„… suntem la cheremul naturii si Universului”, spune papagigli.
N-am intenţia să-l contrazic, ci doar să zic că asta mi-a adus aminte de o seară de demult, când eram prin liceu şi când, crezând eu că mi-a venit o idee mai mult decât genială, i-am anunţat pe ai mei, la cină, că:
Natură ≡ Dumnezeu
Tata a zâmbit discret, pe sub mustăţi, iar mama m-a înştiinţat, cu promptitudine, că asta e o concepţie filozofică arhicunoscută; se cheamă panteism.
Mi-a dat şi ceva amănunte, dar n-am reuşit să le urmăresc. Eram ultra dezamăgită de lipsa aplauzelor pentru revelaţia mea. Şi nici măcar n-am zis, cu emfază 
, că „great minds think alike”. Pentru că nu ştiam zicala. 😛 😆
De altfel, mama, evident avându-mă şi pe mine în eşantionul reprezentativ, spunea că generaţia mea e una de inculţi. Mă întreb ce-ar fi zis dacă ar fi apucat epoca facebook-ului, ca să vadă ce debitează generaţiile mai fragede*.
Ca bonus, vă ofer ocazia să admiraţi o creaţie a naturii/a lui Dumnezeu: pisica Ziţa/Chiţa/Chiuţurina/Pufoşoaica/Coţoamba/Coadă-lungă.
* Cu menţiunea că fiecare generaţie e produsul educaţiei primite de la generaţiile anterioare (bunici, părinţi, profesori…) şi al puterii exemplului, oferit de aceeaşi indivizi mai vârstnici care (pare-se de când lumea) strâmbă din nas când spun „tinerii din ziua de azi”.
VERONICISME 
Din cite stiu eu, natura se refera la Pamintul nostru, cel de toate zilele. Dar cum natura e subordonata legilor universale, s-ar putea conclude ca Barosanu, ca natura, nu poate fi considerat forta absoluta, asa cum a fost zamislit de partea incinsa a mintii umane. Mai mult, natura fiind „creata” mult mai tirziu, se poate spune ca Barosanu n-avea cum sa participe la formarea Universului si ca si el, la rindul lui, a fost creat de un alt Barosan, mai barosan ca el. Caz in care monoteismul s-ar scurge agale spre primul canal spre care se va scurge, anyway, asa cum s-au scurs si toate celelalte religii, deja apuse.
ApreciazăApreciază
Conform numitei Wikipedia, către care am pus link în articol:
„Panteismul este o concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie și universul. Sau cum spunea Spinoza: Deus sive Natura („Dumnezeu sau Natura”, pentru Spinoza Dumnezeu fiind Natura).”
Nu e vorba de Dumnezeu, cel din religia creştină, şi de planeta noastră, ci de divinitate şi univers.
Vezi şi definiţia naturii din DEX: „NATÚRĂ, naturi, s. f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers.”
ApreciazăApreciază
Pai asta ar insemna ca Barosanul s-a autocreat, ceea ce e mai imposibil decit sa ramii gravida cu duhul sfint 😆
ApreciazăApreciază
Păi dacă Barosanul ≡ Universul, afirmaţia „Barosanul s-a autocreat” e sinonimă cu „Universul s-a autocreat.” E posibil ca universul să se fi autocreat, sau nu e posibil? Dacă e posibil, cum s-a produs minunea? Dacă nu e, CINE l-a creat? Din CE s-a creat, sau din ce a fost creat? UNDE a fost creat? A existat dintotdeauna un CEVA infinit şi gol, pe care l-a umplut universul? Înainte de univers n-a existat nimic? Ce e NIMICUL cu pricina? Ce e GOLUL cu pricina?
E foarte adevărat că omenirea a ajuns să descopere nişte legi după care funcţionează universul. Dar mă tem că alea încă nedescoperite sunt mai multe. Şi cum de au apărut legile? Cum de sunt respectate fără greş?
Prea multe întrebări fără răspuns. Aşa că… eu ştiu că nu ştiu nimic. (Am trecut de faza cu panteismul 😀 ) După părerea mea, tot ce se afirmă despre existenţa sau inexistenţa unui Creator e pură speculaţie. Şi n-are rost să condamni pe nimeni pentru credinţa sau necredinţa lui, atâta timp cât nu-şi bagă convingerile pe gâtul altora şi nu săvârşeşte atrocităţi în numele lor. Unii au neapărată nevoie de o certitudine, aşa că adoptă o ipoteză pe care o botează „certitudine ≡ adevărata credinţă” şi o tratează ca atare. Şi foarte mulţi au nevoie de o ameninţare (gen focul iadului) ca să n-o ia pe arătură.
ApreciazăApreciază
Evident ca nu stim nimic. Evident ca toti speculam. Doar ca unii-si folosesc logica, in timp ce altii, imaginatia.
Cind spun „logica” ma refer la cea omeneasca, care e posibil sa fie ilogica, la scara macro. 😆
Dar e clar, pentru cei cu logica la ei, ca nu vom sti niciodata geneza Universului, oricit ne-am screme si oricite-am descoperi. Cei cu imaginatia o stiu, ca au minte penetranta, desi habar. Repeta si ei ce-a spus un timplar acum doua mii de ani, preluat din gura-n gura. Ala e stadiul la care au stagnat si la care raporteaza tot ce nu-nteleg. Au dreptul s-o faca? Fara discutie, tot asa cum si eu am dreptul sa-i combat, cu argumentele, cit de cit, logice, ca n-am carbon 14 s-o ard pe cont propriu. 😆
ApreciazăApreciază
Nu cred că adepţii unei religii (oricare ar fi ea) au imaginaţie. În fond, deviza e „crede şi nu cerceta”.
ApreciazăApreciază
Pai n-au una proprie, dar iau de buna imaginatia altora pentru a o excita pe-a lor. 😉
ApreciazăApreciază
Mhm… 😉 N-aş zice că un dreptcredincios îşi permite să-şi pună imaginaţia personală la treabă, fabulând pe lângă dogmă. 🙂
ApreciazăApreciază
Și dacă ar fi să fie așa, comentăm aici ca de la o bucățică de Dumnezeu la o alta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e. 🙂
Dar am putea spune şi că o bucăţică de Dumnezeu o mânâncă pe alta – e valabil şi pentru vegetarieni, când îşi ronţăie salăţurile & comp. Nu sunt cu nimic mai buni decât noi, ăilalţi, sau noi nu suntem cu nimic mai răi decât ei. 😛
E ca în povestea lui Asimov (romanele Marginea Fundaţiei şi Fundaţia şi Pământul), unde oamenii de pe planeta Gaia au ajuns să trăiască în comuniune cu planeta şi cu tot ce există pe planetă, însufleţit sau nu, şi unde cu toţii sunt eu/noi/Gaia. Citez din al doilea roman menţionat:
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh, tineretul ăsta… 🙄
Cît despre Asimov – pînă la urmă l-a luat… gaia. Sau Gaia. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pân’ la urmă ne ia pe toţi gaia… sau Gaia. 😛 Apropo de religie, „pământ suntem şi-n pământ ne vom întoarce”. De la asta şi până la eu/noi/Gaia nu-i cale chiar atât de lungă. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Că cam aşa e. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană