Cuvinte din trecut despre… prezent: Onomastici, aniversări şi alte alea

Adevărul e că pot să reiau, în mare parte, prima parte (sic!) a postării mele de pe acest blog din 12 iulie anul trecut. (Nu intenţionez să mă auto-plagiez, o să folosesc ghilimelele 😛 ). Aşadar:

„Azi e ziua mea – onomastică – Sf. Veronica. Iar poimâine e ziua mea de naştere. Şi răspoimâine aniversăm” şase „ani de când l-am adoptat pe motanul Grişka.

S-ar putea crede c-o s-o ţinem numai într-o petrecere, dar adevărul e altul – sărbătorim prin muncă! 😛 ” Eu tălmăcesc de zor aventurile domnişoarei Nora Dearly şi ale domnului (zombi) Abraham R. Griswold, Gheo (cum îi zice Grişka) lucrează dimineaţa la serviciu şi după-amiaza acasă – pentru serviciu, iar domnul motan trudeşte din greu în lumea viselor dumisale, întrerupte când şi când de mese mai mult sau mai puţin copioase şi de alergări cu strigături pisiceşti după biluţele din poleială cu care l-am înzestrat pe vremea când ciocolata Poiana mai era încă învelită în aşa ceva.