Adăpostul continuă să existe, pisicile şi câinii au în continuare nevoie de ajutor. (Am actualizat conturile.)
Motto:
„Om bun, deschide-ne poarta,
Dă-ne o coajă şi nu ne goni,
Şi-n schimb îţi vom alunga tristeţea…”
— Dan Andrei Aldea – Om bun
„A bone to the dog is not charity. Charity is the bone shared with the dog, when you are just as hungry as the dog.”
— Jack London
Li-s ochii trişti, li-s paşii trişti, când pribegesc, încet, sfrijiţi,
Lihniţi de foame, rebegiţi, dar şi de… dragoste lihniţi.
Şi totuşi unii îi iubesc, şi totuşi poarta le-o deschid,
Şi rând pe rând îi tot primesc, ca să nu le mai fie frig.
Dar iarna-i grea, şi lemnele nu cresc ca iarba-n bătătură,
Şi-o gură-n plus e-o gură-n plus, chiar de nu vrea numai friptură.
— Eu sunt sărac, precum vă par; dar am iubire,-un infinit!
Aşa am strâns şaizeci şi cinci, netulburat i-am găzduit.
Nu, nu, nu sunt copil naiv, şi nici n-am arcă, nici vapor,
Vezi articolul original 271 de cuvinte mai mult
VERONICISME 
Şai’şcinci (la vremea respectivă)?! Eu abia fac faţă la Lily şi amanţii ei pe care a început să mi-i aducă acasă. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ţi-am spus că pisicile îşi primesc amanţii numai acasă! Nu le place dragostea prin străini. 🙂
Dar amanţii vin şi pleacă. Copiii lor vor trebui găzduiţi permanent. Sau cazaţi în bune condiţii altundeva. Şi copiii fac repede alţi copii. Numărul rezidenţilor permanenţi poate creşte vertiginos. Astă-primăvară, la soacră-mea, 3 pisici au născut 12 pisoi (însă 5 nu au supravieţuit, doar 7 au ajuns să zburde prin curte).
Tipul din Răstoaca se-agită ca să facă rost de mâncare pentru cei 65 sau câţi or mai fi. Nu ştiu cum rezolvă alte probleme – căldură, boli… Din câte am văzut în poze, are curte foarte mare şi casă tot aşa.
Nici eu n-aş fi în stare să mă descurc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, dac-ar fi numai aşa cum spui! Ai idee cum am stat cu inima-n gît două zile cît a lipsit de acasă, de vineri dimineaţă pînă azi-noapte la patru, de ajunsesem să cred că n-o mai văd în veci? Iar ăia cu care umblă sînt de pe aici, cel puţin unul e Mitzi, cel care a fost accidentat rău la picioarele din spate (am mai povestit de el) de stă la două case distanţă la mătuşa lui Tibi. Unde s-o fi dus să lipsească atîta vreme fără să vină să mănînce, să doarmă? Şi-acu’ iar e plecată şi aud pe unul plîngînd pe la uşă după ea.
Cu copiii oi vedea la vremea respectivă, cîţi or fi, dac-or fi. Şi-aşa n-au zile multe pe aici prin zona asta; să fie vreo două săptămîni sau mai puţin de cînd am văzut una moartă la baza unui stîlp, la vreo cincizeci de metri de mine.
Nici eu nu ştiu cum se descurcă omul respectiv dar barem are voinţă. Şi odată ce ajungi să le cunoşti şi să vezi că, lăsînd deoparte „containerul” ăla blănos şi „diferit”, tot un suflet e înăuntru, începi să le apreciezi altfel şi să-ţi pese cu adevărat. Iar atunci cînd îţi pasă cu adevărat, faci eforturi şi găseşti soluţii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate: „cînd îţi pasă cu adevărat, faci eforturi şi găseşti soluţii”.
Probabil că Lily e o pisică „uşarnică”, cum ar zice soacră-mea, îi place să umble teleleu, miaună şi pe la alte uşi… Oricum ar fi, baftă să aibă! Şi ea, şi pisoiaşii ei, când vor veni pe lume.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lily e sălbatică, aşa a fost de la început. Dacă vine cineva în vizită – lucru extrem de rar – fuge, se ascunde, nu e genul care se gudură pe lîngă oricine; Copilu’ era aşa: naiv, credul, blînd. Cînd venea mătuşă-mea cu de-ale gurii – fie-i ţărîna uşoară! – se înghesuia să vadă ce-i în sacoşe şi se alinta pe lîngă noi. Poate că nu-i bine să fie învăţaţi cu încredere în oameni, fiindcă oamenii-s din ce în ce mai egoişti şi răi în zilele noastre.
Aşa că nu cred ca Lily să fie uşarnică, cum zici, ci cel mult nimfomană. 🙂 Da’ de umblat umblă, poate la vînat de păsări sau şoareci (ceea ce mă ţine în tensiune, că e un pui de ţigan prin vecini care are porumbei şi nu cred c-ar avea reţineri în a-i face rău dac-o prinde pe acolo, iar eu n-am cum să-i explic copilei să se ferească de ţigani la modul general şi de păsărari în particular).
Mulţumesc frumos de urare, tare-aş vrea să aibă viaţă lungă şi frumoasă, atît ea cît şi copiii, cînd o fi să fie. Oi face şi eu ce-oi putea în privinţa asta, restul e după voia norocului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt convinsă că, pentru pisici, e cel mai bine să nu aibă încredere în oameni.
Şi Grişka e o tot o sălbăticiune, nu stă să pună străinii mâna pe el. Cu o singură excepţie (nu ştiu dacă nu ţi-am mai spus), un tip (mai degrabă o cunoştinţă decât un prieten) care vine foarte rar la noi, dar la care Grişka se duce să-l ia în braţe, se ridică în două lăbuţe pe piciorul lui.
Am constatat că nici Ziţei, deşi pare mult mai blândă decât Grişka, nu-i plac musafirii. Grişka doar nu se lasă atins, însă ea fuge, se ascunde. (Tipul care-i place lui Grişka n-a ajuns pe la noi de când o avem pe ea. Sunt foarte curioasă dacă o să-i cadă cu tronc şi ei.)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate cred că şi pentru oameni e mai bine să nu aibă încredere în oameni. Şi spun asta cu adîncă amărăciune.
Da, ai mai povestit de amicul acela. E una dintre dovezile cel puţin indirecte că pisicile au un simţ special care le permite să „citească” alte suflete. Şi continui să am credinţa proprie şi privată că au şi un mod „alternativ” de comunicare între ele, ceva dincolo de limbaj şi gesturi. Motiv pentru care n-ar fi de mirare ca Ziţa să rămînă retrasă atunci cînd Grişka se întreţine cu amicul respectiv, dacă el îi transmite să „păstreze distanţa”.
Vorbind de limbaj, am auzit azi-noapte, înte Lily şi Zorro – unul dintre amanţi – un dialog pe care l-am simţit, de la distanţă, de-a dreptul tandru. Poate că am şi eu un al şaselea simţ, sau poate am luat-o complet razna pe arătură. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu pot să te contrazic în privinţa oamenilor. 😦
Sper că ai un şaselea simţ; iar dacă nu e aşa, îmi place ce se vede de pe arătura aia. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dada, ştii care e regula: pe nebun să nu-l contrazici niciodată. 😛 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sau nebunii se înţeleg între ei. 😛 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta e nescrisă; prima se distribuie ca circulară (în anumite instituţii). 😛 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Fapte mici și bune | Gara pentru noi