Început de poveste (al douăzeci şi cincilea episod din elucubraţia cu 12 zombi şi 12 cuvinte impuse)

… Cum? N-ai zis calandru, ai zis policandru?!
… Zombii crapă dacă mănâncă marmeladă de calcan?!!! Sub un policandru vrăjit, spălat de trei ori cu săpun lichid, din ăla cu glicerină, dizolvat în apă ne-ncepută?!!!
Auzi, babo, hai să-ţi spun un secret! Cred că tu habar n-ai ce e calcanu! Oi fi crezând că e vreun soi de prun de import…
… Cum?! Să tac dracului şi s-ascult ce-am de făcut, acu, după ce mi-aţi defrişat creierul cu testul ăla al vostru?! Adică mi l-aţi curăţat de seminţele morţii-vii, care mi s-au lipit de el cât am lipsit dintre voi şi-am dansat tango în gară, cu zombii, şi toţi ăia cu care-am dansat n-au crăpat, aşa cum ar fi trebuit?!
Vrei să zici c-am dansat şi cu soacră-mea?!!!
… Da?! Chiar aşa?! Şi ea a zis c-am fost un mesager al vieţii, şi m-a pupat, şi io m-am înroşit ca un puţoi imberb, şi după aia m-a scuipat, şi-atunci m-a pocnit amnezia?!
… Şi dacă vreau să-mi aduc aminte de tot ce s-a-ntâmplat e musai să merg la tine şi să le spun nepurceilor povestea, cât meşteresc ei la policandru?
Care poveste, fă? Aia de le-am promis-o înainte de-a-ncerca să pun zombii pe goană?
… Nu?!!! Nu aiureala aia despre America, că nu de americani le e lor dor acuma?! Povestea ailaltă, scrisă de Xavier – după ce s-a plictisit să tot facă schiţe în cărbune – cu un creion dermatograf, singurul lucru de-al Ralucăi care i-a rămas în casă după ce l-a părăsit ea?
Păi ştiu io dac-o mai ţin minte?
… Nu-i bai, c-aţi făcut voi o vrajă şi-aţi recuperat caietul pe care-a-nşirat-o? Şi io nu trebuie decât s-o citesc, şi…
… Hei, dar asta ce mai e? Cum de-am şi ajuns aci, în mijlocu’ nepurceilor?
… A, aţi vrut să-mi demonstraţi puterea vrăjilor voastre?
… Şi tu ce zici, Prâsleo? Să m-apuc imediat să citesc, că numai io înţeleg scrisul ţicnitului ăluia?
Bine, bine, fie, gata, căscaţi urechile:

Întoarcerea Vrăjitorului

De obicei nu poftesc în casă niciun necunoscut.
Dar trecuseră cinci zile de când mă părăsise Raluca. Aşa că voiam să mă-mbăt. Şi nu voiam să mă-mbăt de unu’ singur. Îmi doream s-aud soneria, să vină cineva, oricine…

Va urma – îndată ce soseşte duzina următoare 🙂

Citiţi aici episoadele precedente.

Cuvintele impuse: marmelada, tango, secret, defrisat, calcan, imberb, sapun, necunoscut, dor, creion, lipit, mesager

Au apelat la aceeaşi duzină de cuvinte: TiberiuOrăşanu, Redsky2010, dictaturajustiţiei, scorpio72, Sara, dagatha, Valentina