Eppur si muove

Publicat pe Duminică, 25 martie, 2018 de Vero

Nu ştiu cum e corect, „eppur si muove“ sau „e pur si muove“, da’ ştiu că se mişcă. Se mişcă mecanismul cu bucluc.

Sper că-n episodul următor o să vă prezint pendula în mişcare – cu sonorul aferent.

Între timp o puteţi urmări pe Ziţa/Chiţa/Chiţurina (zisă şi Pufoşoaica) în mişcare – pe cărţi şi către carcasa pendulei.

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în de-ale mele și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Eppur si muove

  1. A thorn in your side zice:
    Duminică, 25 martie, 2018 la 6:09 PM

    Ptiu, bat-o norocu’ de puşlama, deja şi-a adjudecat teritoriul de pe raftul cu cărţi. Ai văzut cum îşi ascuţea ghearele pe coperţile lor. 🙂

    Pendula aia mi-e teamă că n-o să reziste prea mult, sîrma de cupru e mult prea flexibilă oricît ar fi de groasă şi după o sumă de bătăi o să se îndoaie suficient de mult încît şurubul să nu mai atingă „gongul”. Ar fi trebuit folosită sîrmă oţeloasă cu o prindere mecanică solidă, în loc de cositorire. Ştiu că aşa a fost mult mai simplu, dar nu va rezista mult. 😉
    Oricum, sînt de apreciat efortul şi ambiţia meşterului. Poate versiunea următoare de reparaţie va fi ceva mai durabilă. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Vero zice:
      Duminică, 25 martie, 2018 la 7:21 PM

      Şurubul nu atinge gongul. Gongul e atins de piesa aia (originală) care se mişcă deasupra. Şurubul prins cu sârmă e pe post de contragreutate pentru chestia care declanşează obiectul care pocneşte gongul. Declanşatorul acţionează ca un soi de trăgaci, trebuie să se retragă rapid, dar nici prea rapid. Dacă se retrage prea repede, gogul nu apucă să bată. Dacă se retrage prea încet, gongul bate de câte ori vrea muşchii lui.
      În fine, cam aşa ceva. E greu să-ţi dai seama din filmuleţul meu care-s chichiţele mecanismului, şi nici eu nu l-am studiat ca să pot explica exact ce şi cum.
      Cert este că meşterul a ajuns la concluzia că trebuie să înlocuiască şurubul (care dă din când în când rateuri) cu un amortizor hidraulic, pe care-o să-l facă dintr-o seringă.
      Revin cu un filmuleţ cu pendula, când va funcţiona.

      Aia mică e o zgâtie de mâţă. Una isteaţă. A învăţat să se joace cu biluţe de poleială, ca un căţel. I le arunci şi ea le ia în bot şi ţi le aduce înapoi, să i le arunci din nou. (Am mai văzut, prin filmuleţe de pe facebook, şi alte pisici care fac aşa ceva.) Cu Grişka, când era mai tinerel, jucam volei. Se sălta în două lăbuţe şi pocnea biluţa ca s-o trimită la mine.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
      • A thorn in your side zice:
        Duminică, 25 martie, 2018 la 7:38 PM

        Aha, am înţeles, e un declanşator/opritor. Nu ştiu dacă e nevoie de complicaţii, alegerea greutăţii optime ar trebui să fie de ajuns.

        Lily s-a pllcitisit extrem de repede şi de mingea ţepoasă de cauciuc, şi de şoricelul de plastic (pe care la un moment dat l-am agăţat în cireş şi l-a furat unul din ţigănuşii cu capacul de canal). N-au avut succes nici „şoriceii” din polistiren cu care Copilu’ se juca în neştire. Cred că Lily e prea serioasă. Poate şi eu, de o vreme.
        Mi-ar fi plăcut să-l văd pe tinerelul Grişka jucînd volei. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
        • Vero zice:
          Duminică, 25 martie, 2018 la 8:08 PM

          Iniţial n-a avut contragreutate; piesa pe care-am aruncat-o eu era cheia funcţionării unui declanşator cu amortizare mecanică. Şi s-ar putea să se fi pierdut şi un arc. Iar bărbatului meu tocmai i-a picat fisa că, de fapt, nu contează ce greutate pune – distanţa fiind atât de mică, frecarea cu aerul e neglijabilă şi toate obiectele cad cu aceeaşi viteză, ca-n vid.
          În fine, una peste alta, el e foarte încântat de jucăria asta. 😀
          Iar mie-mi place grozav s-aud gongul – e un sunet din copilăria mea. 🙂

          Îmi pare rău că nu l-am filmat pe Grişka voleibalistul. Acum e un puturos grăsun. Dar aia mică reuşeşte totuşi să-l stârnească la alergat. 🙂 Poate reuşesc s-o filmez când îi sare în cap. Am surprins un pic de fugăreală în primul filmuleţ de aici: http://grishuna.blogspot.ro/2018/03/secunde-de-ratacire-jocul-cuvintelor-167.html

          Nici pe Ziţa n-o prea interesează diverse jucării, Biluţele de poleială sunt febleţea ei. Aveam, de la Grişka, o scrumieră (mare) plină. Acum nu se ştie pe unde au intrat, în marea lor majoritate. O să le găsim când vom face curăţenie generală. Şi Grişka le vâra pe sub fotolii şi pe sub canapea. Dar, în tinereţea lui, ciocolata cu care mă îndop eu era învelită în poleială; acum nu mai e.

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
          • A thorn in your side zice:
            Duminică, 25 martie, 2018 la 8:46 PM

            Ştii, discuţia asta mă face să mă gîndesc ce minte au avut cei de atunci care au inventat asemenea mecanisme mecanice, care cred că azi ar fi o enigmă pentru mulţi contemporani. E păcat să se piardă asemenea bijuterii ale minţii omeneşti, toate porcăriile virtuale indiferent cît ar părea ele de sofisticate nu pot înlocui un obiect real, complex.
            Sper ca pînă la urmă să se găseacă soluţia optimă pentru mecanismul buclucaş. 🙂

            Cu toată părerea de rău, pe mine nu mă mai vezi în veci pe site-urile lu’ guglă care-şi antrenează prostia inteligenţa artificială punînd fraierii să descifreze imagini îmbucăţite.

            Eu nu-s nici cu ciocolata nici cu ţigările sau alteva ce ar putea procura poleială, poate de-aia n-are Lily cu ce se juca. 🙂 Cred c-so să fie sărbătoare naţională în ţara pisicească atunci cînd oţi face curat pe sub canapele. 😀

            Apreciat de 1 persoană

            Răspunde
  2. Suzana Miu zice:
    Duminică, 25 martie, 2018 la 7:57 PM

    Chiar azi am vazut la Lidl ceva simpatic pentru pufoase, un fel de casuta cu multe acesorii pentru unghiutele lor! Mi-au placut filmuletele muuult!
    Seara frumasa, draga Vero! Si o saptamana pe placul tau! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Renata Carageani zice:
    Marți, 27 martie, 2018 la 6:27 AM

    Chițurina știe ce înseamnă să pui laba/gheara pe o carte!
    Cunosc un țăran care doar dă cu ele de pământ.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Vero zice:
      Marți, 27 martie, 2018 la 11:00 AM

      Grişka nici măcar nu dă cu ele de pământ, se mulţumeşte să doarmă la adăpostul zidului de cărţi de pe ultimul raft al bibliotecii. Dar în copilărie a ros cotorul DEX-ul şi probabil că, după părerea lui, a dobândit astfel ştiinţă de carte arhisuficientă pentru o întreagă viaţă de motan. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  4. Pingback: Pendula în acţiune | VERONICISME

  5. papagigli zice:
    Joi, 29 martie, 2018 la 9:14 PM

    Daca inca mai misca, care va sa zica e viu si asta-i de bine. 😉

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.