preluat mai ales de pe pisi-blog
Astăzi vă invit să citiţi, direct la sursă (o să pun aici doar link-urile), câteva articolaşe despre pisicile din viaţa mea (cu menţiunea că, din păcate, multe dintre ele au plecat între timp în altă lume… :()
- Ramura piscească a familiei (ep. 1) – la ţară
- Ramura piscească a familiei (ep. 2) – la ţară
- Ramura piscească a familiei (ep. 3) – la ţară
- Ramura piscească a familiei (ep. 4) – la ţară
- Ramura piscească a familiei (ep. 5) – neamurile din Bucureşti
- Ramura piscească a familiei (ep. 6) – în sfârşit, acasă
Şi vă invit să-l vedeţi, aici, aici şi aici, pe motanul Iţic; a fost motanul socrilor mei, cel mai haios motan pe care l-au avut – de când îi cunosc eu. Era haios altfel decât Grişka şi, spre deosebire de Grişka, era foarte blând 🙂
Am vizitat conştiincios motănăria 🙂 şi tks pt că mi-ai reamintit tema de la psi. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru vizite 🙂
Eu m-am gândit să-mpuşc doi iepuri dintr-un foc: şi tema de duminică, şi pe cea de luni 😀
ApreciazăApreciază
am văzut. Elegant, ce să zic :-)))
Ce de pisicăraie, domnule!
😀
ApreciazăApreciază
Se pare că trăiesc printre iubitori de pisici 🙂
Când i-am povestit că am adoptat un motănel găsit pe stradă (pe Grişka), un văr de-al meu (miştocar de felul lui) a zis, cu ceva care se voia resemnare şi consternare în acelaşi timp: „Ei, da, e ereditar…”
ApreciazăApreciază
Pingback: Cuvinte din trecut – repostari « Tiberiuorasanu's Blog
ditai neamul pisicesc :)… cand eram copil, aveam o gramada matze prin curte, la bunici. le ingrijeam, le imbracam in hainute de bebe, de cand am fost noi bebe… tin minte ca pisicile gestante erau cele mai docile, se lasau imbracate si rasfatate si plimbate cu caruciorul :)… Bonifacio nu prea se supunea, era mare golan, un motan cu capul mare, bine facut la gorp, galben tarcat… semana cu Itic al tau, dar era mai bine facut… Bonifacio, in urma aventurilor prin curtile altora, a ramas fara un ochi… cred ca a murit de batranete, nu mai stiu.
ApreciazăApreciază
Dacă după umblatul prin curţile altora a reuşit totuşi să moară de bătrâneţe, fost un motan foarte descurcăreţ sau/şi foarte norocos! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Poveşti ce m-au influenţat profund « Dictatura justitiei
Pingback: Cuvinte din trecut (3) « BLOG D'AGATHA
Frumoase mâţe! 😀 Şi eu am iubit pisicile dintotdeauna 😀 Bunica mea a avut mereu pisici… dar febleţea mea şi prima pisică este Alberto… suntem amici de când eram amândoi micuţi şi sper să rămânem împreună multă vreme 🙂
ApreciazăApreciază
Să fiţi amândoi sănătoşi şi fericiţi! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumim şi miaulţumim! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: cuvinte din trecut (3) vers « psipsina
ioooi, vero câtai pisicimea! 🙂
da pe mine ai uitat să mă adaugi în listă! 😦 păi nu vin eu pe pervazu-ţi de atâta vreme? 😆
ApreciazăApreciază
😆
A fost o omisiune de neiertat, recunosc! Dar am reparat-o! Acum eşti în galeria de fotografii, alături de Maya! 🙂
ApreciazăApreciază
😳 ioooi, vero! eu glumeam… 😳
ApreciazăApreciază
Ştiu că glumeai, dar mi s-a părut drăguţă ideea de a vă pune acolo pe tine şi pe Maya – două pisici – una bipedă şi una patrupedă – din sfera virtuală a vieţii mele 🙂 Sper că asta nu te supără 🙂
Iar mâine o să vi-l arăt, pe verovers, pe motanul biped din sfera reală 😀
ApreciazăApreciază
cum să mă supere, vero? de fapt m-ai emoţionat… da, aşa e corect. m-am emoţionat. este un dar însemnat pentru mine. mulţumesc mult. 🙂
ApreciazăApreciază
Cu multă plăcere, psi – pentru că ai, ca şi mine, o slăbiciune pentru pisici şi una pentru cuvinte 🙂
ApreciazăApreciază
Buna seara,
As avea o intrebare la dvs. :cat costa de tradus o pagina de beletristica din romana in engleza? Am citit pe un forum ca va ocupati cu asa ceva si am un roman de tradus. Va multumesc anticipat pt. raspuns . Irina
ApreciazăApreciază
Eu nu traduc beletristică din română în engleză (pentru asta e nevoie de cineva care ştie engleza mai bine decât mine), ci din engleză în română. Aşa că nu vă pot ajuta, nu ştiu care sunt tarifele pentru traducerea din română în engleză.
ApreciazăApreciază
Pingback: Pisicile din viata mea « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: pisica din viaţa mea « psipsina
Pingback: Anexă la o fotografie (pentru mârtanul din viaţa mea) « VeroVers
Pingback: Provocare-Pisica din viata mea. « Cataratorii
Phii,ce frumos…
ApreciazăApreciază
Pisicile sunt frumoase… sau cel puţin aşa le văd eu 🙂
ApreciazăApreciază
Numa una si una! :))Mare neam misicesc! :))
ApreciazăApreciază
Grişka zice că toate pisicile îs numa una şi una! 😆
ApreciazăApreciază
Şi eu sunt de acord cu el! 😆
ApreciazăApreciază
Fiindcă ăsta e adevărul, nu? 😀
ApreciazăApreciază
frumoasa colectie… adevarul e ca eu n-am vazut inca pisici urate, la cat se ingrijesc, au gratie, fiecare e speciala in felul ei.
sa fiti sanatosi cu totii!
ApreciazăApreciază
Mulţumim şi maulţumim! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Pisicile…incercare ratata | Redsky2010's Blog
Pingback: pisicile din viata mea « Rokssana's Blog
am venit de ieri inca si am haladuit pe toate paginile sa vad minunatie de pisici…si parca tot nu-i de ajuns 🙂
ApreciazăApreciază
Poţi să revii oricând – pisicile astea sunt foarte cuminţi, aşteaptă în acelaşi loc! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Pisica ce mi-a fost băgată-n suflet « Dictatura justitiei
Pingback: Pisicile din viața mea « BLOG D'AGATHA
Ce pisici frumoase ! Grişka e un fericit să te aibă drept mămică.
ApreciazăApreciază
Ei, nu ştiu dacă sunt o mămică bună, dar cel puţin are un adăpost şi nu mai e singur pe lume 🙂
ApreciazăApreciază
Ce poze faine! Ce de pisici simpatice. De cand ma stiu, in curtea parintilor au salasluit mereu pisici multe, de toate culorile si marimile, toate „botezate” cu nume dintre cele mai hazlii: Miaunela, Abone, Dihoriţa, Aricică, Gălbenuş, Ochilă, Tigruţ, Bălănel şi altele. În cel mai rodnic an, aveam o „armată” de 15 pisici, care se înţelegeau de minune şi cu 10 câini – buni tovarăşi de convieţuire în ogradă. Suflete drăgălaşe!
O zi cât mai frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc – asemenea! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: cuvinte din trecut (3) vers | psi-words
Pingback: pisica din viaţa mea | psi-words
Pingback: Pisicile din viața mea | BLOG D'AGATHA