Mama

copertaAm tot amânat scanarea articolului care urmează, apărut în revista Biblioteca nr. 2/3/4 din 1994.

L-am scanat acum, cu puţine ore înainte de a se împlini 22 de ani de la trecerea în nefiinţă, la numai 73 de ani, a femeii care m-a adus pe lume.

Îmi pare rău că n-a ajuns la 90 de ani, ca surorile ei. („Mamă-mea şi-a luat la ea îngeraşul”, spunea sora ei mai mare.) Dacă ar mai fi trăit măcar încă 11 toamne, ar fi văzut prima carte tradusă de mine şi sunt sigură că ar fi fost în culmea fericirii. N-ar mai fi spus, scandalizată, „Vai, Veronica!”, ca atunci când am luat prima notă de 7 (în clasa a III-a, la fizică), sau ca în ziua când i-am povestit, foarte mândră de mine, cum mersesem cu tramvaiul fără să cumpăr bilet.

Mi-aduc aminte foarte bine, fiindcă în ambele dăţi am înţeles ce-nseamnă să vrei să intri în pământ de ruşine. Aş fi preferat să-mi tragă o pereche de palme. Dar nu m-a bătut niciodată. (Mi s-a povestit că am mâncat o singură bătaie, de la bunica, când i-am aruncat pe fereastră lucrul, cu ochelari cu tot.)

Clic pe imagini, pentru mărire, dacă sunteţi curioşi să citiţi. Dacă nu, nu-i bai. Articolul e aici în primul rând pentru mine.

1

2

3

4

5

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în amintiri, de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, din tot sufletul și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Mama

  1. psi zice:

    ioooi!
    Dumnezeu să o odihnească pe mama ta. frumos om, judecând după cuvintele lăsate de ceilalți, cu certitudine om bun (și pentru că iubea cărțile).
    ai fost norocoasă mătușă! te-au iubit cărțile de mică.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Un om deosebit! Mă bucur că am avut ocazia să cunosc activitatea mamei dvs. Când eram copil am cunoscut primele ”Doamne de la bibliotecă”. Doamna de la biblioteca școlii mele și cea de la biblioteca de cartier. Devenisem atât de prezentă încât mă lăsau să completez fișele cititorilor, să așez la loc pe rafturi cărțile împrumutate sau să aduc cărțile solicitate. Cu timpul am înțeles că pentru a fi bibliotecar trebuie ceva mai mult decât să-ți placă să citești. Prea știau multe! Despre cărți și despre scriitori. Un timp, mi-am dorit să fiu bibliotecar. Și astăzi cred că nu greșeam dacă alegeam această cale. Desigur, mama dvs., a fost mai mult decât un simplu bibliotecar.

    Apreciat de 2 persoane

    • Vero zice:

      Da, meseria de bibliotecar e frumoasă oricum.
      Într-un fel, am fost şi eu bibliotecară, vreo jumătate de an. Pe lângă ce făceam de obicei, am avut în grijă şi biblioteca fabricii la care lucram (se redusese personalul, dăduseră afară ultima bibliotecară, care de fapt era, în paralel, şi desenatoare).

      Apreciat de 1 persoană

      • De ceva timp încerc să-mi fac un repertoar al cărților pe care le am în bibliotecă. Desigur pe autori, dar citind despre munca mamei dvs., am înțeles cum, merg la biblioteca universitară, oricum dădeam căutare, puteam găsi titlurile, autorii sau cărțile care puteau să răspundă interesului meu. Mereu m-am întrebat cum s-au catalogat miile de volume, tipărituri de orice fel. E fascinant.

        Apreciat de 1 persoană

  3. cartim zice:

    Cred ca fost o persoana fascinanta .Insetata de cunoastere, inteligenta si perfectionista.
    A iubit cartile si cred ca a suferit , o parte dn sufletul dansei a „sanfeerrat” candd B.C.U. a ars…Ai fost norocoasa da ai o astfel mama ( si frumoasa si deosebit de inteligenta).

    Dumnezeu s-o aiba in paza !

    PS. Sunt convins ca de acolo de sus te priveste si cu siguranta este madra de tine !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ioana zice:

    Frumos s-a scris despre mama ta. Imi place sa-mi imaginez ca poate ne-am intersectat vreodata pentru ca mult timp am petrecut la BCU in cei patru ani cat am stat in Bucuresti.
    Tare mandra trebuie sa fii de o asa mama!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Pingback: Stele care pier fără să cadă de pe cer | Vero Versiuni

  6. Pingback: Recidivă | verojurnal

  7. Pingback: Comemorare | verojurnal

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s