„Universitatea Bicocca din Milano a anulat un curs despre Dostoevsky: să nu generăm controverse. Dirijorul rus Valery Gergiev a fost concediat de Filarmonica din Munchen pentru că n-a vrut să-l condamne public pe Putin. Adică, să declare că este Ucraina. Sunt doar două exemple.”
Citind cele de mai sus pe blogul lui Aldus, mi-am adus aminte de o postare de pe Facebook a sopranei Anna Netrebko. Traduc doar paragraful care cred că merită cea mai mare atenţie şi cu al cărui conţinut sunt întru totul de acord:
„Vreau totuşi să adaug ceva: nu e corect să obligi artiştii, sau orice alte celebrităţi, să-şi exprime public opinia şi să-şi acuze propria ţară. Asta trebuie să fie alegerea fiecăruia. Ca şi mulţi alţi colegi ai mei, nu sunt om politic. Nu sunt expertă în politică. Sunt artistă şi scopul meu este să unesc oamenii, mai presus de ceea ce îi separă în plan politic.”
VERONICISME 
Mnda, nu sunt corecte astfel de abordări pentru că deja se ajunge la alte lucruri. Mi se par discriminări, ca să nu zic rasism.
Numai bine îți doresc !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Numai bine îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi se conturează o idee în minte dar e prea serioasă ca s-o arunc aici aşa fără explicaţii, or asta mi-e cam peste mînă acum cînd am de furcă cu treburi mai… reale.
Pot spune doar că extrem de puţini oameni îşi pot menţine convingerile şi pot gîndi mai profund dincolo de manipularea inerentă din toate mediile. Altfel ar fi trebuit să fie de mult împuşcaţi şi Bush Jr. cu clica pentru ce-au făcut în Irak şi mulţi alţii de pe glob care au produs moarte şi suferinţă aparent nejustificate. Dărîmarea statuilor – la propriu şi la figurat – ar trebui fie să nu se întîmple deloc fie să se întîmple coordonat şi simultan în toate colţurile Pămîntului, după care ne-am putea mîndri cu „resetarea”: zero istorie, zero cultură, zero educaţie. Generaţia zero. Barat!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Din păcate, nu suntem prea departe de resetarea aia. Fiindcă sunt deja prea mulţi cu zero logică. Zero barat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O fi ceva din radiaţiile solare ori din apă care-i tîmpeşte pe oameni, altfel nu-mi explic cum de au uitat efectiv să gîndească raţional şi în primul rînd uman. Toţi urmează fără crîcnire ordine lătrate de nişte mafioţi criminali complet cretini care nu au alt scop în existenţa lor mîrşavă decît propria bunăstare, puterea absolută asupra planetei şi inerent a locuitorilor ei din orice specie. Toţi se lasă manipulaţi copilăreşte de către cîţiva plătiţi în acest scop, şi ajung să se încaiere între ei în toate mediile şi prin toate mijloacele la dispoziţie, cedînd instinctului animalic şi nu raţiunii. Toţi pretind să aibă exclusiv ei dreptate – şi mulţi au, dar numai din propriul punct de vedere – fără să le dea prin cap să facă un pas-doi în spate ca să observe imaginea de ansamblu şi să înţeleagă că dreptatea e numai una şi îi înglobează pe toţi.
Pare că a fost declanşată intenţionat şi la scară globală „legea junglei”, ca unul dintre cîteva teste aplicate speciei umane, teste ale căror rezultate vor decide… şi aici e chestiunea aia serioasă şi importantă de care spuneam prima dată: care e, de fapt, scopul tuturor frămîntărilor din perioada recentă şi cine sînt realii iniţiatori?
Ei bine, deşi nu am fost şi nu sînt o persoană credincioasă, religioasă, după urmărirea serialului documentar „Ancient Aliens” am ajuns să înţeleg că scrierile antice, traduse corect după cunoştinţele tehnologice (şi nu numai) ale prezentului, pot căpăta un cu totul alt înţeles – unul mult mai logic şi credibil decît interpretările forţate, greşite şi uneori puerile din trecut. Ca atare, o explicaţie posibilă şi chiar probabilă a stării de lucruri curente ar fi ceea ce s-a tot vehiculat prin diverse medii ca „a doua venire a lui Hristos”, „ziua judecăţii”, „apocalipsa” şi alte denumiri asemănătoare.
Poate că am luat-o razna şi bat cîmpii, poate am înţeles totul greşit sau cum am vrut eu să înţeleg, dar coroborînd puţinele amintiri din copilărie cu idei şi fraze repetate de maică-mea şi de mulţi alţii în real sau online, am ajuns la concluzia că populaţia umană de pe planeta asta e doar o „cultură de test” – aşa cum fac biologii cu diverse bacterii/viruşi/etc pentru studiu – şi a venit vremea ca „specialiştii” să verifice rezultatele după timpul convenit la început – timp care pentru noi pare enorm şi imposibil dar pentru ei e un mizilic. Şi poate că simpla frază „fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor” nu e un simplu îndemn la obedienţă sau altceva asemănător ci literalmente cei care trec o anume sumă de teste şi se încadrează în specific vor fi îmbarcaţi pe nave stelare cu o destinaţie necunoscută nouă, în timp ce restul vom fi eliminaţi drept necorespunzători.
E o posibilitate, sau o aiureală. Nu ştiu şi probabil nu va afla nimeni decît atunci cînd va fi prea tîrziu. Pentru mine oricum nu contează, nu-mi mai pasă cu adevărat de nimic, în afară poate de amărîţii ăştia de copii care depind de mine (şi eu de alţii) şi care iată mai dispar unul cîte unul. Goldy a dispărut de ieri de la 11 dimineaţa; am urmărit înregistrările de supraveghere şi atunci a fost ultima oară cînd a apărut, uşor chircit de spate, ceea ce ar putea indica probleme cu stomacul sau altceva. Sper să nu fi fost răpit pentru disecţie. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiu cum e cu „amărâţii de copii”. 😦
La ţară erau 11 când a trecut soacră-mea în grija noastră. Am plecat de-acolo luând-o cu noi doar pe Chiţurina (doar pe ea a acceptat-o Grişka şi oricum nu puteam ţine mai mulţi la etajul 5, într-un apartament de 2 camere). Ce s-a întâmplat cu ceilalţi am scris aici: https://anaveronica.wordpress.com/2018/01/20/si-din-cati-au-fost-aseara-am-ramas-numai-noi-trei/.
Iar acum pot să adaug că habar n-am ce s-a ales de cei adoptaţi, dacă mai tăiesc sau nu, dar cei trei rămaşi în casa de baştină nu mai sunt. Motanii au fost ucişi de câinii lăsaţi liberi de un vecin, iar pisica (sterilizată de noi) a dispărut. 😦
Oricât ar părea de… fantezist, la „cultura de test” m-am gândit şi eu, ca la unica explicaţie plauzibilă pentru toată mascarada cu virusul şi cu vaccinul.
Dar şi eu nu-mi fac griji decât pentru cele două pisici din dotare, care, nevind învăţate cu lumea din afara apartamentului, depind de noi mai mult decât „copiii” tăi de tine. Şi n-aş fi crezut c-o s-ajung vreodată să mă bucur că sunt deja bătrână şi n-am copii. Am avut timp să mă bucur de viaţă şi, dacă fac abstracţie de pisici, pot spune cu inima împăcată „după mine potopul”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, îmi aduc aminte vag despre copiii lăsaţi de voi la ţară, cred că am mai discutat la vremea respectivă sau după un timp. Uneori simt că înnebunesc cînd un potop de gînduri mi se învălmăşesc în minte ducînd la o concluzie complet diferită de „povestea” oficială pe o temă sau alta. Ni se tot bagă în cap că nu mai e loc pe pămînt pentru oameni şi animale deopotrivă, în timp ce unii nemernici – precum Gates – achiziţionează terenuri imense ce rămîn nefolosite. Ni se tot bagă în cap că nu mai e de mîncare să ne hrănească pe toţi – oameni şi animale deopotrivă – în timp ce marea majoritate a restaurantelor şi localurilor cu profil culinar, în special din „civilizata” americă, prin politicile lor interne dictate de legi cretine aruncă la gunoi, deşi perfect comestibile, cantităţi uriaşe de hrană zilnic.
Şi noi şi animalele ce depind de noi suferim din diverse lipsuri, cel mai ades de foame dar şi de spaţiu, şi vina e tot a noastră şi tot pe noi – oameni şi animale deopotrivă – ne sterilizează sau ne ucid de-a dreptul în numele „umanităţii” şi al dreptului la viaţă. Probabil că toate astea fac parte din seria de teste, la diferite niveluri.
Eu tot mai sper, undeva în străfundul inimii, ca Goldy să fi plecat după fete şi să se întoarcă peste o zi-două-trei, dar speranţa e atît de firavă încît mă feresc cît pot să mă agăţ de ea. De Ursache şi Zorro dispăruţi deja de un an de zile nu mai am speranţe, iar de ceilalţi dispăruţi de şi mai mult timp nici atît. Adelin… nu ştiu, a mai trecut pe aici cîteva zile, mai demult cînd a fost vremea foarte rece; acum nu l-am mai văzut. Sandy a trecut ceva mai des,chiar zilele trecute, dar a uitat de casă.
Eu mă vait dar unii absolut nevinovaţi nu mai au case, nu mai au familii, nu mai au nici un mijloc de subzistenţă, iar alţii din altă parte ucid şi distrug fără să aibă habar de ce o fac. Un haos total. Un alt test. Aşa cum spunea Suzana, cel mai probabil urmează foamea care deja e pregătită în multe puncte strategice. După aceea… cine ştie, poate direct o invazie a unei specii non-pămîntene. Sau poate or să decidă mai înainte că întreg experimentul e un eşec şi distrug tot lotul – oameni şi animale deopotrivă. Poate şi „vasul de cultură” – Pămîntul însuşi. Că nebuni n-or fi numai pe Pămînt, pînă la urmă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Distrugerea „vasului de cultură” se practică de indivizi mânaţi de curiozitate ştiinţifică, pusă în slujba propriei specii. Numai că din asta ar avea probabil de câştigat o altă specie, nu a noastră. 😦
Ghinion, vorba unuia de-al nostru. Sau n-o fi de-al nostru? 😛
ApreciazăApreciază
Păi foarte posibil să fie numai cîştigul altei specii, că n-am mai văzut pînă acum asemenea sluj tras la indigo pe toată suprafaţa planetei şi totuşi omenirea în grosul ei să piardă. 😦
De-al nostru a fost vreodată vreunul, de fapt…? Adică de-al poporului, de partea noastră, că de naţie dracu’ să-i ştie şi să-i pieptene, aia nu prea contează atîta vreme cît ţin cu patria – fie ea nativă sau adoptivă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că de-al nostru, în sensul de care zici, n-a fost niciunul. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma intreb ce mai e corect pe aici sau aiurea. Pot observa o ‘armonizare’ a idioteniilor.
Planul se deruleaza implacabil. A fost ‘virusiada’, transformata in ‘razboiada’ si probabil va urma ‘foamiada’. Dirijorii din umbra muta piesele pe tabla. Probabil se doreste o planeta cu putini oameni si multi ciborgi. Dar pe cuvant daca inteleg de ce le trebuie asa ceva? Doar daca au descoperit elixirul tineretii si vor trai mult si bine. Tie iti place SF-ul si mie. Eu zic ca mai este un ingredient necunoscut nou. Ceea ce ar fi si tare de tot…
Oricum e bezna mintii sa rezolvi problemele cu statui daramate si artisti dati deoparte. Parerea mea este ca e un plan si din el fac parte si tentativele de a ne rascheta circumvolutiunile. Ca din punctul lor de vedere a gandi dauneaza grav sanatatii lor!
Seara buna, draga Vero. Sa ne pastram calmul si sa ne iubim creierasul nostru, sa-l pastram in parametri cat de cat! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, se pare că nimic nu mai e corect. Din păcate.
Şi ai dreptate, trebuie să ne păstrăm mintea limpede. E tot ce putem face.
Noapte bună, dragă Suzana! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din aceeași categorie, nu înțeleg neam de ce sportivilor din Rusia, Bielarus și Ucraina li s-a interzis accesul în competiții sportive, că doar nu au dat o fugă între două etape să arunce vreo bombă sau ceva!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Lucrurile stau cam aşa cum spune mai sus Suzana.
Mi-e pur şi simplu greaţă de ceea ce se întâmplă. E mai rău decât înainte de ’89. 😦
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da, Suzana are mare dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
iar la zagreb l-au scos pe ceaikovski din concert. 😦 așteptăm cu interes majorările de prețuri, foamea și… gata, ne ducem toți pe lumea cealaltă?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu putem şti dacă acuzaţia adusă de Rusia Ucrainei (asta de aici) e adevărată. Dar, dacă este, ar explica de ce guvernaţii noştri vor să ne aprovizioneze cu iod. Că la atac cu bombe nucleare totuşi nu cred c-o să se-ajungă.
Oricum, eu una refuz să-mi fac griji pentru ceea ce NU pot schimba. Îmi văd de viaţa mea ca şi până acum şi… vorba lui Eminescu: „De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi, / Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.”
ApreciazăApreciat de 2 persoane
exact, vero. câtă vreme aflăm doar ”adevărul” uneia dintre părți… nu știm de fapt nimic. văzusem ieri și povestea despre laboratorul american din ucraina și-ar mai fi destule fragmente scăpate așa…
eu zic altfel: nu am de gând să stau și să aștept să devin pământ de flori, oricum voi fi asta cândva, barem până atunci trăiesc, înfloresc. uneori în cărți. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta ziceam şi eu, psi – că-mi văd de viaţă, ca şi până acum.
Apropo, nu pricep de ce s-a anulat lansarea cărţii tale, că la restricţii tocmai s-a renunţat, la noi, slavă Domnului, nu e război, o lansare de carte nu ia pâinea de la gura refugiaţilor…
Eu cartea încă n-am comandat-o de pe site-ul editurii, că, dacă se poate, o vreau cu autograf. 🙂
ApreciazăApreciază
Cred că mai degrabă o să ne ducem pe cîte una dintre lumile celelalte. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„În orice om o lume îşi face încercarea…”
Asta mi-a venit în minte când ţi-am citit comentariul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mi-e cunoscut citatul dar sună frumos. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E din Eminescu (Împărat şi proletar). L-am pus ca să zic şi eu ceva – că n-am priceput ce-ai vrut tu să zici. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haha, se vede ce bine îmi cunosc opera poetului naţional! 😆
Mai sus era un fel de joc de cuvinte la „lumea cealaltă” după cum a zis psi. Cine spune că există o singură „altă” lume şi nu mai multe? 😉 (măcar de-ar fi şi una cu adevărat bună printre ele)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu pentru bac am învăţat doar versuri. Că voiam să pot insera citate, în rest mă bazam pe papagalul din dotare. Şi ăsta din urmă m-a salvat, că la oral mi-a picat oarece despre opera lui Sadoveanu! 😆
Dar o oarecare parte din versuri mi-a rămas în tărtăcuţă. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce fericire să ai şi recipientul şi conţinutul în bună stare! La mine s-a acrit tărîţa, e numai bună de borş şi de nimic altceva. 🙂 Bac? Cînd o fi fost asta, în ce viaţă…? Pff!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi mie mi se pare c-a fost în altă viaţă. 🙂
De-atunci, cel mai bine mi-aduc aminte ce ciudă mi-a fost când am tras biletul ăla pe care scria Sadoveanu! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E bine şi aşa. Eu nu-mi aduc aminte ni-mic. Ab-so-lut ni-mic. 😦 Decît că eram la Cîmpina, la liceu de petrol. Ai idee cît e de frustrant să cauţi în memorie, să strigi după o amintire şi să nu auzi decît ecoul făcînd mişto de tine…? 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am idee. Şi eu am uitat o serie de lucruri.
Ca să nu mai zic şi că, de exemplu azi, când să plecăm după televizor, mi-am căutat cu disperare fularul pe care mi-l pusesem deja la gât. 😀
Şi am păţit, nu doar o dată, şi treaba cu căutatul ochelarilor care sunt pe nas sau atârnaţi de gât.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Barem ştiai ce cauţi. Cînd uiţi ce vrei să cauţi sau de ce, atunci e cel mai grav.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi se mai întâmplă şi să mă duc în bucătărie sau în celalaltă cameră şi, când ajung acolo, să mă-ntreb ce voiam să iau din locul ăla. Încă nu s-a întâmplat să nu-mi amintesc, dar există un răstimp de derută.
Nu prea mai ţine nici mersul la cumpărături fără listă – dacă vreau să iau tot ce mi-am propus,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hehe, asta-i veche la mine. Am ajuns să mă ridic de pe scaun cu intenţia să merg undeva şi uit de ce m-am ridicat, nicidecum să ajung pînă unde voiam. Şi gîndeşte-te că am aproape zece ani mai puţin. N-ar trebui să se întîmple asta, dar se întîmplă de foarte mult timp. E clar că e o problemă mare la mine, dar avînd în vedere antecedentele maică-mii nu-i deloc de mirare.
La cumpărături n-am probleme, acolo e totul simplu: n-am bani, nu ies la cumpărături, deci n-am ce să uit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi mie mi se întâmplă de ceva vreme. Nu ştiu dacă sunt chiar 10 ani, dar cam pe-acolo.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avînd în vedere situaţia globală poate chiar o fi mai bine aşa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană