Pe vremuri, adică acum vreo zece ani, cumpăram „Revista Misterelor” (din care, de obicei, nu citeam aproape nimic) pentru că ne plăceau, mie şi lui Gherasim, aşa-numitele stereograme de pe coperta 4. El, adică Gherasim al meu (nu-l cheamă Gherasim, aşa îmi place mie să-i spun de când poartă ochelari, fiindcă mă duce cu gândul la lupul Gherasim – care avea ochelari pe vârful nasului şi călimară la brâu – dintr-o poveste care m-a amuzat în copilărie), şi-a amintit de ele acum vreo lună şi a scanat trei.
Iar mie îmi place, mai nou, să le privesc, mărite, pe ecranul laptop-ului. Îmi place mai ales prima, mă fascinează şi aproape mă sperie iepurele ăla uriaş. Pare desprins dintr-o poveste de Stephen King… 🙂
Completare (23.11.2009):
Alte stereograme aici.
VERONICISME 
ufff… avea o colega de-a mea un teanc de reviste d-astea. ne-am petrecut un trimestru intreg uitandu-ne la ele si eu n-am reusit niciodata sa vad nimic.
ApreciazăApreciază
Incearca pe ecran, Jen, poate asa reusesti.
Mie imi plac la nebunie. Pot sa vad si negativul imaginii, ca sa zic asa – imi apare, micsorat, undeva, in fata foii de hartie sau a ecranului, si imi place sa-mi trec degetele prin el, ceea ce nu e posibil in cazul… pozitivului, care se reliefeaza in spatele reprezentarii plane 😀
ApreciazăApreciază
Am incercat in toate felurile de ma doare capul si imi fumega ochii. Si nimic… 😦
ApreciazăApreciază
Nu stiu ce… reteta sa le dau celor care nu izbutesc sa vada imaginea spatiala. E ca si cum te-ai uita in zare, cu privirea pierduta, defocalizata. Cel putin mie asa imi iese. Iar ca sa vad negativul strang putin din ochi, tot asa, uitandu-ma in gol, apoi ma gandesc ca trag imaginea catre mine, ca o sorb cu ochii…
Oricum, toti cei care au reusit, in prezenta mea, sa vada pentru prima oara o asemenea imagine tridimensionala au fost cuprinsi de o incantare inconfundabila 😀
ApreciazăApreciază
iepurele ala din prima parca e tavalit prin sticla pisata. a doua nu se deschide mare, nu-i merge linkul.
adica ma dau si eu mare cu de-astea: i can see! i can see!
dar prima oara cind reusesti sa vezi asa ceva chiar e o chestie.
mersi ca mi-ai amintit.
ApreciazăApreciază
Acum se deschide si a doua, multumesc ca mi-ai atras atentia.
Si ma bucur ca m-am uitat, intamplator, la spam-uri. Comentariul tau ajunsese acolo – nu-mi explic de ce 🙂
ApreciazăApreciază
nu ma mai vrea netul. nu stiu de ce, dar toate comentariie puse in ultima saptamina – pe orice blog – mi-au intrat la spam. o fi un semn sa ma las…
ApreciazăApreciază
🙂
Dar uite ca asta n-a mai nimerit la spam-uri, poate net-ul s-a gandit sa se poarte frumos macar de onomastica ta 😀 La multi ani!
ApreciazăApreciază
sunt un taNpit!
nu vad nimic!
ApreciazăApreciază
Nici eu nu le-am vazut de la prima incercare, dar n-am renuntat pana n-am reusit 🙂 (A nu se trage concluzia eronata ca aceasta metoda, a insistentei incapatanate, ma conduce intotdeauna la rezultate pozitive 😛 )
Oricum, chestia asta cu stereogramele pare sa fie ca mersul pe bicicleta, odata ce ai deprins-o, n-o mai uiti.
ApreciazăApreciază
n-am auzit de revista asta pina acum:-?
si nu gasesc niciun epure…sper ca e doar unu:D…rezolvarea pe cind?!:))
ce mai inventă domle lumea asta!
ApreciazăApreciază
Revista Misterelor – aparea acum veo 10 ani (presupun ca acum nu mai apare), scoasa de yoghinii hulitului Bivolaru 🙂 O cumparam din Bucuresti (in Focsani n-am vazut-o niciodata) pentru stereograme.
ApreciazăApreciază
incrucisati-va okii fratilor ca merge
ApreciazăApreciază
Oki n-avem, da o să-ncercăm cu ochii 😛
ApreciazăApreciază
Pingback: Mult e dulce şi frumoasă « Link-Ping
Pingback: Fauna celor trei zile de Paşti « Link-Ping
Imi place sa privesc la stereograme cu orele! Astea sunt cele mai simple, dar sunt unele care pot fi vazute numai cu tehnica ochilor incrucisati … Inca nu pot, dar mai incerc.
Imi place puiul de caprioara!
ApreciazăApreciază
Şi mie îmi plac foarte mult stereogramele. Din păcate, n-am timp să mă uit la ele atât cât aş vrea 😦
ApreciazăApreciază
Pingback: 2010 in review | VERONICISME
Pingback: Iubesc orice te-apropie de mine… « VeroVers
Pingback: Pe gustul publicului… | VERONICISME
dragute imaginile, am o carte intreaga, color, cu stereograme, OCHIUL MAGIC, e uimitor ce poate face mintea prin intermediul ochilor . . .
ApreciazăApreciază
Uau, te invidiez pentru cartea aia! 🙂
ApreciazăApreciază
Într-adevar iepuroiul e uimitor mai ales când am sesizat şi frunzişul din jurul lui
ApreciazăApreciază
Chiar aşa 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Fauna celor trei zile de Paşti | ropot de secunde...
Vero, eu am dat like pentru ceea ce imi imaginez ca ar trebui sa vad. :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încearcă să te uiţi cât mai cruciş şi cât mai în zare, ca să zic aşa. 🙂
ApreciazăApreciază
Am citit indicatiile din comentarii, dar mi-e teama sa incerc. Eu si asa sunt cam chioara de la o vreme, abia mai vad literele… 😀 Stai sa merg la un control, sa imi iau ochelari si apoi revin. :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stau 🙂
Ai mare grijă de ochii tăi!
Eu am chiorât (de bătrâneţe), dar văd stereogramele şi cu ochelarii (mi-a fost teamă că n-o să pot, la serviciu aproape toţi colegii mei ochelarişti nu le vedeau).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, dar eu nu văd chiar nimic 😦 Poate voi aveți un har, dar eu nimic nimic,nici cu ochii încrucișați, nici cu „ochii normali” :))
ApreciazăApreciază
Nici mie nu mi-a reuşit de la început. Dar, după ce-ţi reuşeşte o dată, merge mereu. 🙂
Eu nu le privesc cruciş, ci ca şi cum m-aş uita în zare, cu privirea pierdută.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am uitat vreo 20 de minute continuu, n-am vazut nimic. Am obosit si am adormit. Apoi am visat ca vad iepurele. Era mare, frumos! Am venit la calculator si intr-adevar, il vedeam. Din pacate, eu inca visam. In realitate, nu reusesc sa-mi dau seama. Ma intreb, iepurele si frunza (sau ce e langa el), trebuie sa se vada cat toata imaginea, ori doar un coltisor contine ceea ce trebuie sa vad?
ApreciazăApreciază
Cât toată imaginea.
ApreciazăApreciază
Multumesc, o sa mai incerc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Succes!
ApreciazăApreciază
Wooow cat de taree… nu pot sa cred ce-mi vad ochii. Dintr-o imagine din care nu se intelegea mare lucru, decat niste fetze, nicidecum iepurele, dupa mai multe incercari imi apare brusc imaginea iepurelui in 3D. Ca si cand cineva a schimbat imaginea, insa nu, e aceeasi imagine vazuta altfel. Genial. Am mai avut o tentativa candva dar nu am reusit sa inteleg. Sa vedem daca le inteleg si pe celelalte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gata, le-am vazut pe toate, Superb.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi mie-mi plac foarte mult. 🙂
ApreciazăApreciază
Încearcă Eight legs creată de 3Dimka. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am deschis şi m-am uitat la ce mi-a apărut sub nas. Mişto!
Mulţam fain. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru puţin. 🙂
Dintre toate cîte le-am văzut de-a lungul anilor, asta mi s-a părut… perfectă. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: De sezon, asezonate | VERONICISME