Amintire

Citind Portocalia Renatei, mi-am adus aminte că şi mie îmi plăceau mai mult ursuleţii. Nu mai mult decât portocalele; doar mai mult decât păpuşile. Şi am avut la un moment dat trei. Trei ursuleţi.  Dar s-ar părea că numai unul s-a lăsat fotografiat.

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în amintiri, despre mine și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Amintire

  1. Eu am avut doar doi. Unul mai mic, pe care am exersat chirurgie abdominală o vară întreagă, până m-am umplut de bube la gură, că mi-am făcut mască de doctor dintr-un fular roz de lână, de-aia care zgârie rău, și unul mai mărișor, pe care l-am iubit ca pe un frate și nu i-am făcut nimic altceva decât să-i tund un pic bretonul din jurul ochilor, care nu a mai crescut NICIODATĂ, deși l-am pândit zile și nopți, cu sufletul la gură.
    Firește, Nono e al treilea, dar nu se pune, că deja aveam 40+ ani.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero spune:

      Da, dar pentru Nono ai scris o carte, o poveste care m-a lăsat cu un ochi plângând şi cu unul râzând. Câţi ursuleţi au parte de aşa ceva?🙂

      Apreciază

      • Nu știu. Probabil toți ursuleții care ajung, întâmplător, la o Asta!

        Apreciat de 1 persoană

          • Vero, am uitat să-ți zic, referitor la două-trei articole de-ale tale, mai în amonte, că redactorul e, de obicei, un tip care se consideră un scriitor nedreptățit (de-aia am luat eu o pauză de la scris) și că ai dreptate, plasticul, cauciucul, până și medicamentele îmbătrânesc, orice lucru de sinteză chimică îmbătrânește structural, ca și țesutul viu. Deci varianta redactorului cu repetiție de vechi-vechi e dovada că a fost corigent la chimie organică. Pe vremea copilăriei mele existau obiecte dintr-un plastic alb rudimentar, foarte casant, cu aspect de ebonită, care atunci când deveneau foarte vechi și se îngălbeneau, căpătau o vagă tentă de roz, vizibilă doar când puneai lumină tangențială pe ele. N-am exemple cu care tu să fi avut de-a face, doar semi-mașinăria de umplut cașete,în farmacie. Când tata avea 42 și eu 6. Adică anii 1966-67.

            Apreciat de 1 persoană

            • Vero spune:

              În 67 aveam şi eu 10 ani; în copilărie am văzut amândouă cam aceleaşi lucruri, deci aici nu e nicio problemă.😀
              Iar redactoarei i-am atras atenţia asupra repetiţiei şi a îmbătrânirii, când am primit versiunea redactată la verificat (ceea ce nu se-ntâmplă de obicei). Aşa că nu se poate spune că n-a ştiut. A fost neatenţie crasă (pe care o exclud totuşi, fiindcă nu e singura obiecţie pe care nu mi-a luat-o în seamă) sau orgoliu exacerbat.
              Ca să nu mai zic că faptul că-mbătrâneşte plasticul (ca şi cauciucul etc) e ceva care ţine de cultura generală. Ca să fiu sinceră, chimie organică nu ştiu nici eu. Nu mi-a trebuit nici la bac, nici la admiterea în facultate, aşa că, în clasa a 12-a, când ar fi fost cazul s-o învăţ, am copiat la teze după o colegă care se pregătea să dea la medicină, iar la oral mi-am permis să spun cu nonşalanţă că n-am învăţat şi să iau nota 3 fără să rămân corijentă.😀 Şi fără să afle ai mei, care ar fi fost probabil oripilaţi dacă ar fi ştiut.🙂

              Apreciază

            • Vero spune:

              Am uitat să zic, apropo de pauza ta la scris, încearcă (dacă n-ai făcut-o deja) şi la altă editură/alte edituri, poate ai baftă de redactori care nu ţin morţiş să-şi impună punctul de vedere.

              Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s