Meseria asta, de traducător literar, are farmecul ei – dulce-amărui.
Printre altele, cuvintele tale – duplicate mai mult sau mai puţin fidele ale cuvintelor altora – ajung în multe case, deşi poate că proprietarii acestora nici nu ştiu că, pe lângă autor, le-ai pătruns şi tu în locuinţă, poate că oricum nu-ţi dau importanţă… Nici tu nu ştii pe unde-ai ajuns, dar te bucuri de fiecare dată când se-ntâmplă să te descoperi 🙂
Sigur, bucuria e comună cu a scriitorului aflat în aceeaşi situaţie, dar, spre deosebire de el, tu eşti… omul din umbră. Presupun că toată lumea (probabil cu excepţia celor care cumpără cărţi la metru) ştie ce autori are în bibliotecă, dar câţi ştiu şi ce traducători îşi ţin cuvintele şi pe rafturile lor? 
VERONICISME 
eu ştiu, vero. şi nu numai pentru că mi-a fost dat şi drag să te cunosc.
povestea vine însă tot din lumea cărţilor, căci am avut demult în preajmă şi în viaţă un tehnoredactor pe care îl căutam mai apoi pe pagini de carte, prin librării. aşa mi-a rămas meteahna de a descoperi pe ceilalţi, deloc însemnaţii din umbra autorului. 🙂
ApreciazăApreciază
Îmi place meteahna asta a ta! 🙂
ApreciazăApreciază
şi faptul că strig prin benzinării „uite-o pe tuşa vero” sunt sigură că îţi place. probabil că după ce plec, vânzătorii fug repede la cărţi să vadă unde eşti! 😆
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Zilele astea şterg praful di bibliotecă. Să n-am parte de comentarii, ci numai de like-uri de acum încolo, dacă n-o să cat toţi traducătorii din biblioteca mea. 😆 Iote-aşa! Pedeapsă, că m-a durut până acum, că, deh…le am cu r-ul alintat. 😛
ApreciazăApreciază
😆
Să-i scrii neapărat şi pe blog, adăugând cartea tradusă, autorul, editura la care a apărut şi anul apariţiei 😛 👿 😆
ApreciazăApreciază
Atuncişa chiar că numai laicuri o să am! Vrei să-mi moară comentatorii ocazionali di tăt? 😉
ApreciazăApreciază
😆
Şi eu, care mă gândeam că ar fi fost bine să adaugi şi poza copertei, plus a foii de titlu, pe care se vede şi numele traducătorului… 😛
ApreciazăApreciază
Vero, n-ai de tradus? 😆
ApreciazăApreciază
Am 😦 Mult. O carte de „dezvoltare personală” de vreo 400 de pagini, care mă plictiseşte cumplit (îmi vine să-mi dau palme fiindcă am luat-o!), şi când mă plictisesc mănânc – ceva bun, adică dulciuri
Aşa că mai bine lungesc vorba la comentarii – măcar astea nu îngraşă, nu cresc nici colesterolu’… 😆
ApreciazăApreciază
:)))))))))) Sa stii c-am mai auzit vorbe d-astea provocate de cartile astea de dezvoltare personala. Eu intotdeauna m-am intrebat cine le citeste, ca stiu clar cat sunt de injurate cat sunt traduse 😀
ApreciazăApreciază
La mine asta e a 5-a sau a 6-a pe care-o traduc (şi cea mai lungă şi mai plictisitoare :() şi, ca să fiu sinceră, înainte de a o traduce pe prima, nici măcar nu ştiam că există aşa ceva 😀 Iar de atunci încoace mă tot întreb şi eu cine le-o fi citind (cel puţin aici, în România).
Cred că alta din soiul ăsta nici nu mai iau de tradus (decât în cazul în care nu mai găsesc nimic altceva de lucru şi risc să mor de foame).
ApreciazăApreciază
di(i) nu e îndemn la cal(m)! e de la „din”…a la „din”.
ApreciazăApreciază
Am luat notă 🙂
ApreciazăApreciază
Oarecum legat de subiectul asta, dar mai pe langa, sa vezi ce incantare pe mine cand mi-a picat in mana volumul 2 din Jocurile Foamei si am realizat ca recunosc numele traducatoarei 😀 Mandrie si alta nu, de parca as fi avut vreun merit ca mi-au atras atentia dungile lui Griska si asa am ajuns aici, pe blog.
ApreciazăApreciază
😆
S-ar părea că dungile lui Grişka mi-au adus mulţi cititori. Uneori mă-ntreb ce m-aş fi făcut fără el – oare m-ar mai fi citit cineva? 😀
ApreciazăApreciază