Carne de tun

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

Mâna i se întinde maşinal. Gest de rutină, în tăcere. Împinge fereastra, o deschide larg. Răcoarea nopţii îi pişcă nările. Lumina galbenă strecurată prin abajur dă luciu beznei, o face de nepătruns – un dragon în stare să păstreze un soi de discreţie a zborului ar putea trece, planând, la nici doi metri de ochii ei incapabili să-l vadă. Doar o creangă golaşă, aproape atingând pervazul, iese din întuneric, surprinzând prin prezenţa sa vie, parcă iscoditoare. Şi din creanga aia, din răsuflarea văzduhului noptatic pătrunde în încăpere, făţiş, o fericire sfioasă, dar intensă, de sfârşit de boală… de sfârşit de luptă… de sfârşit de război.*

Al doilea război din viaţa ei. De primul nu-şi aduce prea bine aminte, era o copiliţă…** Dar undeva, într-un colţ de memorie, stăruie durerea mocnită din clipa în care a înţeles că fratele ei, cel mai mare dintre fraţii ei, n-o să se mai întoarcă…

A fost carne de tun, ca o mare parte din gloată, din prostimea din aproape toate clasele sociale trimisă să ucidă şi să fie ucisă de oameni cu care n-ar fi trebuit să aibă nimic de împărţit. Şi de fapt nici n-aveau nimic de împărţit, n-aveau cu adevărat de ce se duşmăni, ei, cei fără de control asupra propriului destin în vremuri de jale, expediaţi să piară ca să-şi poată smulge unii altora puterea alţii, indivizii epilaţi de scrupule ajunşi să se ocupe după bunul plac de administrarea unui petic mai mare sau mai mic de pământ, de planetă…

Carne de tun căreia familia nu i-a putut face nici măcar un surogat de înmormântare, căci nu se ştie unde putrezeşte…***

Dar, slavă Cerului, ceilalţi cinci fraţi ai săi, şi ei carne de tun recrutată pentru războiul al doilea, s-au întors cu bine… Aşa că noaptea, prima noapte în care s-au reîntâlnit sub acelaşi acoperiş, e perfectă – ar fi perfectă dacă perfecţiunea ar putea să existe în lumea omului, pe „globul cel de tină asupra cărui dânsul domneşte pe deplin”.

---

Tema jocului: O poveste**** cu titlul „Carne de tun” care să includă un pasaj descriptiv, din perspectiva unui personaj feminin.
Cuvintele (pentru cine dorește) sunt următoarele: dragon, fățiș, prostimea, control, epilați, surogat, mocnită, rutină, sociale, administrarea, discreție, perfectă.

---

---

* Până aici, textul e în mare parte plagiat, preluat din cartea pe care o traduc acum. În traducerea mea, încă neajunsă în formă finală, fragmentul sună ca mai jos:

Atunci a împins mica fereastră dintre rafturile cu cărţi. Răcoarea nopţii i-a pişcat nările. Lumina galbenă strecurată prin abajur făcea bezna de nepătruns, lucioasă. Doar creanga golaşă întinsă spre fereastră ieşea din întuneric, surprinzând prin prezenţa ei vie, iscoditoare. Şi din creanga aia, din acea răsuflare a văzduhului noptatic pornea o fericire, sfioasă dar intensă, de sfârşit de boală.

** Copiliţa de mai sus ar fi putut fi mătuşa mea (sora tatei). Cel mai mare dintre fraţii ei a murit în Primul Război Mondial. Ceilalţi cinci fraţi, printre care şi tata (mezinul), au scăpat cu bine din Al Doilea Război Mondial.

*** Mormântul a fost descoperit, din pură întâmplare, prin anii ’70.

**** Mai găsiţi aici încă o poveste, una care respectă într-o mai mică măsură condiţiile impuse .