Alte ţicneli personale

Am în faţă patru capitole fără dialoguri – plictisitor de tradus… Da unde scrie că trebuie să le traduc la rând? Încep un fişier nou, în care trec cu tradusul mai departe, la capitolaşele drăguţe de după ele, cu dialoguri din belşug, şi traduc alternativ, unul fără dialoguri, altul cu dialoguri… 🙂 Asta fiindcă s-au inventat PC-urile, care permit tot felul de jonglerii… 

Apropo, v-am spus vreodată ce mult îmi plac computerele? V-am spus că mi-au ieşit ochii ca ai melcului, gata-gata să se lipească de primul la care am avut acces – adus la serviciu şi instalat în biroul şefului? V-am spus că mă duceam dimineaţa mai devreme, ca să am pentru un sfert de oră calculatorul ăla numai pentru mine, fără să  mă deranjeze nimeni? Că pândeam toată ziua (biroul şefului avea o grămadă de geamuri), ca să văd când nu e nimeni în faţa computerului cu pricina? Că am învăţat AutoCAD mai bine decât colegii care fuseseră trimişi la cursuri (după hârţoagele aduse de ei, după carte, apelând la help-ul programului, întrebând pe toată lumea), că m-am străduit de una singură să-nvăţ să fac macrocomenzi în Excel şi baze de date cât mai sofisticate în Access (între timp reuşisem să-mi cumpăr un PC) şi că m-am agitat din răsputeri (ceea ce nu-mi stă în fire) ca s-ajung să mă văd cu un computer pe birou? 🙂

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în amintiri, de-ale mele, nemulţumiri, Traduceri, traducatori, etc și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Alte ţicneli personale

  1. Diana Alzner zice:

    Ce şef drăguţ ai avut! 🙂 Domnul Paul al nostru nu dă voie oricui să intre în sanctitatea biroului propriu. Iar dacă ar descoperi pe cineva umblându-i la computer sau, mai rău, aşezându-se în scaunul său, oh, nici nu vreau să mă gândesc… persoana aceea ar pleca fără preaviz! 😀
    Spor la tradus Vero! 🙂

    Apreciază

    • Vero zice:

      Da, era un tip de treabă (din câte ştiu, acum e în Italia, s-a stabilit acolo cu toată familia). Iar computerul nu stătea pe biroul lui, ci pe o masă laterală. Nici el nu ştia să-l folosească, dar a învăţat repede să joace minesweeper şi solitaire 🙂 Şi ne lăsa şi pe noi să ne jucăm, spunea că ne ajută să ne obişnuim cu mouse-ul 🙂
      (Încă-mi mai place să joc minisweeper – la ţară, unde n-am acces la Internet, sau în timp ce vorbesc la telefon cu mătuşa Pia :))

      Mulţumesc, chiar am nevoie de spor – că mă tot ţin de bloguri în loc să traduc 😛

      Apreciază

  2. RCA Ieftin zice:

    Felicitari!

    Apreciază

  3. CARMEN zice:

    dragute amintirile tale si de admirat ambitia ta! cine însa nu vrea sa învete sa manevreze un computer se va rupe de Lume… pentru ca astazi, orice meserie are legatura cu pc-ul! orice activitate este sustinuta si electronic si nu poate evolua altfel!
    Spune-mi te rog, din/în ce limba faci traducerile – ca sa nu crap de curiozitate weekendul acesta 😀

    Apreciază

  4. voicunike zice:

    Tushica este bine ca esti! si pentru ca esti, eu ca nepot te iubesc ca traducatoare si scriitoare.

    Apreciază

  5. Pingback: Promo – Palatul Vrăjitoarei – episodul 11 « Link-Ping

  6. Pingback: Săptămîna SF (27)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s