„Creşteţi şi vă înmulţiţi”

Uneori, când vuia vântul strecurându-se pe sub uşi, mi se părea că pâlpâirea lumânărilor are ceva bizar de omenesc, o lene şovăielnică şi, în acelaşi timp, o sete de viaţă lantentă, vag întrezărită în graţia cu care călătoresc pe sub arcada nopţii umbrele ce iniţiază un soi de preludiu, o arvună lascivă… Şi eram gata să pun rămăşag cu o lume întreagă c-o să-mi baţi la geam, că, alungând acel arbitru searbăd care este raţiunea zidită pe prejudecăţi şi pe predici, o să-ţi abandonezi în chilie rasa aspră, venind să jertfeşti câteva ore pe altarul pasiunii care duce mai departe omenirea.  Căci până şi-n cărţile voastre sfinte scrie „creşteţi şi vă înmulţiţi”, nu-i aşa?

Există un tabel cu linkuri către alte texte ce cuprind aceleaşi douăsprezece cuvinte cu care m-am jucat eu azi, aici, în amintirea unui bunic pe care nu l-am cunoscut.

A fost un băietan fugit din Ardeal, de prin părţile Sibiului, înainte de unirea din 1918, aciuiat la o mânăstire şi ajuns popă călugăr. Pe urmă a întâlnit-o pe bunica, fata unui dascăl din Craiova. Şi au început s-aducă pe lume copii. Şi dascălul s-a stins înainte de a apuca să tragă ceva sfori pentru grăbirea răspopirii oficiale a celui care voia să-i devină oficial ginere. Aşa că, pierzându-şi răbdarea, bunicul a lepădat sutana fără aprobare, cu de la sine putere.

buniculNumai că, după ce şi-a văzut cele trei fete cu liceul terminat, s-a lăsat în voia remuşcărilor şi s-a întors la călugărie. Nu ştiu în ce cimitir îşi doarme somul de veci, dar ştiu că slujba de înmormântare s-a ţinut la Catedra din Alba Iulia, pe care mama (fiica lui mijlocie) a văzut-o atunci pentru prima oară – în realitate. Pentru că şi-a dat seama că o mai văzuse în vis, nu cu mult înainte.

Poate c-o să scriu cândva povestea familiei, lăsându-mi imaginaţia să brodeze peste puţinele lucruri care mi s-au povestit.


COMPLETARE (06.09.2015)

Azi mi-a venit, din senin, ideea să caut numele bunicului pe Internet. Şi l-am găsit!

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în amintiri, de-ale mele, despre lume şi viaţă :P și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la „Creşteţi şi vă înmulţiţi”

  1. Bunicul a făcut alegerea corectă. Altfel nu te-am fi avut la jocurile noastre, nu ţi-am fi citit poveştile şi versurile, şi cine ştie ce versiuni ar fi avut în română cărţile traduse de tine…

    Apreciat de 2 persoane

    • Vero zice:

      😆
      Da, aşa e. Ar trebui să fac o listă a alegerilor şi a tuturor întâmplărilor pe care le ştiu şi datorită cărora exist eu în acest moment! 🙂 Poate o să mă distrez odată făcând-o 🙂

      Ca să dramatizăm, s-ar putea spune că toate s-au întâmplat doar pentru că trebuia să apar eu, fiindcă sunt ultima urmaşă a bunicului. Surorile mamei n-au avut copii, ea nu m-a avut decât pe mine, iar eu, la rândul meu, nu am copii – şi am ajuns la vârsta la care nici nu mai pot avea. Şi am avut de două ori baftă fiindcă n-am murit la 19 ani (dacă aş fi făcut ce mă tăia pe mine capul, probabil că s-ar fi terminat cu mine atunci; noroc că am ascultat de alţii 🙂 ).

      Apreciat de 3 persoane

  2. Pingback: Jurnal de traducătoare zurlie – Mi-am găsit bunicul! | VERONICISME

  3. Pingback: De Dragobete – Un soi de colaj cu dragoste | IUBIRI ÎNGHESUITE

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s