Într-un jurnal online – sau într-unul făcut public într-un alt mod – nu poţi fi cu desăvârşire sincer. Pentru că… presupun că nu e nevoie să-i explic nimănui de ce 😛
Într-unul scris pentru sufletul tău poţi, dar de ce i-ai povesti tu, despre tine, sufletului tău?
Mai bine pui totul – sau numai o parte – în poveşti şi povestiri (incluzând aici şi romanele, fireşte), mulat pe personaje şi situaţii imaginare, pe care le plasezi, eventual, în lumi imaginare. Nu?
..mai bine; doar că numai celor talentati cu adevărat le iese..un roman.Cum spuneam şi altădata ..succes in tot ce vei face.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc mult.
Numai că nu ştiu dacă am destul talent ca să-mi iasă un roman – şi destulă răbdare ca să-l scriu.
Deocamdată mă mulţumesc să meditez (superficial) pe tema jurnalelor şi a sincerităţii 🙂
ApreciazăApreciază
Daca ti-as spune ca tin un jurnal inca din scoala ( generala…)?? Inainte, scriam in fiecare zi (bine, pe atunci nu existau atatea „ispite” ); in timp, am rarit-o, iar acum mai scriu cam o data, de doua ori pe an. As avea multe de scris, dar nu mai am rabdare. Tu sunt sigura ca ai, si mai ales, ai acel talent de a intra in lumile acelea ale tale, asa ca… astept romanul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am încercat de multe ori să ţin un jurnal pe hârtie şi n-am reuşit. Şi toate încercările au ajuns la gunoi. Aşa că acum n-am decât bloguri, amintiri şi povestiri SF 🙂
ApreciazăApreciază
De-aia scriu eu poezele, că mi-e mai uşor să mă ascund în ele. Rima e neintenţionată, m-am dat de gol. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆 )))))))))))))))))
ApreciazăApreciază