Mesaj pentru tinerii pensionari (ingineri, ceasornicari, lăcătuşi şi alţi iubitori ai mecanicii fine), via Jocul Cuvintelor 169
© jumătatea mea conjugală
Dacă vreţi să scăpaţi de plictiseală :
faceţi rost de o pendulă veche, cu o piesă lipsă (de exemplu aia care îi dă voce de gong pendulei, ruptă în două şi picată din mecanism);
- puneţi piesa cu bucluc la păstrare, în siguranţă, într-o scrumieră oploşită pe un raft cu cărţi, astfel încât s-o vadă nevasta (într-unul dintre rarele momente când e atinsă de mania curăţeniei) şi s-o arunce, omiţând pentru prima oară în viaţa ei să vă întrebe, cu suavă blândeţe, dar clar şi răspicat, arătându-vă orice răhăţel găsit pe teritoriul comun: „Chestia asta îţi trebuie la ceva?”;
- după o bună bucată de vreme, străduiţi-vă să deduceţi cum arăta piesa şi cum angrena cu suratele sale; nu vă lăsaţi până nu-i daţi de capăt, lucrând pe genunchi/pe masa din bucătărie, cu ce aveţi în dotare;
- când nu mai trebuie decât să puneţi mecanismul la locul lui (sub cadranul deocamdată atemporal), scăpaţi-l pe jos;
- adunaţi piesele de sub masa din bucătărie, plus toată inteligenţa personală disponibilă, şi daţi-vă silinţa să le puneţi cap la cap astfel încât ansamblul să se lepede de tăcere, recăpătându-şi ticăitul.
- la pasul (4) sar din dulcele lor somn diurn pisicile colocatare – blănoasele alea cu apucături de copil obraznic care se fugăresc minute în şir, la puţin le pasă lor ce oră a nopţii, pe traiectorii ce trec negreşit prin patul colegilor bipezi de apartament.
Mda… ce începe cu P şi se termină în ULA? Evident, … PENDULA. 😀
Uite de-aia am rămas eu singur, ca să nu-mi arunce nimeni chiţibuşurile lăsate prin scrumiere, cutiuţe, pe margini de mese ori pervazuri. 🙂 Da’ zău că de pendulă mă doare drept în… cot. Că n-am. 😀
ApreciazăApreciază
Singurătatea are avantaje şi dezavantaje. După părerea mea, dezavantajele sunt mai multe.
De pendulă ne doare şi pe noi tot acolo – în sensul că n-are decât valoare sentimentală, pe care nu şi-o pierde dacă nu funcţionează.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi da, trebuia să-mi reaminteşti de dezavantaje. 🙂 Eh, asta e acuma. Las’ c-o am pe Lily, nu-s chiar singur cuc; barem ea nu dă iama (prea des) prin „jucăriile” mele. 🙂
Şi eu am lucruri păstrate pentru valoarea sentimentală, însă de obicei prefer să le ştiu funcţionale, dacă e posibil. Mă rog, funcţionale cel puţin la vremea cînd au intrat în „patrimoniul istoric”. Aşa, pentru liniştea minţii mele perfecţioniste – fi-mi-ar mintea de rîs! 😆 De multe ori revin după ani de zile la obiecte vechi pe care le ştiu „puţin defecte” sau incomplete şi încerc să le repar sau să le completez. Toată viaţa numai asta am făcut: am reparat. Cred că nu mai ştiu a face altceva…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dac-o ai pe Lily nu eşti singur. Nicidecum.
Şi pendula noastră va fi din nou funcţională. E aproape gata.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa este, pot să spun că prefer compania lui Lily multor umanoizi pe care i-am cunoscut (de voie sau de nevoie) de-a lungul vieţii. 😉
Hehe, se poate ca meşterul tău consort şi cu mine să suferim de aceeaşi „boală”: să fie funcţionale, dom’le, dacă se poate! 😀 Şi asta nu e deloc un lucru rău, cred că reparaţia e şi ea un fel de mini-act de creaţie, ceea ce denotă un spirit deosebit. 😉 Mult succes, accept filmuleţul în care să aud pendula ticăind şi bingănind. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Meşterul zice că i-a dat de cap Când i se pune pata pe o chestie de-asta, nu se lasă până n-o rezolvă. 🙂
După ce-o să pună totul la loc o să filmez pendula – dac-o să meargă. 🙂 Am filmat deja mecanismul ticăind pe masa din bucătărie, dar acum mi-e lene să-l pun aici.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai vrut să spui c-o s-o filmezi mergînd, nu dac-o să meargă. Atîta încredere ai în meşter? Vai, vai, vai… 😛 😆
Las’ că io aştept blînd, nu stau cu picioarele-n apă. Treaba să fie bună. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://anaveronica.wordpress.com/2018/03/25/eppur-si-muove-2/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ERATA: aştept, nu accept (filmuleţul). Iaca ce chior am ajuns. 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Eppur si muove | VERONICISME
Bwahahhaahaha! E ca un monument ridicat relatiilor conjugale 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciază
Nu am mai ras asa de aproape doua luni 😛
Multumesc ,Vero , mangaieri purtatoarelor de blanita din casa 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu plăcere! 😛
Le mângâi, şi transmit mângâieri pentru blănoşii tăi! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană