Urzeală de gânduri

din Wikipedia

A fost odată un OM. Şi ALTUL. Au fost şi nu mai sunt. Requiescat in pace.  Şi condoleanţe celor cărora le-au rămas înscrişi în suflet cu majuscule.

Cât despre celălalt RIP (Routing Information Protocol)… poate că există o legătură, adică un protocol al traficului, de ce să n-o recunoaştem, consistent, între două lumi – dacă există cea de a doua, cealaltă. (Fericiţi, după părerea mea, cei care au nestrămutata convingere că există.)

Oricum, poza asta, preluată din Jocul Cuvintelor cu numărul 175 (din sezonul al II-lea) mă duce cu gândul la o poartă, la o trecere într-o stranie atmosferă rece, de dincolo de nori, de dincolo de noi, de dincolo de timp, la o transformare. Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.

Iar transformarea asta mi-aduce aminte de un citat dintr-o carte (Destinul Bufonului, de Robin Hobb), şi o să-l redau aici, fiindcă tot a fost ieri, pe blogul Zinei, ziua citatelor:

„Atunci când mănânci carne, mănânci totodată viaţă.” Şi când mănânci iarbă mănânci viaţă… Oare ce mănâncă trandafirul transplantat din grădina socrului meu pe mormântul lui? N-am ştiut dacă o să se prindă, dacă va îmboboci, dar i-am fotografiat de curând prima floare şi, acolo, în cimitir, i-am urat, în gând, „la mulţi ani„.

Mai presus de orice poveşti, speculaţii şi idei mai mult sau mai puţin bizare, realitatea lanţului trofic spune că viaţa se hrăneşte cu moarte. Moartea căprioarei e şansa lupului de a-şi prelungi viaţa. Pisica trăieşte fiindcă mor şoarecii, fapt care, în plus, păstrează echilibrul ecologic. Grişka şi-a găsit de timpuriu refugiu în apartamentul nostru, dar, fiindcă l-am plimbat pe la ţară, tot a prins, la viaţa lui, doi şoareci. Oare câţi ar fi lichidat dacă şi-ar fi trăit cei doisprezece ani (poate chiar bătuţi acum* pe muchie) în libertate?

Tandrele noastre pisici, care ne încântă cu căldura trupului şi a torsului lor când ni se cuibăresc în braţe, sunt prădători feroce. Prădători abili. Scorpiuţa, mama Chiţurinei, le-a adus astă vară puilor o rândunică. Şi tot astă vară, la ţară, micuţa Chiţurina, dulcea minune, ghindoaca haitei de mâţe, a vânat lăcuste. Vânatul, fie el şi un biet păianjen oploşit într-un cotlon, e cea mai gustoasă gustărică. Aşa a decretat nemilostiva lege-a firii (care nu contrazice legea conservării materiei şi a energiei. 😛 )

Şi de ce să vânezi, când poţi să creşti animale? După friptura de ied, te lingi pe degete.

„Mânânc şi plâng. Mănânc.„

Dar Chiţurina e mofturoasă. Nu se mai atinge de ficat, delicatesa preferată a lui Grişka, se uită cu dispreţ la acum o jumătate de an îndrăgitul ei parizer… E slăbuţă, dar lunguţă… Aproape cât Grişka.

Iar Grişka e din de în ce mai doritor de somn şi mai puţin doritor de joacă. Cei 12 ani ai lui echivalează cu 64 de ani omeneşti. L-am luat când era copilaş, şi acum e mai bătrân ca mine…

E dureros să vezi cât de repede îmbătrâneşte o pisică… Îi privesc cu tristeţe pozele de flăcăiandru jucăuş (cu o tristeţe pe care nu o simt când văd părul meu cărunt, de proaspătă pensionară – am primit ieri decizia) şi înţeleg, poate pentru prima oară cu adevărat, ce înseamnă „sic transit gloria mundi”. Şi „nemilostiva lege-a firii”.

Nu, nu m-am gândit la asta când a murit bunica, când a murit tata, când a murit mama, când mi-au murit cele două mătuşi care mi-au fost tot ca nişte mame… Pentru că pe ei nu i-am văzut înflorind şi ofilindu-se „pe repede înainte”, cum se întâmplă cu o pisică…

E tot un citat dintr-un roman (SF, nu fantasy, precum celălalt), Silozul. Începuturile (Hugh Howey). Îmi vin mai degrabă în minte idei din cărţile pe care le traduc decât din alea pe care doar le citesc.

Iar acum, în loc să traduc (sunt iar în urmă faţă de planificare, ca de obicei în ultimii ani), mi-am înşirat aici, în ceas de noapte atât de târzie încât e aproape dimineaţă, urzeala dezlânată a gândurilor.

---

* – L-am adoptat pe bietul motănel abandonat pe 15 iulie. Am presupus că are 2 luni.  Că ziua lui de naştere e 15 mai. (Ziua de naştere a Chiţurinei e, cu siguranţă, în a doua jumătate a lunii mai – cred că pe undeva, în jurul datei de 20.)