Lipsa de timp şi de inspiraţie mă împiedică să atac subiectul propus pentru azi de o persoană care se holbează la mine din toate oglinzile. Însă cu gândul la relativitatea îngrădirilor sociale am aşternut acum vreo douăzeci de ani pe hârtie (ţăcănind zgomotos la maşina de scris) o poveste („Kill”). Dacă aveţi chef şi timp să [re]citiţi cele opt pagini (standard) şi jumătate pe care se întinde, o găsiţi aici sau aici.
Acestea fiind zise, vă invit să vă delectaţi cu variaţiunile pe aceeaşi temă (îngrădiri sociale adică) scrise de psi şi de iubitorii de psi-luneli pe care-i veţi descoperi în tabelul ei, vă urez lectură plăcută şi ţin să specific că atunci când trece mai mult de o săptămână şi eu nu mâzgălesc nimic pe bloguri înseamnă că am fost în stare să intru într-o pauză de lucru Şi că urmează, evident, să revin – mai curând sau mai târziu.
Pingback: Psiluneli-Îngradiri sociale | Cățărătorii
Vero, eu nu stiam nimic despre tine…Povestea aceea este extraordinara!! Esti atat de talentata, nici nu am cuvinte! Sunt uimita, m-ai lasat….cu gura cascata. Ok, de traduceri stiam, dar scriitura ta e fascinanta! Trebuie sa mai vin, trebuie sa te mai citesc!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, mă bucur că ţi-a plăcut 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Ingradiri sociale – Psiluneli | Fata din vis
Superba povestea! Esti absolut minunata! Incantata sa citesc! Multumesc! Nu stiu cum de mi-a scapat pana acum.
Seara frumoasa
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, mă bucur că ţi-a plăcut.
Noapte bună.
ApreciazăApreciază
Foarte mult! Esti facuta pentru asta! Bravo tie! Sa-ti dea Dumnezeu putere, sanatate si timp sa poti scrie!
🙂 Noapte buna!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult 🙂
ApreciazăApreciază
O poveste despre viitor cu multe talcuri pentru cei din ziua de azi. Felicitari, Vero ! Daca traiai pe alte meleaguri n-ar fi trebuit sa traduci, in defavoarea creatiei… Esti o scriitoare SF innascuta.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Zina.
ApreciazăApreciază
Servus 🙂
Am citit povestea acolo unde îi şade cel mai bine: în volum 🙂
ApreciazăApreciază
Servus 🙂
Da, aşa e, poveştilor le stă cel mai bine în volume 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: UN MOTAN FILOSOF – 7. Trădătorul | Zinnaida