preluat de aici, cu mici modificări
Se montează gigacalorimetre în toate blocurie care aparţin de punctul nostru termic.
În acest nobil scop, dimineaţa se opreşte caldura. Se reporneşte după-masa, dar caloriferele noastre-s pretenţioase, vor aerisire înainte de a catadicsi să se încălzească.
Iar robinetele-s naşpa, ăla din dormitor, de pe tur, s-a rupt exact în două când a vrut Gheo să-l închidă, şi apa – noroc că încă nu era fierbinte! – a ţâşnit ca o fântână arteziană!
Da’ Gheo – ‘oţ Gheo! – şi-a-nfipt degetul în robinet, pe post de cep. Şi a stat aşa vreun sfert de oră, tot schimbând un deget cu altul, ca să-si creeze iluzia că îi e mai bine şi ca să poată şi apa să-l mai stropească din când în când – şi pe el, şi pereţii, şi mocheta, şi s-ajungă puţin şi pe la vecina de dedesubt, care-a vociferat plină de entuziasm…
Nici eu n-am stat degeaba între timp. Am sunat la punctul termic, unde n-a răspuns nimeni (cică un om se ocupă de 2 puncte termice, vasăzică se tot fâţâie de la unul la altul), şi pe la uşile vecinilor, care-au declarat, care mai de care, că habar n-au cum se opreşte căldura de la subsol şi m-au sfătuit să încerc pe la alţii – ba că ăla e instalator, ba că ălălalt a mai umblat pe acolo – dar pârâţii nu erau acasă… Aşa că am revenit la domiciliul conjugal, unde am cautat pe balcon (la asta am avut cu succes!) o bucată de lemn din care am cioplit un cep – cu un talent pe care nu mi-l bănuiam şi care se pare că a fost generat de Gheo, când m-a somat să termin cu prostiile (ba că nu mă pricep, ba că nu pot, ba că să sculpteze el în lemn şi să-mi văr eu degetul în robinet…)
Pingback: cuvinte din trecut (1) « psipsina
şi grişka ce a făcut între timp?
eu râd acum, da păţania nu e deloc de râs!
ApreciazăApreciază
S-a întâmplat în 2005 – Grişka încă nu venise pe lume 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Re-postari re-amintiri « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Cuvinte din trecut (1) « BLOG D'AGATHA
:-))))))
Iertare da…pentru mine e … de râsu-plânsu :-))))
ApreciazăApreciază
Şi pentru mine la fel – acum, când nu mai e decât o amintire 🙂
ApreciazăApreciază
bine c-a stat Gheo cu degetul in robinet, eu ar fi trebuit sa ma descurc singura intr-o situatie de-asta :)… am patit asta cu foarte multi ani in urma, primul revelion dupa revolutie… lucram intr-un punc termic (am lucrat 3 ani pana sa dau la facultate), iar in noaptea de revelion m-am lasat singura pe tura, caci ei aveau familii, iar eu eram o fatuca de 19 ani, care nu avea alta treaba decat sa stea inchisa singura, intr-un punct termic, in noaptea de revelion… atunci s-a intamplat neprevazutul, a sarit un dop de la o pompa, facand-o fantana arteziana… ce sa suni? unde sa suni? cu ce sa suni?… telefonul nu avea disc, ca noi sa nu putem suna, doar sa primim… atunci am facut primul cep dintr-o bucata de lemn, am oprit pompa si am lasat tot cartierul fara apa, timp de cateva ore bune, pana cad a venit cineva sa vada despre ce este vorba, fiind alertati de locatari ( eu ma baricadasem in punctul termic sa nu ma linseze locatarii, care isi facusera aparitia pe la usa) 🙂
ApreciazăApreciază
Mda, lucrurile astea se întâmplă de multe ori în zilele de sărbătoare, când nu reuşeşti să dai de nimeni care te-ar putea ajuta 😉
Eu m-am întrebat pe urmă cu groază cum m-aş fi descurcat dacă aş fi fost singură acasă…
ApreciazăApreciază
Eh, s-ar fi găsit vre-un vecin dispus să de-a un deget de ajutor, cred. 🙂
ApreciazăApreciază
Poate, dac-aş fi fost ceva mai tinerică… sau dac-ar fi fost în pericol să fie inundat 😛
ApreciazăApreciază
Pingback: Povești noi, DUZINA DE CUVINTE veche « Dictatura justitiei
Din 2005 bloggerești ?! Frate, câtă experiență !
ApreciazăApreciază
De fapt, din august 2004 … da aşa, mai pe sponci 🙂
ApreciazăApreciază
Bună seara!
Se întâmplă atâtea în lumea asta mică/mare a vieții de bloc , că a devenit parcă anormal să fie ceva cum trebuie..
p.s. am niște imagini. care contrazic regula-.
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/08/ieri-si-astazi.html
și o întrebare- te superi dacă te trec în lista mea de bloguri?
ApreciazăApreciază
Am văzut imaginile – mi-au plăcut.
Nu mă supăr dacă mă treci în lista de bloguri – de ce m-aş supăra? 🙂
ApreciazăApreciază
Pai se putea……..sa nu-si dea si ea obstescul sfarsit?Cine va veti intreba, fireste…Instalatia de apa calda de sub “masca” chiuvetei de la baie…Pusa de firma de specialitate in montari apometre.Normal, pe conducta de pexal o doare-n duda de utilizator, asa ca s-a gandit sa cedeze si sa crape…Bunaoara , io ce drac sa fac in sitatia asta?Nimeni nu garanteaza ca daca mai ai ceva scule(cheie franceza,ciocan,surubelnitza si patent) problemele tale au luat sfarsit…Cat ai avea sange-n “instalatzie” ,tot catzi un instalator..Cu mentziunea “ne-ntzelegem noi la pretz”…Mai ales ca vecina de jos,intrata in alerta de gradu’ unu, imi trimetea “bezele” ca i se scurge apa-n baie pe perete…Ma fratzilor,nu doresc la nimeni sa treaca prin chinurile facerii (doua ore juma’ de mesterit) O saptamana am visat numa’ holendere ,teuri, mufe, nipluri, caltzi, robinetzi si pe vecina de “sub mine”,care-mi comunica pe gura de “aerisire”, ca a terminat deja un pachet de tzigari din cauza dracilor care navalisera in capu’ ei…
ApreciazăApreciază
Cred că toată lumea a avut e furcă, mai mult sau mai puţin, cu instalaţiile şi cu instalatorii!
Cât despre „ne-nţelegem noi la preţ”, de obicei e bine să stai jos când îţi spune care-i preţul! 😆
ApreciazăApreciază
știu că nu e frumos să râzi de necazul altora, da…mi-ai făcut ziua cu povestea asta 😆 😆
ApreciazăApreciază
Poţi să râzi liniştită, necazul ăsta a trecut de mult, iar eu l-am povestit tocmai ca să fac haz de necaz! 😀ApreciazăApreciază
păi tu m-ai iertat și data trecută. Sper că și Virusache apreciază simțul umorului debordand pe care se pare că-l am. Povestea lui a fost…delicioasă, ca să zic așa :-)))
ApreciazăApreciază
Da, scuze, sunt cu gândul în mai multe părţi, mi-am dat prea târziu seama că acum vorbeai despre povestea lui virusache – de-aia mi-am şi şters comentariul (credeam că n-ai apucat să-l vezi 😀 ).
Dar nu mă îndoiesc că şi virusache o să te ierte, are simţul umorului (din belşug) şi-i place şi lui să facă haz de necaz 🙂
ApreciazăApreciază
păi lasă-l acolo, soro! e și mai fun!
Muah!
ApreciazăApreciază
L-am pus la loc, tăiat, ca să se vadă că e aiurea 😀
ApreciazăApreciază
😆 partea bună cu blogăreala asta e că am întâlnit oameni cel puțin la fel de „trăzniți”. Ce bine e când afli că nu ești singur pe lume :-)))
ApreciazăApreciază
😆
Deci e adevărat, cine se aseamănă se adună – într-un fel sau altul 🙂
ApreciazăApreciază
se adună, se-nmulțesc…important e ca la final să nu dea cu minus 😆
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Pingback: cuvinte din trecut – norii
Pingback: cuvinte din trecut (1) | psi-words