„Creşteţi şi vă înmulţiţi”

Uneori, când vuia vântul strecurându-se pe sub uşi, mi se părea că pâlpâirea lumânărilor are ceva bizar de omenesc, o lene şovăielnică şi, în acelaşi timp, o sete de viaţă lantentă, vag întrezărită în graţia cu care călătoresc pe sub arcada nopţii umbrele ce iniţiază un soi de preludiu, o arvună lascivă… Şi eram gata să pun rămăşag cu o lume întreagă c-o să-mi baţi la geam, că, alungând acel arbitru searbăd care este raţiunea zidită pe prejudecăţi şi pe predici, o să-ţi abandonezi în chilie rasa aspră, venind să jertfeşti câteva ore pe altarul pasiunii care duce mai departe omenirea.  Căci până şi-n cărţile voastre sfinte scrie „creşteţi şi vă înmulţiţi”, nu-i aşa?

Există un tabel cu linkuri către alte texte ce cuprind aceleaşi douăsprezece cuvinte cu care m-am jucat eu azi, aici, în amintirea unui bunic pe care nu l-am cunoscut.

A fost un băietan fugit din Ardeal, de prin părţile Sibiului, înainte de unirea din 1918, aciuiat la o mânăstire şi ajuns popă călugăr. Pe urmă a întâlnit-o pe bunica, fata unui dascăl din Craiova. Şi au început s-aducă pe lume copii. Şi dascălul s-a stins înainte de a apuca să tragă ceva sfori pentru grăbirea răspopirii oficiale a celui care voia să-i devină oficial ginere. Aşa că, pierzându-şi răbdarea, bunicul a lepădat sutana fără aprobare, cu de la sine putere.

Numai că, după ce şi-a văzut cele trei fete cu liceul terminat, s-a lăsat în voia remuşcărilor şi s-a întors la călugărie. Nu ştiu în ce cimitir îşi doarme somul de veci, dar ştiu că slujba de înmormântare s-a ţinut la Catedra din Alba Iulia, pe care mama (fiica lui mijlocie) a văzut-o atunci pentru prima oară – în realitate. Pentru că şi-a dat seama că o mai văzuse în vis, nu cu mult înainte.

Poate c-o să scriu cândva povestea familiei, lăsându-mi imaginaţia să brodeze peste puţinele lucruri care mi s-au povestit.

---

COMPLETARE (06.09.2015)

Azi mi-a venit, din senin, ideea să caut numele bunicului pe Internet. Şi l-am găsit!

sursa