S-au scurs mulţi ani de când am început să transform în cuvinte scrise fantasmele ivite, uneori anapoda, în imaginaţia mea personală – adesea rebelă, colindând în voie şi aruncându-şi ancora acolo unde nici n-aş fi visat, în câte un abis pe deasupra căruia poate mi-au mai planat gândurile şi în alte rânduri, pe atunci anosmice faţă de miresmele înălţate din adâncul său, fie ele dulci sau amărui…
După toţi aceşti ani, m-am întors acolo unde a început povestea poveştilor mele şi am pus într-o doară o întrebare la care nu mă aşteptam să mi se răspundă afirmativ; aşa am aflat că e cu putinţă ca o parte dintre aceste cuvinte să fie adunate în amfora pe care o doream pentru ele: o carte tipărită pe clasica hârtie*. (Ştiu, volumele electronice au avantajele lor, dar pentru mine o carte rămâne un obiect care foşneşte când îi întorci paginile şi care se poate citi la lumina lumânării sau a focului de tabără, chiar dacă e pană de curent şi chiar dacă toate bateriile electrice şi-au dat duhul. :))
Am cam albit între timp, dar nu simt arsura niciunei păreri de rău fiindcă a trecut (şi din lenea şi din vina mea, şi din întâmplare) atât de multă vreme. Şi asta pentru simplul motiv că lucrurile s-au aranjat astfel încât această cărţulie să fie scoasă în lume (zice-se aici că la Bookfest) de Nemira, stăpâna minunatului arcuş numit Nautilus, sub a cărui alunecare am visat dintotdeauna că va suna cândva şi vioara slovelor mele!
deşi ştiam de la grişka, am aşteptat cu emoţie şi cu drag să ne spui despre cartea care nu mai poartă numele tău între coperţi, ca şi traducător ci acolo unde meriţi. dar nu văd numele lui grişka!
şi am păstrat special pentru această seară o întâmplare: am văzut într-o zi, la omw la benzinărie jocurile foamei şi, cât aşteptam ca soţul meu să plătească, te-am căutat între coperţi. când te-am găsit am strigat în gura mare: ” uite-o pe vero!” 😳
felicitări, draga mea. aşa mă bucur de parcă în clubul nostru s-ar fi născut un prunc de hârtie. abia aştept să am cartea, iar de ne va fi dat să ne întâlnim, te voi ruga să îmi scrii pe ea.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult pentru felicitări, dragă psi!
Numele lui Grişka apare în prefaţă, după cum explică el – aici.
Sper că vom reuşi şi să ne întâlnim 🙂
ApreciazăApreciază
aş putea să îţi promit că ne vom vedea, vero… îmi doresc şi eu tare mult să ne spumen cu vorbe, nu doar cu cuvinte doar atât: „bună dimineaţa”
ApreciazăApreciază
Să dea D-zeu să fim sănătoase, psi, şi de văzut ne vom vedea. La urma urmelor, lumea e mică! 🙂
ApreciazăApreciază
Felicitari Vero! pot numai sa imi imaginez cat esti de fericita acum si sper sa simti din nou aceeasi bucurie, odata cu alte carti pe care cu siguranta le vei scrie.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, simonikr!
Partea stranie e că nu sunt atât de fericită cum aş fi crezut…
ApreciazăApreciază
Cum e posibil?! Credeam ca esti prin nori acum 🙂
ApreciazăApreciază
1.Povestirile din volum sunt scrise, în marea lor majoritate, între 1992 şi 1998. La vremea lor, au fost premiate pe la concursuri şi concursuleţe şi publicate prin reviste şi revistuţe.
Îmi doream de mult să le strâng într-un volum – deşi recunosc că nu m-am agitat prea tare în acest sens. În schimb mă obişnuisem cu gândul că nu vor apărea niciodată într-o carte tipărită pe hârtie (am mai avut o şansă anul trecut şi i-am dat singură cu piciorul, pentru simplul motiv că sunt cu capul în nori – nu cum spui tu mai sus, ci în sens negativ), aşa că, ştiu eu, poate încă nu realizez cu adevărat că s-a întâmplat până la urmă 🙂
2. Publicarea e un prim pas – important, fireşte. Acum rămâne de văzut dacă volumul o să se vândă sau o să se aştearnă praful pe el prin rafturile librăriilor. Poate-o să fiu „prin nori” dac-o să aflu că are priză la public 🙂
3. Nici nu vreau să mă gândesc cât de în urmă am rămas cu traducerile (ieri mi-am pierdut toată ziua lăudându-mă peste tot cu volumul ăsta, în loc să-mi văd de treabă). Şi traiul nu mi-l câştig scriind, ci traducând ce-au scris alţii 😦
ApreciazăApreciază
E trist ca oamenii cu adevarat talentati nu pot trai din munca ce le face placere, dar pentru tine sper sa reusesti intr-o zi. Eu cred ca un volum scris e ca un copilas pe care l-ai crescut si care la un moment-dat pleaca in lume 🙂 O sa fie bine!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru încurajare 🙂
ApreciazăApreciază
Felicitari, Vero!!!…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Vanessa!
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte- Cugetari … « Cataratorii
Vero….felicitari si respect!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Scorpiuţo! Dar în locul respectului prefer întotdeauna prietenia! 🙂
ApreciazăApreciază
Este un mare respect din prietenie, sa stii! Te imbratisez cu drag.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: L-am prins pe dumnezeu fumând « Almanahe
Pingback: Duzina de cuvinte – pre-text muzical în a minor « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Duzina de cuvinte (1) Lumea mea e zbor de flutur « Însemnări asumate
iaca , vecino, te voi atinge aşa, cu ” atingerea care dăruieşte PUTEREA –, cu voce aspră, accentuând pluralul maiestăţii. Plec capul…”
Doar aşa puteam să te laud, cu cuvintele-ţi , ca nu mă poţi certa că folosesc cuvinte mari(hihi)…
ApreciazăApreciază
Iaca vecino, deja mă simt mai puternică! 🙂
Şi da, mi-ai făcut-o, nici gând să te pot certa! 😆
ApreciazăApreciază
Iaca şi vestea bună pe care o aşteptam! 🙂
Ne vedem la Bookfest.
ps.Nici mie nu-mi plac audio book, Scribd, etc. Prefer tipăritura.
ApreciazăApreciază
Să ne vedem cu bine! 🙂
ApreciazăApreciază
deja vă invidiez și-mi vine să trag o fugă la bookfest numai ca să dau nasul cu noi. 😀
ApreciazăApreciază
Ar fi frumos, dar ştiu că uneori e mai complicat decât pare… 😦
Tocmai mi-am luat un apărăţel de filmat, o să fac un filmuleţ (dacă nu l-oi uita acasă, că sunt în stare :()
ApreciazăApreciază
Nu foarte draga imi e mie fictiunea,dara pasiunii ma inclin cu dragpste profunda.As vrea ca fericirea sa fie asemeni unei flori pastrate.Astfel nu-si va pierde frumusetea niciodata.
Imi pare rau inca o data ca Bucurestiul imi e atat de departe,altfel ne-am fi intalnit intre parfum de carte. 🙂
ApreciazăApreciază
Şi mie îmi pare rău, dar, cum am mai spus azi, lumea e totuşi mică 🙂 Poate-o să ne-ntâlnim odată şi odată…
ApreciazăApreciază
Felicitări, Vero! Să fie într-un ceas bun! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Carmen! 🙂
ApreciazăApreciază
Felicitări sincere ! Ai făcut un pas important .
Și eu iubesc mai mult cărțile editate pe hârtie cu toate , că datorită vouă , aproape că nu mai citesc nimic.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Carmen!
ApreciazăApreciază
Pingback: DUZINA DE CUVINTE Educația altfel « Dictatura justitiei
Din nou felicitari, Vero!
Mi-a placut definitia cartii: „pentru mine o carte rămâne un obiect care foşneşte când îi întorci paginile şi care se poate citi la lumina lumânării sau a focului de tabără, chiar dacă e pană de curent şi chiar dacă toate bateriile electrice şi-au dat duhul”. Superb. Si pentru mine la fel 🙂
Happy Weekend in continuare!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
Weekend plăcut tuturor!
ApreciazăApreciază
Pingback: duzina de cuvinte – iti numar stelele @ Carmen Sima | Blog
Pingback: duzina de cuvinte – luna râdea
La cat mai multe vanzari si carti scrise/publicate 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Nemira – viitoare aparitii #19 « Assassin CG
Doamne ajută!
Felicitări Vero!
Frumoasă realizare.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Camely.
ApreciazăApreciază
Felicitari :))
Si uite asa, am dat peste cel cu „mustati lungi”, peste vedeta Griska 😛
Un papion si la lansare de carte cu el :))
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
Şi mă duc să comand papionul 😀
ApreciazăApreciază
Mult succes iti doresc !! :))
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Floarea de loldilal « Ioan Usca
„””Ştiu, volumele electronice au avantajele lor, dar pentru mine o carte rămâne un obiect care foşneşte când îi întorci paginile şi care se poate citi la lumina lumânării sau a focului de tabără, chiar dacă e pană de curent şi chiar dacă toate bateriile electrice şi-au dat duhul. „”” 100% de acord cu tine :)….
ApreciazăApreciază
Pingback: Ana Veronica Mircea « Tiberiuorasanu's Blog
felicitari pentru tine Vero! dar si pentru Grisca 🙂 ca na! s-a trudit si el saracul!
pai, nu e usor, cred, sa stai tolanit cand pe biblioteca, cand printre carti… ce mai, se vede si sus in antet cum munceste saracul 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! Şi adaug miaulţumirile lui Grişka! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: duzina de cuvinte – luna râdea | psi-words
Pingback: despre noi, cu drag | psi-words