Continuarea poveştii poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi”

Fiindcă de obicei termin ce-am început (cu excepţia unui snop de poveşti 😛 ), trec în revistă şi celelalte 8 texte din volumul „Între lumi”*.

1 – „Lovitură de palat” e un text scris la comandă, pentru o antologie intitulată Alte Românii, plănuită prin 1995 de Voicu Bugariu. Ideea unei Românii matriarhale îi aparţine, ca şi aceea de a-mi propune mie să scriu aşa ceva. Ca să fiu sinceră, nu ştiu sigur dacă antologia respectivă a apărut sau nu, dar cu siguranţă n-a cuprins şi povestirea mea – de pe urma căreia m-am ales însă cu calificativul (total rupt de realitate 😛 ) de „feministă înfocată” , strecurat într-o pagină a Antologiei science-fiction Nemira ’96.

2 – „Asklepios” e o povestioară scrisă în timpul unui concediu petrecut la Lacul Sărat. E inspirată de ceea ce vedeam pe fereastră. 🙂 (Clic pe poze pentru mărire.)

 

3 – „Mutare disciplinară” e tot un textuleţ început în dorul lelii, dar am strecurat în el unul dintre avatarurile vrăjitoarei pe care am plimbat-o prin mai multe poveşti, sub mai multe chipuri şi sub mai multe nume: Eash aici, Alonda în”Râpa Amăgirilor”**, Shayar în „Rayadatis”**,  Sheadag în „Oyoja Onuk”***.

4 – Am scris „Cazul Jurgen Gott” după ce am auzit o ştire despre existenţa unei anomalii genetice: un şarpe cu două capete, care se băteau între ele pentru hrana destinată aceluiaşi stomac. Şi mă tentează întotdeauna să-mi imaginez ce-ar face oamenii puşi în locul unor animale aflate în situaţii mai mult sau mai puţin ieşite din comun. 🙂

5 – De „Vise împlinite” m-am apucat tot fără să ştiu unde vreau să ajung, pornind de la o frază aruncată în treacăt de regretatul Ştefan Ghidoveanu; „Extraterestrul ridică o labă şi cu cealaltă zise:… „.

6 – „Fără doar şi poate” e un text scris oarecum în joacă şi postat pe site-ul numit AtelierKult – un soi de cenaclu online prin care bântuiam în prima jumătate a primului deceniu din secolul curent.

7 – Nu mai ştiu cum mi-a venit ideea să scriu „Scuipând în iarbă„, dar, după ce a apărut în revista online Nautilus, mi-am propus să continui, să scriu un roman despre puştiul plecat în lume cu fosta ţiitoare a unui vraci. Şi bineînţeles că nu l-am scris. Poate că nici n-o să-l scriu… Sau poate că totuşi o s-o fac… Cine poate şti? 😛 😀

8 – „Coşmar” e expresia uneia dintre fobiile mele: nu pun mâna direct pe cozile ude ale florilor din vaze. Pentru mine, nu sunt altceva decât cadavre. Aşa că nu-mi place să primesc flori. Nu le refuz, ştiu că sunt oferite cu cele mai bune intenţii, dar cel/cea care mi le dă îmi bagă, la propriu, mortu-n casă. Numai jumătăţii mele conjugale i-am spus, de la începutul relaţiei noastre: „Mie să nu-mi cumperi niciodată flori.” Însă asta nu mă impiedică să cumpăr eu flori pentru alţii – sunt ambalate, o pot face fără să le-ating. Aici nu aplic principiul „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Fiindcă ştiu că altora le place.

---

* Puteţi cumpăra cartea atât de pe site-ul editurii cât şi de pe librarie.net.

** Povestire din volumul „Floarea de loldilal„.

*** Povestire din volumul „Întoarcerea Vrăjitorului„, care urmează să apară tot la Pavcon.