Totul într-un singur loc

Poate că ar trebui să scriu totul într-un singur loc, pe un singur blog, pe două sau mai multe coloane dintr-o singură revistă a mea despre mine… 😛

Viaţa în tonuri de gri: 1 martie 1982 Posted on 6 martie 2016 Se poate şi sepia.   De la corcoduş la matador Posted on 6 mai 2016 În curtea aia era un corcoduş. Coroana lui umbrea leagănul. Solid leagăn, nu se clătina ca o corabie pe valuri când mă urcam pe el în picioare ca s-ajung la fructe. Care se terminau întotdeauna înainte de a se coace, fiindcă nu mă urcam numai eu. Câţiva ani mai târziu, când am văzut corcoduşe coapte, n-am ştiut ce sunt. Eu le aveam gravate pe cornee altfel, mici şi verzi, şi nu tocmai rotunde, şi credeam că e corect să fie acre, că le-a făcut Doamne-Doamne când din legendarul Corn al Abundenţei furase cineva dulceaţa, şi de-aia i-au ieşit ca un soi de corcitură între borş şi aguridă. Nu ştiu dacă mai există corcoduşul, leagănul, casa, dacă mai trăieşte vecina de la care mă trimitea bunica să cumpăr borş (1 leu litrul), sau ţiganca de la care cumpăram seminţe de floarea soarelui când mi se dădeau bani pe mână – cei 25 de bani pentru un cornet… Imaginile de pe Google Maps nu corespund cu amintirile mele… Şuvoiul timpului a schimbat lumea – o schimbă fără încetare, pe măsură ce fiecare secundă zboară ca un corb grăbit să devoreze hoitul celei dinainte. Sau cel puţin aşa ni se pare nouă, cât ne trăim viaţa ca pe o coridă, amăgiţi şi întărâtaţi de roşul cor farmecelor ei, până când ne taie elanul matadorul cu coasă. Dar piere uneori şi matadorul. Speranţa în nemurire îl doboară „cu moartea pre moarte călcând”. Sau, chiar dacă nu piere, e măcar păcălit. „Paşol, Vidma, na turbinca!”. Ei, şi, pentru cine  n-are turbincă, e bună şi o maşină de gunoi cu malaxor.

Utilitatea jocurilor tâmpiţele din trena feisbucului Posted on 11 mai 2016  Aşa se face că-n seara aia m-am gândit să plimb lupii. Şi i-am plimbat toată noaptea printr-o glosă – până le-am găsit locul.   Descoperire Posted on 16 iunie 2016 Facebook-ul şi blogurile nu te scapă de singurătate. Singurătatea e aura unei dimineţi frumoase de vară în care, având din nou de recuperat întârzieri, traduci alături de motanul adormit, cu liniştea apartamentului întreruptă doar de zgomotele traficului de pe bulevard, de ciripeala lăstunilor şi de câte un cântec de guguştiuc şi cu partea de sus a faţadelor blocurilor de vizavi, vizibilă prin două rânduri de geamuri, însufleţită rareori de zborul uneia dintre ciorile cuibărite în golurile de sub acoperişuri.   Regrete Posted on 23 iunie 2016 Îmi pare rău că nu mai am magnetofon – nu mai pot asculta banda pe care am înregistrat-o pe mama citind „Balada băşinii” cu voce tare, la prima vedere, şi izbucnind în râs la jumătatea unui cuvânt. 🙂   Crazy me Posted on 28 iunie 2016 Ştiu ce-aş vrea să scriu. Pe bloguri, în romane, în poveşti. Am adunat destule idei ca să mai las şi moştenire câteva. Dar nu scriu. N-am timp. Trăiesc din traduceri şi trebuie să traduc. Să traduc! Să traaaduuuuc! Să nu-mi aduceţi portocale la balamuc. Bananele îmi plac mai mult.