard, 2000 de semne, inclusiv spaţiile? Câte porţii de omletă ies? Da’ lasă, nici nu te gândi, nu-ţi strica pofta de mâncare… 😛

COMPLETARE ULTERIOARĂ

Cine n-are spor la tradus îşi mănâncă omleta, scrie vrute şi nevrute pe blog, pleacă la piaţă şi – în scopul echilibrării delicatei balanţe noroc-ghinion – alunecă pe zăpada în curs de topire şi cade cu graţie în fund, sprijinindu-se cu delicateţe în palma stângă, deoarece cu mâna dreaptă se ţine zdravăn de sacoşă… 😀 Da’ nu se loveşte, pen’ că unii traducători are grăsime în oarece părţi dorsale şi nici nu e nalţi la stat, aşa că nu pică prea de sus…

---

* sau cel puţin aşa scrie prin gazete virtuale