Duzina de cuvinte – Azi fac cinste! :lol:

Anii trec, inexorabil. La viaţa mea se adaugă azi încă unul, bătut pe muchie. Fapt pentru care mă bucur şi îi mulţumesc lui Dumnezeu (când e vorba să-mbătrânească, presupun că oricare dintre noi se oferă voluntar – nu cred că sunt prea mulţi cei care preferă să moară tineri! :P)

Ei, şi, oricât ar fi de sărac, omul îi pune la masă pe cei care îl vizitează de ziua lui, nu-i aşa? Presupun că obiceiul ăsta nu va fi niciodată desuet! Iar mie mi-ar plăcea să le pot oferi tuturor vizitatorilor de azi ai blogului câte o felie dintr-un tort imens – şi cred că n-o să fiu dată de minciună dacă afirm că până şi lui Grişka, actualmente adâncit în somn, i-ar face plăcere să fie trezit de freamăt de glasuri puse pe petrecere, ca să-mpartă cu oaspeţii virtuali o porţie uriaşă de ficat, delicatesa lui preferată 😀

Dar, fiindcă nu tot ce ne dorim se poate transpune în faptă, o să vă ofer, în schimb, ceva încadrabil, ca să zic aşa, în coloratura blogului… 🙂 … Adică o povestire. Poate mai degrabă fantastică decât SF…

Este vorba de „Între lumi” (mi-am adus aminte de ea fiindcă, de curând, cineva care a citit-o mi-a făcut bucuria de a-mi spune că i-a plăcut foarte mult). E povestirea cu care am obţinut Marele Premiu la CONCURSUL LITERAR SF&F  „Pozitronic – in memoriam Costin Panã” 2005. A fost un premiu substanţial, nu doar onorific. Toate pozele de pe blogurile mele sunt făcute cu aparatul foto digital pe care l-am câştigat atunci – şi de dragul căruia m-am şi înscris în concurs 😀

Iar tema concursului a fost scrierea unei continuări a povestirii „Aproape îngeri” de Sergiu Someşan. Textul meu este aşadar un ecou al acesteia (unul pe care m-am străduit să-l distorsionez, stricând atmosfera idilică de la care am pornit) şi, pentru o înţelegere deplină, trebuie citit în lumina ei.

Vă invit aşadar, dacă aveţi chef şi timp, să mergeţi mai întâi aici, pentru a citi „Aproape îngeri” şi abia apoi aici (sau aici, pe acest blog), pentru a citi „Între lumi”.

Şi nu uitaţi să treceţi pe la psi, unde o să aflaţi ce-au scos, din aceleaşi 12 cuvinte îngroşate mai sus, ea şi ceilalţi membri ai clubului care-i poată numele, înscrişi în tabelul din finalul postării.

NOTĂ: Fiind ziua mea , sper că n-o să vă supăraţi în caz că o să las răspunsurile la comentarii şi vizitele pe alte bloguri pe mâine – sau chiar pe poimâine, că mâine îl sărbătorim (prin muncă, precum ziceam în postarea anterioară :P) pe Grişka 🙂

Publicitate