Programare la 10:30. El ajunge la 10:25. În sala de aşteptare stau cuminţele 4 persoane.
Uşa cabinetului dentar e deschisă. Se opreşte dincolo de prag şi aruncă o privire înăuntru.
— Dumneavoastră?
— M-aţi programat la zece şi jumătate.
— Nu cred. Nu-mi aduc aminte.
— Am vorbit ieri la telefon.
— Aaa, la telefon aşa spun la toată lumea!… Da’ ce-aţi mai păţit?
— Mă doare măseaua plombată săptămâna trecută.
— Păi v-am scos nervul! De ce vă doare?!
— Nu ştiu… Dar mă doare.
— Veniţi la două jumate, atunci sunt mai liberă.
Autentică, păţită azi de jumătatea mea conjugală.
Caut dentist care lucrează bine şi nu face programări la mişto.
VERONICISME 
Vai de capul meu, ce nesimțit/ă! Aici, dacă nu te duci când ești programat, plătești cam 100 de dolari pentru neseriozitate. Bine, poți amâna/anula programarea din timp.
Ar merita o plângere, ce răspuns e ăsta, că „la telefon așa spun la toată lumea!”?
Plus că nu pare un dentist prea bun, dacă pune și întrebarea aia tâmpită – „de ce vă doare?!”?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Până acum am fost mulţumiţi de ea. Iar programarea pentru plombă tot la telefon a fost făcută. Faza de azi mi s-a părut de-a dreptul… suprarealistă.
Când s-a dus din nou i-a spus că nu e neobişnuit să-l doară, că durerea poate să mai persiste şi două săptămâni (n-am reţinut explicaţia). Iar la extracţia unei alte măsele a spus că nu se bagă, l-a trimis la cabinetul unui confrate. Care l-a trimis la radiografie. Plus că, după părerea ei, măseaua în cauză se mişcă, iar după părerea confratelui, nu se mişcă. 😉
Pe vremuri, mie mi-a scos dentista de la cabinetul fabricii două măsele, una de minte şi una din care mi se rupsese o jumătate. Fără radiografie şi fără să fie vreo problemă. Ambele de pe maxilarul de jos, unde tanti asta cu telefonul zice că nu prea prinde anestezia. Acum 30 şi de ani prindea şi acum nu mai prinde. Interesant progres! 😛
ApreciazăApreciază
Mai bine în gură ca-n kuhr decît să mă las pe mîinile unor asemenea specimene!
Oricum sînt pe drumul cel bun. Mnoh, las’ că-i bună şi supa strecurată, numa’ să găsesc pe cineva s-o prepare, că mie mi-e lene. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
„În gură ca-n kuhr” merge, cât nu te doare. Când te doare şi te tot doare, cauţi un „specimen”.
Mie mi-a spus specimena că ar trebui să-mi pun o lucrare în locul măselei lipsă, fiindcă o să-mi migreze dinţii şi nici n-o să mai pot mânca pe partea aia, dar i-am explicat că dinţii îmi tot migrează de vreo 30 de ani, aşa că poate între timp s-or fi plictisit, şi că pe partea aia am mâncat bine mersi în cele două luni în care-a fost suportabilă durerea de măsea de pe partea cealaltă, care m-a adus la ea după ce m-am şi umflat. Dar, după alea două luni de „în gură ca-n kuhr”, umflătura a însemnat o frumuseţe de infecţie, şi cică am avut baftă fiindcă, după ce m-a scociorât specimena pe-acolo, a început să-mi iasă puroiul pe nas (taman într-o sâmbătă, pe la 10 seara), nu s-a dus prin alte părţi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cunoşti expresia. 🙂
Într-adevăr, sînt persoane care fac infecţie „internă” care se poate duce departe, cu efecte nefaste. Am avut şi eu cînd eram adolescent. De bună vreme însă abcesele, cînd mi se întîmplă, sînt pe partea exterioară a gingiei şi se sparg uşor la apăsare.
Însă nu las să ajungă acolo, îi dau cu tărie din pripă, iar dacă e nevoie suplimentez cu usturoi ronţăit „la greu”. Chiar zilele trecute am avut o încercare de-asta de la o carie zgîndărită cu scobitoarea. N-a avut nici o şansă cu combinaţia de vodcă şi usturoi chinezesc. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cică nu există boli, există bolnavi. La tine se rezolvă cu votcă şi usturoi, la alţii nu. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lucky me (?!)
Da’ aţi încercat varianta asta…? 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am încercat. Cu pălincă în loc de votcă, e drept. Aşa am dus-o două luni, îmi trecea durerea dimineaţa, după-amiaza mă lua rar, iar îmi trecea… Şi înainte de a adormi mă apucau nişte junghiuri drăguţe, îmi ajungeau până-n creştet. Atunci am scris minunea asta. 😀
La faza cu puroiul am luat antibiotic. Şi, pesemne fiindcă organismul meu nu e învăţat cu aşa ceva (am îngurgitat antibiotice doar de 2 sau 3 ori în ultimii 30 de ani, şi atunci pe timp foarte scurt), şi-a făcut urgent efectul, după a doua pastilă n-am mai avut absolut nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh, asta e, organismu’ (d)Racului. 😆 (ca şi la mine, de altfel)
No, bine că trecu într-un fel.
Io am înghiţit la antibiotice în copilărie că acu’ nu mai intră infecţiile la mine decît cu puşca-n spinare şi ies mintenaş, moarte de bete. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu am fost mai bolnăvicioasă în copilărie, dar mama nu se omora dându-mi antibiotice. Doar aspirină, piramidon, sirop de tuse, frecţii cu spirt, spirt în cap. Iar eu mă tratam, în fine, de la vreo 9-10 ani încolo, în paralel şi în secret, cu îngheţată Polar. 😀 (Îmi rămânea câte-un leu sau chiar doi când mă trimiteau la cumpărături.)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, alea merg în general, da’ nu cînd sare febra la 39,5-40°C ca la mine. Îngheţata a fost doar un vis frumos toată viaţa mea, că altfel aş fi fost poster boy pentru consumul de Eritromicină.
Ce-mi rămînea mie (rareori) de la cumpărături strîngeam pentru jucării, şi fie ai mei îmi cereau economiile fiindcă rămîneau fără bani, fie jucăriile cumpărate îmi erau călcate în picioare (la propriu) de către ăl’ bătrîn, din diverse motive. Dacă stau şi mă gîndesc, mai bine îmi luam şi eu, naibii, Polar/Doina/Wafe – ori crăpam ori le făceam zile fripte şi mai şi. Na, dac-am fost fraier…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-mi amintesc să fi făcut vreodată febră atât de mare în copilărie. De fapt, dacă nu mă înşeală memoria, peste 39 am avut o singură dată (ultima oară când am făcut gripă şi penultima când am luat antibiotic).
Mie-mi rămânea mereu ceva rest – nu mult – şi-l păpam. Erau buni şi 25 de bani, luam cu ei un cornet de seminţe de floarea soarelui.
Nu făceam economii, jucării aveam; şi nici nu mă topeam de dragul lor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ehe, cîte stări de febră cu delir am avut în copilărie… Noroc că nu ştiam ce-i aia pe atunci, altfel aş fi intrat în panică. 🙂 Da’ după ce dai colţu de două ori într-o zi, totul pare mai suportabil, nu? 😉
Nu şi lipsa jucăriilor. Aveam fixurile mele, oricît de puerile ar fi fost, însă priorităţile „adulţilor” făceau ca niciodată să nu ajung la ele. Iar frustrările s-au adunat.
De cîte ori am fost certat sau bătut fiindcă am pierdut 5 sau 15 bani pe drum şi m-am întors fără pîine/salam/etc ce trebuia să cumpăr de la sute de metri distanţă, nu mai spun. Sau cum îmi cereau restul de la o bancnotă de zece lei, după ce luam două franzele de 4,75 bucata… De ce crezi că urăsc acum banii şi pe nemernicul care i-a inventat, alege-s-ar prafu’ şi pulberea de rasa lui oricare ar fi aia…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, nasol…
Ai mei nu erau aşa. N-am mâncat bătaie – doar de la bunica mi s-a povestit că am încasat-o o dată (la o vârstă de la care n-am amintiri), fiindcă i-am aruncat pe geam, de la etaj, milieul la care lucra, cu ochelari cu tot; şi ochelarii s-au spart. Da’ presupun că n-a fost cine ştie ce bătaie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dcă nu ţi-o aminteşti, n-a fost. 🙂 Oricum, o pereche de ochelari era ceva chiar şi pe atunci.
Eu îmi amintesc c-am luat-o pentru un patent care „nu era la locul lui în dulăpior”, pentru ca după vreun sfert de oră să-şi aducă aminte nemernicul (vorbind cu un amic în curte) că chiar el îl lăsase în altă parte în ziua precedentă, în loc să-l pună la locul lui. N-am auzit în viaţa mea vreun fel de scuză de la taică-meu, indiferent despre ce-ar fi fost vorba.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 – pentru „nu ţi-o aminteşti, n-a fost”
😦 – pentru faza cu patentul şi scuzele
ApreciazăApreciat de 1 persoană
C’est la fuckin’ vie, ce să-i faci… 🙂
Uite unde-am ajuns de la o dentistă care merită bătută numa-n gură, ca pe coasă! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dentistul meu are toate calitățile: punctual, profesionist, vecin și rudă. Să tot merg la el! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, dentistul ideal, într-adevăr. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lumea asta e nebuna! Ce sa mai intelegi?
Dar nu cred ca dr poate scapa asa usor de … garantia lucrari, Sau poate?
iti doresc succes! Doamne, ajuta! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc!
Deocamdată dentista a amânat lucrurile. Să vedem dacă durerile dispar după două săptămâni. Dacă nu, să sperăm că se ocupă din nou de măsea gratis. Dacă n-o face, singura chestie ar fi s-o dăm in judecată. Numai că ia banii pentru lucrări fără dea vreo chitanţă (nu e singura care face asta), aşa că…. Cum dovedim că plomba e opera ei? Şi, oricum, nu merită să umbli prin tribunale pentru o sută sau o sută cincizeci de lei (n-am reţinut exact cât a plătit bărbatu-meu).
Ţara asta e un loc unde te jumuleşte toată lumea, începând cu precupeaţa de la care iei pătrunjel şi terminând cu ăia care fac legile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai greşit ordinea: ar fi trebuit să începi cu javrele care fac legile, că dacă n-ar fi ei nici precupeaţa nu te-ar jecmăni încercînd să supravieţuiască din nimica toată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, şi tu, există ordine crescătoare şi ordine descrescătoare, nu?
Măcar pe lista mea să fie precupeaţa pe primul loc! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, că oricum lista javrelor e mereu crescătoare…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu „dau like”…
M-am gândit că au mult curaj dentistii care nu dau chitanta; probabil ca sunt protejati…
Sănătate si bucurii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, asemenea!
Cât despre chiţante – mă gândesc că probabil mai şi dau din când în când, ca să fie acoperiţi.
ApreciazăApreciază
Pai daca nu se ocupa de masea amenintati-o ca o parati ca nu taie chitanta. O scurta reclamatie ca face evaziune fiscala. Sa vina aia sa investigheze, nu va trebuie dovezi. Sunt convins ca vor fi multi pacienti sa o dea in gat pe prostanaca. Si stie si ea. Eu zic ca numai la idee va reconsidera viteza cu care mai da un ochi la masea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deocamdată bărbatu-meu s-a dus la confratele recomandat de dentista noastră pentru extracţia măselei de minte. Şi şi-a făcut radiografie la măseaua de minte şi la cea plombată (sunt alăturate). Luni se duce cu ea la dentistul confrate. Să vedem ce mai zice şi ăla. Ne gândim că e posibil ca durerea să fie de la măseaua de minte şi să-i dea impresia că-l doare şi cea plombată.
Oricum, faza cu „la telefon aşa spun la toată lumea” rămâne antologică. 😀
ApreciazăApreciază