Am găsit clipul pe facebook (deşi mi-am promis c-o să bântui cât mai puţin pe-acolo), dar nu prea am reuşit s-ascult muzica, pentru că decorul are pentru mine ceva bizar de familiar – pare, cumva, locul în care am fost într-un vis (un vis repetat într-o vreme), în care rătăceam printr-un oraş străin, trecând dincolo de colţul ocupat de o clădire austeră, de pe o stradă largă pe alta…
Dar cred că nu vreau să vorbesc scriu despre asta. 😛 Cel puţin nu acum.
VERONICISME 