Cuvinte din trecut – 25 ianuarie 2008 (comemorare)

preluat de aici

Două femei bătrâne, foarte bătrâne, singure… Mătuşile mele din Bucureşti, surorile mamei. În grija unei vecine, în schimbul apartamentului lăsat moştenire…
Un aranjament convenabil şi comod pentru mine…
Mătuşile, „două pietre tari”, cum le spunea mama, Dumnezeu s-o odihnească… Certându-se aprig între ele, pentru orice fleac… Drăcuindu-se… Cea mai tânără (85), O.., aproape oarbă, pusă pe harţă şi cu restul lumii, veşnic nemultumită, punând pe fugă pe aproape oricine. Celalaltă, T… (92), o femeie plăcută (cu toată lumea, în afară de O…), dar din ce în ce mai senilă, de aproape un an încoace, în urma unei fracturi de şold care s-a vindecat bine, pentru cineva de vârsta ei, dar care i-a tulburat aproape pe-a-ntregul mintea, şi macinată de un cancer la sân, apărut după 90 de ani de viaţa – refuzând o operaţie, ferita de dureri, dar sângerând abundent în ultima vreme…
Le sun în fiecare zi, T… nu vine la telefon niciodată, vorbesc numai cu O…, ea plângându-mi-se întotdeauna de ceva (de exemplu de modul în care se dă ora exactă la radio – „De ce spun a fost ora 5? Ce e aia a fost ora 5?Cum adică a fost? Este!” ) sau găsind ceva care s-o supere în spusele mele, nesuportând nici cea mai mica contrazicere, considerându-se deţinătoarea adevărului absolut… Şi e mereu nemulţumită de T…, neînţelegând că biata bătrână nu mai ştie pe ce lume este…, punând neînţelegerile lor pe seama unor farmece…
De vreo doi ani, mă învinuiesc întruna fiindcă am plecat din Bucureşti, fiindcă sunt departe de ele, de cele mai apropiate rude care mi-au rămas, acum neputincioase, de două femei care mi-au fost întotdeana ca nişte mame… Şi îmi storc creierii ca să găsesc o soluţie de a le purta mai bine de grijă…
Dar pentru T… este, oricum, prea târziu… Ea a murit azi-dimineaţă… Şi lacrimile mele nu-i sunt, nimănui, de nici un folos…

Alte cuvinte din trecut găsiţi la: tibi, psi, cita, anacondele, altcersenin, grişka, dagatha, lotusull