La început i-am spus „mama Becky” (mama, şi atât, îi spuneam bunicii). Nu puteam pronunţa cuvântul Vicky. Şi o chema Victoria.
Şi azi e Sf. Victor. Nu ştie prea multă lume că azi e Sf. Victor. Eu ştiu, fiindcă ea îşi serba onomastica odată cu a tatei.
Acum i-o
serbez comemorez eu, aprinzând candela. Când nu uit, ca astăzi. Dar se pune şi asta aprinsă pe blog, nu?
Pingback: De la dreapta la stânga | VERONICISME