Aveţi cumva în biblioteca personală Balada Bătrânului Marinar (The Rime of the Ancient Mariner) de Samuel Taylor Coleridge? (Mă refer, după cum presupun că v-aţi dat seama, la versiunea în limba română.) Şi, dacă o aveţi, o puteţi deschide la prima pagină a primului capitol, pentru a vedea cum sună în româneşte versurile 5, 6, 7, 8, 9 şi 10? Adică astea, de mai jos:
„The Bridegroom’s doors are opened wide,
And I am next of kin;
The guests are met, the feast is set:
May’st hear the merry din.”He holds him with his skinny hand,
„There was a ship,” quoth he …
Iar dacă găsiţi traducerea acestor versuri, vreţi să mi-o scrieţi aici, într-un comentariu, adăugând numele traducătorului, editura la care-a apărut cartea şi anul apariţiei?
Vă mulţumesc de pe acum dacă mă puteţi ajuta.
ADDENDA: Problema s-a rezolvat deja, am primit o traducere prin e-mail, pentru care mulţumesc şi pe această cale.
VERONICISME 
Pingback: DEXIGN. PointCons International. Broşură de prezentare « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea cu crochiuri de modă, semnate Enya Pete « Mirela Pete. Blog
Buna,
Crezi ca ai pute sa mi trimiti si mie pe e-mail aceasta poezie ? Adresa mea este paula_geo2005@yahoo.com.
Multumesc anticipat
ApreciazăApreciază
Poezia în româneşte?
Îmi pare rău, dar nu o am, la data respectivă mi-a trimis cineva numai traducerea versurilor citate aici, şi nici aia nu mai ştiu pe unde e, am şi uitat în ce am inclus-o. 😦
ApreciazăApreciază
Dă clic pentru a accesa compendium-of-translated-poetry.pdf
COLERIDGE. The Rime of the Ancient Mariner.
1. Lines 1-82. Leviţchi. 82 lines.
Author: Samuel Taylor COLERIDGE (1772-1834).
Text: The Rime of the Ancient Mariner.
1. Lines 1-82. Translator: L. Leviţchi.
The Rime of the Ancient Mariner.
I
1. It is an ancient Mariner, And he stoppeth one of three. ―By thy long grey beard and glittering eye, Now wherefore stopp‘st thou me?
2. ―The Bridegroom‘s doors are opened wide, And I am next of kin; The guests are met, the feast is set: May‘st hear the merry din.‖
3. He holds him with his skinny hand, ―There was a ship,‖ quoth he. ―Hold off! unhand me, grey-beard loon!‖ Eftsoons his hand dropt he.
Povestea bătrânului marinar.
I
Un marinar bătrân aţine Pe unul din cei trei. „Pe ochiu-ţi viu, pe barba-ţi sură! Cum îndrăzneşti? Ce vrei?
Odaia mirelui deschisă-i Şi neam de-aproape-i sunt; Masa e-ntinsă, lumea strânsă – N-auzi zarvă şi cânt?‖
„A fost un vas‖, zice, ţinându-l Cu mâna lui osoasă. „Ia mâna, ticălos bătrân!‖ Şi-ntr-adevăr, o lasă
compendium of translated poetry
144
CONTEMPORARY LITERATURE PRESS Editura pentru Literatură Contemporană
4. He holds him with his glittering eye – The Wedding-Guest stood still, And listens like a three years child: The Mariner hath his will.
5. The Wedding-Guest sat on a stone: He cannot chuse but hear; And thus spake on that ancient man, The bright-eyed Mariner.
6. The ship was cheered, the harbour cleared, Merrily did we drop Below the kirk, below the hill, Below the light-house top.
7. The Sun came up upon the left, Out of the sea came he! And he shone bright, and on the right Went down into the sea.
8. Higher and higher every day, Till over the mast at noon – The Wedding-Guest here beat his breast, For he heard the loud bassoon.
9. The bride hath paced into the hall, Red as a rose is she; Nodding their heads before her goes The merry minstrelsy.
Şi-l ţine-acum cu scânteioasă A ochiului privire; Nuntaşu-ascultă – prunc supus Voinţei peste fire.
Şi cum nu are încotro Se-aşează pe un stei Iar marinarul povesteşte, Zvârlind din ochi scântei:
„În chiote-am plecat din port, Plutind spre marea-adâncă Pe lângă deal şi paradis Şi farul de pe stâncă
Şi soarele pe stânca noastră, Se culegea din ape, Lucea şi se pleca spre dreapta În mare să se-ngroape.
Mai sus, mai sus, de-l săgeta Catargu-n miez de zi…‖ Nuntaşul auzi fagotul Şi pumnu-i se zgârci.
Mireasa,-mbujorată foarte, Păşeşte-n casa mare, Iar lăutarii merg în frunte Cu veselă cântare.
compendium of translated poetry
145
CONTEMPORARY LITERATURE PRESS Editura pentru Literatură Contemporană
10. The Wedding-Guest he beat his breast, Yet he cannot chuse but hear; And thus spake on that ancient man, The bright-eyed Mariner.
11. And now the Storm-Blast came, and he Was tyrannous and strong: He struck with his o‘ertaking wings, And chased south along.
12. With sloping masts and dipping prow, As who pursued with yell and blow Still treads the shadow of his foe And forward bends his head, The ship drove fast, loud roared the blast, And southward aye we fled.
13. And now there came both mist and snow, And it grew wondrous cold: And ice, mast-high, came floating by, As green as emerald.
14. And through the drifts the snowy clifts Did send a dismal sheen: Nor shapes of men nor beasts we ken – The ice was all between.
15. The ice was here, the ice was there, The ice was all around: It cracked and growled, and roared and howled,
Degeaba se loveşte-n piept Nuntaşul într-acestea; Bătrânul marinar nu cată Şi-şi deapănă povestea.
„Apoi, năvalnică şi aspră, S-a năpustit furtuna; Cu aripa-i spre miază-zi Ne-a îndemnat întruna.
Catartu-i frânt; sub apă puntea; Ca un învins ce-şi pleacă fruntea Sub biciul duşmanului crud Şi-n umbra-i îşi iuţeşte pasul, În urletul furtunii vasul Gonea mereu spre sud.
Veniră neguri şi zăpezi Şi frigul din înalturi; Iar gheaţa, verde ca smaragdul, Ajunse la catarturi.
Şi prin nămeţi, albii pereţi Luceau fără de viaţă; Nici om, nici dobitoc în preajmă, Doar un pustiu de gheaţă.
În jur doar gheaţă,-n spate,-n faţă, Oceanul era plin – Trosnind, crăpând, mugind, urlând
Like noises in a swound!
16. At length did cross an Albatross: Thorough the fog it came; As if it had been a Christian soul, We hailed it in God‘s name.
17. It ate the food it ne‘er had eat, And round and round it flew. The ice did split with a thunder-fit; The helmsman steered us through!
18. And a good south wind sprung up behind; The Albatross did follow, And every day, for food or play, Came to the mariners‘ hollo!
19. In mist or cloud, on mast or shroud, It perched for vespers nine; Whiles all the night, through fog-smoke white, Glimmered the white Moon-shine.
20. ―God save thee, ancient Mariner, From the fiends, that plague thee thus! – Why look‘st thou so?‖ – With my cross-bow I shot the Albatross.
Cu vuiet de leşin!
Dintr-un nor gros, un albatros Veni într-un târziu; Toţi creştineşte l-am primit Ca pe un suflet viu.
Mâncă mâncări lui neştiute Şi se roti pe-aproape… Şi-am fost scăpaţi, căci gheaţa prinse Cu bubuit să crape.
Porni vânt bun, iar albatrosul Ne urmări în zbor; Când marinarii îl chemau Venea la joaca lor.
Sta nouă ceasuri cocoţat Pe vergi şi pe vântrele; Iar luna licărea bolnav Prin negurile grele.
«Bătrâne, de vrăjmaşi te aibă În paza-I Cel de Sus! Arăţi cumplit…» Cu arbaleta Eu pasărea-am răpus.‖
Traducere L. Leviţchi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, dar ajutorul e tardiv. Articolul de blog e de acum 4 ani şi jumătate. Am predat de mult traducerea în care trebuiau inserate versurile. 🙂
ApreciazăApreciază